Cum a ajuns industria României „un morman de fiare vechi“ după 1990. „Fabrica mi-a dat apartamentul, iar mulţi din foştii colegi s-au ratat“

Foarte puţine din întreprinderile construite în perioada comunistă şi chiar în cea interbelică au rezistat după 1990 tranziţiei sălbatice din România.

Deşi este unul dintre judeţele mici ale ţării, Vrancea a fost un judeţ destul de bine industrializat până la începutul anilor ’90. Acest proces a început în anii 1960, cu implicaţii directe în procesul de creştere economică, dar şi migrarea populaţiei către mediul urban.Atunci apar primele cartiere de blocuri de locuinţe şi tot atunci s-au construit fabrici şi uzine.

Înainte de 1989, Vrancea se situa pe la mijlocul clasamentului pe ţară la majoritatea indicatorilor dezvoltării economico-sociale. Acest lucru se reflecta în cele peste 101.000 locuri de muncă, dar şi în nivelul de trai al populaţiei.

Salariul mediu în Vrancea era egal cu cel din alte judeţe, pentru că avea o structură industrială diversă, inclusiv tehnologie de vârf: mecanică fină, metalurgie, prelucrarea maselor plastice, industrie de mobilă, industrie chimică, întreprinderi de transporturi şi societăţi de construcţii extrem de puternice.

În perioada 1965-1989, în industria judeţului Vrancea s-au produs mutaţii importante, fiind reprezentată de 25 de întreprinderi, din care 17 republicane şi 8 ale cooperaţiei meşteşugăreşti.

Odată cu dezvoltarea industriei, s-au produs mutaţii structurale în cadrul ramurilor, prin construirea şi punerea în funcţiune a unor importante capacităţi de producţie, din care amintim Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice, Filatura de Lână Pieptănată, Întreprinderea de Prelucrare Mase Plastice, Întreprinderea de Tricotaje, FUPSICh, Întreprinderea de Vase Emailate, Combinatul de Prelucrare a Lemnului, Fabrica de beton celular autoclavizat Adjud, Integrata Adjud, Întreprinderea Chimică Mărăşeşti, FPL Gugeşti, Întreprinderea de Aparataj Electric , întreprinderi de producere, unităţi aparţinând industriei uşoare, precum şi întreprinderi din industria alimentară.

FOTO: Platforma industrială a Focşaniului

Apariţia acestei zone industriale avea să se reflecte în nivelul de trai al populaţiei, chiar dacă era vorba de o perioadă în care se manifesta un regim totalitar. În întreprinderile enumerate mai sus, dar şi în altele zeci de mii de oameni aveau un loc asigurat de muncă.

În anul 1968, când a luat fiinţă, judeţul Vrancea avea 53.709 de salariaţi. În 1989, peste 100.000 de vrânceni aveau un loc de muncă.

Astăzi, Vrancea are mai puţini salariaţi în economie decât erau în anul 1950 în  toate raioanele din care s-a format judeţul.

Ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani ştie toată lumea. Economia a fost distrusă în special de potentaţi susţinuţi din spate de politicieni, care au luat pe nimic fabricile şi le-au falimentat, tăindu-le apoi şi vânzându-le la fier vechi. Adică aşa cum  a zis  fostul premier Petre Roman, care în 1990 transmitea semnalul că „industria României este un morman de fiare vechi”, suficient pentru cei care au vrut să se căpătuiască să distrugă economia ţării.

Un exemplu este cel de la fosta întreprindere „Chimica” de la Mărăşeşti, care a supravieţuit bombardamentelor din cele două războaie mondiale, 1914-1919 şi 1939-1945, dar nu a mai putut fi salvată după 1989.

FOTO: De Fabrica Chimica au mai rămas câţiva scheleţi

„Era raiul pe Pământ aici. Nu mint cu nimic. Toată lumea muncea, se făcea producţie, oamenii câştigau bani, mergeau în concedii, familia era familie. Aproape 30 de ani am lucrat la Chimica. Fabrica mi-a dat apartamentul în care stau astăzi şi mă doare sufletul când mă întâlnesc cu foştii mei colegi care au ajuns ultimii oameni. Din oameni plini de viaţă astăzi s-au ratat, mulţi au luat-o pe calea băuturii, s-au îmbolnăvit, mulţi au şi murit. Aici, la Mărăşeşti, au rămas doar câinii şi oamenii fără stăpân, că asta suntem cu toţii cei care trăim aici",  îşi aminteşte cu nostalgie Zanfir Stancu, fost muncitor la „fabrica-emblemă" Marchim Mărăşeşti.

