Sătenii din comuna vrânceană Urecheşti îi aşteaptă cu braţele deschise pe refugiaţii din Siria: „Să vină la noi, dar să vină cu gânduri bune“

Subiectul refugiaţilor sirieni din Europa, atât de delicat şi controversat, care a încăierat liderii politici din toată lumea cu privire la cotele de refugiaţi pe care statele ar trebui să le accepte, este tratat cu mai multă indulgenţă şi înţelepciune la sate.

Impresionaţi de imaginile prezentate la posturile de televiziune, oamenii simpli de la ţară au înţeles se pare mult mai bine decât cei care ne conduc destinele că omenia face parte din spiritul nostru. O dovedesc şi localnicii din comuna Urecheşti, aflată la 15 kilometri de Focşani, unde toleranţa este la ea acasă.

Comunitatea care numără aproximativ 2800 de locuitori este traversată pe latura estică de cel mai circulat drum din România, E 85, iar din această cauză, în situaţia ipotetică în care judeţul Vrancea va primi la rândul său o cotă de refugiaţi, oamenii cred că o parte din rândul celor goniţi din ţara lor de război vor ajunge şi la ei în comună.

„Nu tot oameni sunt şi ei? Tot oameni sunt domnule. Decât să stea să-i omoare pe acolo, se găseşte loc în toată ţara asta pentru 2.000-3.000 de oameni. Ne mişcăm, mergem din om în om şi îi ajutăm, chiar şi cu bani. Nu putem să-i lăsăm pe drumuri, că vina iarna acum, mor de frig săracii. Problema este cu locurile de muncă. Dar în agricultură se găseşte pe la noi. Eu sunt de acord să vină la noi în comună, dar nu mulţi, vreo 10-15 ar fi de ajuns”, ne spune Puiu Pârjol, bărbat trecut de 60 de ani, cu frica lui Dumnezeu.

Ne roagă să nu-l fotografiem, că vine de la recoltatul strugurilor, are hainele murdare şi dacă-l vede aşa vreun refugiat se sperie şi nu mai vine. În convingem totuşi că acei oameni loviţi de soartă vor aprecia mai mult cuvintele sale frumoase şi simple şi îl vor respecta mai mult.

Într-un alt colţ de stradă, tanti Ioana, cu o prăjină de lemn în mână şi o găleată merge la un vecin mai în vârstă să-i bată nucul din curte, că i-a venit vremea. În drum s-a oprit şi la magazinul de cartier să-şi cumpere o pâine. O chestionăm în legătură cu subiectul refugiaţilor şi ne răspunde din prima că este la curent, că doar din cauza asta ţine televizorul în casă, să se informeze. Zice că originile sale sunt în alt sat, aici este doar măritată şi nu ar vrea să impună nimănui opinia ei referitoare la eventuala găzduire a unor sirieni la Urecheşti.

„Mamă, eu i-aş primi cu plăcere, pentru că sunt necăjiţi rău de tot. Şi eu sunt necăjită şi am fost mereu şi de aia vreau să-i primim. Am trăit noi vremuri şi mai grele, iar părinţii noştri nu mai spun şi aş vrea ca oamenii să nu se mai duşmănească atât. Am văzut la televizor că unii refugiaţi au şi pretenţii, că nu vor în România, zic că-i sărăcie şi atunci nu ştiu ce să mai cred”, ne spune Ioana Bornaz.

Martoră la discuţie, patroana magazinului sătesc intervine cu o opinie de om înţelept.

„Eu spun doar atât. Ne punem şi noi în poziţia lor, dacă s-ar întâmpla ceva cu noi, să plecăm din sat cu toţii atunci trebuie să ne accepte şi pe noi cineva. Eu de părerea asta sunt, că trebuie să-i ajutăm”, îşi încheie pledoaria pentru refugiaţi Daniela Leica.

Deşi zi de sâmbătă şi fără să ne anunţăm dinainte prezenţa în comună, am avut surpriza să-l găsim pe primarul comunei cu treabă administrativă prin sat, la împrăştiat piatră pe uliţele satului. Ştie că păstoreşte o comună de oameni gospodari, care sunt pedepsiţi pe nedrept de administraţia de la judeţ, care nu vrea să le repare drumul judeţean care traversează comuna din cauza culorii politice a edilului.

Aflând despre scopul vizitei noastre spune liniştit şi categoric: “Mâine dacă vin, nu s-ar pune problema să nu-i primim. Chiar ar prinde bine aş zice eu. Noi, ca şi comunitate, importăm din greu forţă de muncă în această perioadă. Suntem localitate viticolă şi cred că sunt vreo 200 de vasluieni la muncă la noi. Avem o primărie veche unde am putea să-i găzduim, avem căminul cultural, le-am putea pune la dispoziţie două şcoli dezafectate, unde nu se mai învaţă. Aici, de primăvara până toamna este nevoie de forţă de muncă. Eu zic că unii s-ar putea integra fără probleme la noi”, ne spune primarul Nistor Bratosin, de lângă panoul pe care el l-a instalat şi care spună îl caracterizează.