„Albastru de Voroneţ”. Mănăstirea unde biblia este povestită în imagini
0
Cititorii noştri îşi iubesc ţara! Cea mai frumoasă campanie „Adevărul” – „125 de motive pentru care iubim România” este tot mai bogată. Focşăneanca Nicoleta Costianu ne-a scris impresiile sale despre o excursie într-un loc special din Bucovina, mănăstirea Voroneţ. O descriere minunată, pe care v-o dăruim.
"Imaginea mănăstirii Voroneţ este probabil una din amintirile cele mai dragi care cu siguranţă va reveni şi în ultimele clipe ale vieţii, când se spune că îţi vezi toată viaţa trecând pe dinaintea ochilor.
Mănăstirea Voroneţ, deosebită prin picturile sale exterioare realizate de călugări anonimi, se spune că e biblia povestită în imagini pentru cei de demult care nu ştiau carte şi pentru cei de azi care ştiu carte şi dedică, din păcate, din ce în ce mai puţin timp cititului, dar a căror suflet abia aşteaptă să se înfioare în fata frumosului, sacrului.
Culoarea de fond, atât de specială, magică, a cărei formulă s-a pierdut, poartă în ea, combinate în proporţii neştiute, nuanţa tainică, albastră a unei inimi pline de-o iubire neîmpărtăşită poate, piatra de lapis lazuli ori azurit de la cercelul pierdut în iarbă de o micuţă bucovineanca cu păr bălai , lacrimi picurate peste cartea de rugăciuni, seninul din cerul Bucovinei, praf de stele presărat de îngeri peste acest loc binecuvântat, verde din speranţele şi şoaptele de iubire risipite prin iarbă şi păduri. E albastrul nostru de Voroneţ la fel de celebru că roşu Titzian sau verde Veronese. Întreaga pictură exterioară te fascinează şi-ţi captează atenţia cu o poveste tainică, o pildă de dezlegat dar cu adevărat spectaculos este peretele de apus care prezintă Judecata de Apoi, care datorită compoziţiei pe 4 registre, amplorii, a făcut ca această pictură să fie comparată cu capela Sixtină de la Vatican.
Vizitatori, pelerinii, i-au atins picturile, cu frunţile grele de gânduri, în rugăciuni pline de speranţă către divinitate, ploaia, ninsoarea i-au atenuat culorile, le-au şters pe alocuri…dar toată această patină a vremurilor şi a vremii, n-au făcut decât să-i sporească frumuseţea, valoarea.
E un minunat prilej de reculegere, de întoarcere la credinţă, la lucruri esenţiale, e un moment pe care poate l-am amânat de multă vreme..gândind că vrem să trăim, dacă se poate făcând toate nebuniile pământului şi apoi să ne căim pentru că vrem să ajungem în rai. Vrem totul…şi aici şi dincolo…dar uităm să ne întrebăm dacă avem timp….şi dacă clipa aceea în care se termină totul aici ne va prinde nepregătiţi?
Unui om care are destule lucruri materiale şi care simte totuşi un gol în suflet, că-i lipseşte ceva, i-aş spune să meargă să vadă Voroneţul, să se roage acolo. La fel i-aş spune şi unui om nefericit, mâhnit în duhul său de lipsuri materiale, care se simte copleşit şi care a uitat să râdă, să se bucure, să creadă. I-aş spune să meargă la mănăstirea Voroneţ şi unui străin care vine în România şi nu ştie ce să aleagă, să vadă.
Deşi nu are nimic din somptuozitatea şi copleşitoarele dimensiuni ale mănăstirilor catolice, germane, draga noastră mănăstire Voroneţ, micuţă, ca o bijuterie, împleteşte în arhitectura sa elemente bizantine, gotice iar în pictură elemente originale româneşti locale: portul popular, buciumul. Nu poţi decât să o iubeşti pur şi simplu..
Mergând pe urmele lui Ştefan cel Mare se mai pot vizita mănăstirile Humor, Suceviţa, Putna, Moldoviţa.
N-avem noi resorturi de 5 stele şi all inclusive dar cred că putem să mai batem turcii cu “altceva”-ul Bucovinei…spiritualitate, ospitalitate, tradiţii păstrate cu sfinţenie, mâncare bună, privelişti minunate, aer curat şi mândre moldovence.
De vrei cazare, cu privelişte spre pădure sau spre răul Moldova poţi găsi de la 2 margarete până la 4 stele.
Despre mâncăruri cred că e de ajuns să amintim delicioasele ciorbe de hribi în coajă de pâine, plăcintele poale în brâu, papanaşi cu smântână şi dulceaţă de fructe de pădure .
Pentru spiritele sportive, dinamice, este pârtie de schi, cu telescaun, tiroliană, posibilitatea de a face alpinism, zbor cu parapanta, ciclism, pentru romantici, plimbare cu trăsura ori în căruţa cu fân.
Amintirilor vizuale le poţi adăuga suveniruri frumoase: o ie lucrată manual, un batic înflorat bucovinean, o icoană pictată pe piatră sau pe sticlă.
Puteţi afla de pe google lucruri interesante despre mănăstire dar vă invit să mergeţi să vedeţi, să « simţiţi » mănăstirile din Bucovina, neapărat Voroneţul nu doar pentru celebritatea ei, ci pentru a afla lucruri inedite poate, de la oamenii locului, de la cei care o văd pentru prima dată şi sunt fermecaţi, de la cei care se întorc pentru a nu ştiu câta oară să o vadă, să staţi pur şi simplu să o priviţi în neştire, de la răsărit până la apus , să vă bucuraţi şi să vă cutremuraţi, să vă simţiţi plini de pace şi de iubire…veţi pleca mai liniştiţi, mai bogaţi să spuneţi povestea ei mai departe...", îşi încheie Nicoleta Costianu pledoaria pentru vizitarea Bucovinei.
Mai puteţi citi:
Pe urmele Regelui Mihai: castelul şi domeniul de la Săvârşin, din Arad, locuri pline de istorie
FOTO De asta iubim România! Unde se duc jurnaliştii „Adevărul” după ce trimit ziarul la tipar
Se încarcă comentariile...