Fabrica de confecţii a fost dată în funcţiune în anul 1963 şi a înregistrat în momentul ei de vârf, înainte de 1989, peste 5.000 de angajaţi.

FOTO: Fabrica de Confecţii, printre puţinele care mai rezistă

În anii 1992-1993, fostul politician Adrian Severin a trudit din plin la privatizarea fostei Întreprinderi de Confecţii Focşani, una dintre primele cinci din ţară ca performanţe obţinute. Fabrica mai rezistă şi astăzi, cu un număr mai mic de muncitori, pentru că industria textilă este singura care mai dăinuieşte în Focşani.

Una dintre întreprinderile industriale etalon în perioada comunistă în Focşani, Laminorul, care avea în perioada sa de glorie aproape 1.500 de angajaţi, însă în 1997 a fost lichidată şi vândută omului de afaceri iordanian Taher. La acel moment în fabrică au mai rămas 500 de angajaţi, dar din cauza pierderilor în anul 2008 toţi angajaţii au intrat în şomaj.

Au trecut zece ani şi de la închiderea fabricii Mopaf (fostul CPL), iar cele mai multe din clădirile în care se producea mobilă de înaltă calitate, aproape în exclusivitate pentru export, au fost rase de pe faţa pământului. Fabrica de mobilă şi-a închis porţile definitiv pe data de 1 noiembrie 2008 iar ultimii 1.200 de angajaţi au fost trimişi acasă.

Fabrica, care a fost construită de specialişti suedezi în 1970, a fost cumpărată la începutul anilor 2000 de afaceristul Vasile Roşca, care a revândut către alţi afacerişti faliţi, care aveau în intenţie, pe vorbe, să dezvolte pe cele 22 hectare de teren ale fabricii un complex rezidenţial. Terenul este astăzi rampa de gunoi neoficială a oraşului.

Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice Focşani a reprezentat vârful industriei vrâncene înainte de Revoluţie. 6.480 de persoane munceau în 1990 la ISEH. Întreprinderea a fost înfiinţată în 1973 şi se întindea pe o suprafaţă de 10 hectare. Mii de oameni au rămas fără loc de muncă după incendiul devastator din 1991.

Fosta senatoare Sorina Luminiţa Plăcintă Bucuraş a cumpărat în anii ’90, împreună cu fostul soţ, suedezul Ştefan Sobota, pachetul majoritar al firmei de stat SC Milcofil Focşani. Presa locală relata la momentul respectiv o serie de nereguli legate de preluarea acţiunilor.

FOTO: Filatura Focşani nu mai există

Astfel, din presa vremii se arată că "Direcţia de Control a FPS Vrancea a constatat că „perfectarea contractului de închiriere a unui spaţiu de 18.064 de metri pătraţi aparţinând SC Milcofil către Sorste SA (firma soţilor Plăcinta - Sobota, n.r.) s-a făcut la un preţ şi cu clauze dezavantajoase pentru Milcofil. Mai exact, spaţiul în cauză a fost închiriat cu un dolar/mp, lunar. În plus, din acest preţ s-au dedus în totalitate cheltuielile efectuate de locatar (SC Sorste) pentru amenajarea spaţiului necesar producţiei proprii de confecţii”, precizează sursa citată. Potrivit concluziilor organelor de control, în urma încheierii contractului de închiriere în condiţii preferenţiale cu Sorste, SC Milcofil a pierdut venituri lunare cel puţin egale cu diferenţa de preţ de la un dolar pe mp la 3,5 dolari/mp plus TVA, (cât era preţul de închiriere încheiat de Milcofil cu alte societăţi). Un calcul estimativ arată ca SC Milcofil a pierdut lunar peste 361 de milioane lei”.

Astăzi, singurele afaceri care mai dăinuiesc în Focşani şunt în domeniul confecţiilor, unde lucrează aproximativ 10.000 de persoane, dar şi în vinificaţie şi foarte puţină industrie alimentară.

Statisticile arată că Vrancea se află pe primul loc în ţară în ceea ce priveşte migraţia forţei de muncă peste hotare. Astăzi, peste 100.000 de vrânceni au un loc de muncă în afara ţării.