Cine era femeia la care ar fi trebuit să-şi petreacă Nicolae Labiş ultima noapte a vieţii. „Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Poetul Nicolae Labiş a murit în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1956, la câteva zile după ce a fost victima unui accident de tramvai. Cu doar câteva zile în urmă, pe 2 decembrie, împlinise vârsta de 21 de ani.

În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, avea să se întâmple una dintre tragediile care au lăsat literatura română mai săracă. Unul dintre cei mai promiţători poeţi ai generaţiei sale, Nicolae Labiş, a fost victima unui accident de tramvai în Capitală, la foarte puţin timp după ce aniversare vârsta de 21 de ani.

Era prima seară în care tramvaiele circulau în Bucureşti şi după miezul nopţii iar după câteva ore petrecute în compania unor cunoştinţe vechi, poetul a convenit cu femeia pe care a întâlnit-o la masă să-şi petreacă noaptea acasă la ea. Femeia se numea Maria Polevoi, o rusoaică în vârstă de 37 de ani, stabilită la Bucureşti, fostă dansatoare la Teatrul "Tănase".

Era angajata ansamblului artistic al Ministerului de Interne şi în acea seară era însoţitoarea unui prieten, Iosif Schwartszman, zis Grişa,  născut în Basarabia, pianist de meserie, care avuse un conflict cu poetul cu mai mult timp în urmă. Labiş şi Mari, cum o alinta, conveniseră să plece separat de la masă, astfel încât să nu dea de bănuit. Cei doi ar fi trebuit să se întâlnească pe furiş, în staţia de la Colţea, de unde să meargă cu tramvaiul la ea acasă.

“Femeia asta cu care era, balerina, i-a spus să-şi petreacă noaptea la ea, să bea din paharul împăcării, dar să nu-i vadă nimeni. În afară de Grişa, la masă mai erau încă doi. S-au despărţit în faţa restaurantului şi pe căi diferite au ajuns acolo. Întâi a ajuns Maria Polevoi, care a şi povestit ce a văzut acolo”, potrivit Stelei Covaci, o apropiată a poetului.

Nicolae Labiş a ajuns la tramvai când acesta se punea în mişcare. A alunecat pe scara îngheţată şi s-a prăbuşit între vagoane. Maria Polevoi, care-l urmărea ascunsă după un copac, a mărturisit că Labiş a fost îmbrâncit de Grişa, care l-a urmărit pe poet permanent, cel mai probabil din gelozie.

Imagine indisponibilă

“S-a întâmplat sub privirile îngrozite ale Mariei Polevoi, care strigă că e vorba de Labiş şi că trebuie dus urgent la spital, însoţindu-l în periplul pe la Colţea şi Urgenţă. Tot ea îl sună noaptea pe Aurel Covaci, care n-o cunoştea, ca să-i transmită rugămintea lui Labiş de a se duce la spital. Mai mult, îi spune cuiva, care a publicat apoi o carte, că a stat la început departe, lăsându-l pe Labiş să ia primul tramvaiul 13 (se putea altfel?), fiindcă nu dorea să fie văzuţi împreună, şi că nu are nici o îndoială că Grişa l-a împins de la spate, ba chiar l-a auzit înjurându-l urât”, scrie Stela Covaci în jurnalul ei.

De altfel, despre acest Grişa s-a speculat mult la vremea respectivă că ar fi omul Securităţii, care avea în plan să-l lichideze pe Labiş, un poet incomod pentru regimul comunist de atunci. Labiş era iniţiatorul Mişcării de Rezistenţă anticomunistă în mediul studenţesc din România.

"Aveam multe motive ca nimeni să nu mă vadă cu el. Când a sosit primul tramvai nr. 13, l-am urmărit cu privirea, având de gând să nu urc dacă se urcă el. Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui, continuându-şi drumul, în timp ce poetul dispăruse" , se arată în declaraţiile făcute la anchetă de  Maria Polevoi.

Ea avea să se sinucidă pe data de 20 iulie 1978, după ce a luat o doză mare de somnifere. Femeia a fost extrem de marcată de evenimentul petrecut sub ochii ei, încât nu şi-a iertat niciodată gestul de a-l invita pe poet la ea acasă.

La câţiva ani după moarte, o bună prietenă a Mariei Polevoi avea să scrie Revistei Flacăra o scrisoare, cu speranţa de a face lumină într-un caz complicat, cum a fost cel al moarţii poetului Nicolae Labiş.

„În zilele de după «9 spre 10 decembrie» am fost acasă la Maria Polevoi care, profund impresionată de drama petrecută sub ochii ei, s-a îmbolnăvit şi câtăva vreme nu şi-a mai părăsit locuinţa decât pentru a merge - în calitate de martor - să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de autorităţi. Cele povestite mie atunci, şi numai atunci cu amănunte, a dorit să le uite şi a evitat să le mai spună altcuiva. Ştiţi cum a cunoscut pe Nicolae Labiş. În prima parte a serii Poetul a şezut pe un scaun în faţa Mariei, apoi ea l-a chemat şi a mai stat lângă ea. Îi făcea impresia unui copil mare, ciudat, ironic. A recitat la insistenţele companionilor şi mai mult pentru a «scăpa de gura lor», dar apoi a făcut-o cu căldură, bucuros că este ascultat cu înţelegere. S-a amuzat întrebând-o pe Meri dacă «mai văzuse de aproape, în carne şi oase, un scriitor, un poet şi dacă da... sigur era mult mai bătrân ca mine!». Meri l-a întrebat cum se face că este singur. Ei i se părea neobişnuit ca un tânăr atât de «fermecător» să fie, mai ales să bea, singur. «Nu sunt singur, sunt cu...» şi a arătat sticla sa. Mariei i s-a părut că bravează. Apoi ea i-a spus că este balerină şi i-a povestit câte ceva de dincolo de scena dansatorilor. Era o foarte bună povestitoare. (...) Ei doi, femeia şi scriitorul, au vorbit tot timpul pe un ton confidenţial. Ceilalţi au început să facă glume la adresa lor, lucru care l-a făcut pe Nicolae Labiş să se simtă stingher şi să refuze «un pahar de împăcare». În acest context, Maria Polevoi l-a invitat pe Poet la ea acasă”, se menţionează în scrisoarea trimisă Revistei Flacăra.

Nicolae Labiş în noaptea de 21 spre 22 decembrie, într-o cameră a Spitalului "Central" din Bucureşti, după zece zile de agonie. Înainte de a-şi da obştescul sfârşit, poetul l-a chemat la căpătâiul său pe prietenul Aurel Covaci, căruia i-a dictat poezia “Pasărea cu clonţ de rubin”, un fel de testament liric al poetului.

"Pasărea cu clonţ de rubin/ S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat./ Nu mai pot s-o mângâi./ M-a strivit/ Pasărea cu clonţ de rubin./ Iar mâine/ Puii păsării cu clonţ de rubin/ Ciugulind prin ţărână/ Vor găsi poate/ urmele poetului Nicolae Labiş/ Care va rămâne o amintire frumoasă...".

Focşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite