PORTRET: Cristian Vechiu, studentul - filosof care scrie piese de teatru

Publică piese de teatru şi scrieri filosofice în reviste de specialitate de la 18 ani. „Mentorii" săi sunt Platon şi Aristotel, iar, în prezent, studiază marile religii ale popoarelor.

Cristian Vechiu a început să scrie piese de teatru chiar din clasa a VIII - a, pe vremea când avea doar 14 ani.

După ce a citit mai multe lucrări de I.L. Caragiale cuprinse în curricula şcolară, l-a dat descoperit pe Mihail Sebastian.

Pentru că i s-a părut interesant numele dramaturgului, a mers la bibliotecă şi a cerut câteva dintre scrierile acestuia. Deja fascinat de lumea în care fiecare aspect al vieţii este interpretat în mod ingenios, s-a hotărât să urmeze liceul la profilul Filologie, la Colegiul Naţional „Unirea".

A continuat să scrie piese de teatru. „Pur şi simplu m-a intrigat această lume a teatrului. Modul în care actorii şi scriitorii de piese interpretează şi dau culoare pur şi simplu la tot ce este în viaţă", ne spune Cristian.

"Cărtărescu şi Patavieci colorează"

Student la Facultatea de Filosofie Bucureşti, îndemnat de sora sa, studentul filosof scrie în paralel piese de teatru şi eseuri care sunt publicate rând pe rând în revista „Saeculum".

Prima piesă de teatru a scris-o în clasa a opta şi se numeşte „Ora de ceai". Au urmat apoi „It's tea time", „În faţa uşii", „Fata care nu îşi găseşte niciodată pantofi" şi în curs de apariţie „Insomnia (sau „Cum se înnebuneşte în cuplu")".

Cristian scrie în general despre problemele de astăzi de integrare în societate ale tinerilor dar şi despre viaţa celor maturi, viaţa de cuplu.

„O parte din piese le-am scris pentru participa cu echipa de la liceu la diverse concursuri. De exemplu, „În faţa uşii" este despre alienarea şi singurătatea tinerilor din ziua de azi. Ei se izolează, nu îşi găsesc locul în societate. La „Fata care nu îşi găseşte niciodată pantofi" m-a inspirat o colegă care avea piciorul mic şi m-a bătut patru ani la cap că nu îşi găseşte pantofi. Avea o mare problemă cu asta. Acum pregătesc ceva despre insomnia soţului transmisă soţiei pentru ca apoi el să îşi facă somnul liniştit. Este despre cum se înnebuneşte în cuplu", ne explică artistul în devenire.

Cristian scrie şi proză. În „Spânzurătoarea fără spânzuraţi", scrie despre oamenii care nu îşi mai caută sensul în viaţă din cauza ritmului alert în care trăiesc.

Cât despre cultura de astăzi, „Patavieci şi Cărtărescu aduc culoare în portretul cultural românesc".

„Oricum, azi nu avem pe nimeni care să rămână un Noica, Eliade sau Cioran", conchide Cristian Vechiu.

Întrebări şi răspunsuri:

Te tentează regia?

Da. Momentan încerc să dau piesele scrise de mine la teatre, dar intenţionez să fac un master în ştiinţele religiilor la UNATC, secţia comunicare audiovizuală ce înainte se numea scenaristică. Poate în viitor voi fi şi regizor. Este foarte interesant dar e greu. Eu nici nu am jucat în piesele scrise de mine.

Ce citeşti cel mai mult?

Nu îmi plac mulţi autori. Am de mult timp trei nume preferate în literatură: Dostoievski, Kafka şi Joyce. Citesc şi altceva dar acestea sunt sfinte pentru mine. Bineînţeles, nu mă despart nici de Platon sau Aristotel.

Ce-i place:

Când nu scriu, nu am inspiraţie prefer să mă uit la un film. Nu mai mult de două pe zi, întrucât nu le pot „îngurgita". Urmăresc regizori consacraţi, nu mă uit după ce apare, nu sunt la curent cu noutăţile.

Ce nu-i place:

Impostura intelectuală din România de astăzi, snobismul şi lipsa de interes faţă de cultură. Abordările postmoderniste din cultură, pe care nu le simpatizez deloc. Totul e o struţocămilă, un ghiveci, desacralizeză şi ia în derâdere valori consacrate.

Profil

NĂSCUT. 30 decembrie 1988, Focşani
STUDII. Facultatea de Filosofie Bucureşti
OCUPAŢIE. Student
FAMILIE. O soră