Actele de filantropie remarcabile de odinioară. Cine este boierul cu origini greceşti care şi-a donat pământul pentru construirea Mausoleului de la Mărăşeşti

Maiorul Gheorghe Pastia şi-a donat toată averea oraşului

Pe vremuri, unii dintre românii înstăriţi înţelegeau în alt mod societatea şi nevoile ei. În oraşul Focşani, maiorul Gheorghe Pastia îşi dăruia până şi ultimul bănuţ pentru a se construi două edificii remarcabile, Teatrul şi Ateneul. La fel ca Pastia, au mai existat români bogaţi ale căror acte filantropice au rămas în istorie.

Acesta a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de construcţie şi de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispoziţie gratuit de municipalitatea oraşului Focşani.

Condiţia principală cu care maiorul Pastia a realizat donaţia a fost ca teatrul să poarte veşnic inscripţia Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”.

Pentru ca oraşul să găsească resurse de întreţinere a teatrului, maiorul Pastia a decis să finanţeze şi lucrările de construcţie şi amenajare interioară a unui Ateneu Popular.

Elias, bogatul moşier evreu de la Sascut, înzestra Academia Româna şi spitalul care-i poartă numele din Capitală cu numeroase pământuri arabile sau acoperite cu pădure pentru ca aceste două instituţii de maximă utilitate publică să prospere în menirea pe care le-au conferit-o fondatorii lor.

Astfel, înainte de moarte  el întocmit un testament impresionant, prin care îşi lasă toată averea Academiei Române, cu prevederi clare de finanţare a unor obiective de mare interes. În primul rând, Elias a cerut, prin intermediul unei fundaţii pe care a înfiinţat-o, achiziţionarea unui teren pentru construirea Spitalului Elias din Capitală, cu 100 de paturi, în care bolnavii să beneficieze şi de tratament gratuit.

Testamentul a fost scris în 1914, iar dorinţa i-a fost îndeplinită în 1938, Spitalul Elias fiind la acel moment cel mai modern din Europa, cu 200 de paturi şi un senatoriu.

Totodată, în testament, Elias a cerut dezvoltarea instituţiilor de cultură, construirea de şcoli si de cantine şcolare, acordarea anuală de premii şi burse Jacques Elias pentru copiii săraci, acordarea de fonduri pentru Universitatea Carol I, pentru Facultatea de Medicină din Bucureşti, leagăne pentru copii, acordarea de donaţii templelor si şcolilor evreieşti de rit spaniol din Bucureşti şi Viena.

Tatăl primului sportiv român care a participat la Olimpiadă, Alexandru Plagino, a donat la începutul secolului al XX-lea  Primăriei oraşului Focşani  casele, curtea,  grădina şi toate împrejurimile din strada Pruncu (azi Ana Ipătescu), cu condiţia ca aceasta să nu înstrăineze niciodată  acest bun  şi să inaugureze aici o şcoală de meserii. 

Perioada aceasta  este  bogată  în acte filantropice, Iacob Missir  cedând în anul  în anul 1902  un teren pentru deschiderea unei străzi  care să lege B-dul Gării  cu strada Magazia Gării, scutind astfel primăria de plata  unor despăgubiri semnificative.

Şirul faptelor alese  continuă cu actul de donaţie  în favoarea primăriei  prin care Polixenia Georgescu a cedat în mod gratuit un teren în suprafaţă de 1000m. p. în vederea  prelungirii străzii Robescu.

Un alt suflet mare este şi Teodor Constantinide care, prin testamentul său depus la Tribunalul Putna, a lăsat acestui oraş în anul 1919, în afara sumei de 4.000 lei, un imobil compus din casă  şi curte situat în strada Gregoriană (în apropierea parcului Bălcescu), în suprafaţă de 1.000 m.p, cu obligaţia oraşului de a nu-l înstrăina în veci  şi de a construi aici un azil pentru săraci.

Un alt imobil situat în strada Coteşti a fost donat de aceeaşi persoană generoasă , cu condiţia ca Primăria oraşului Focşani  să-l vândă la licitaţie, iar din sumele obţinute  să cumpere cărţi şi îmbrăcăminte pentru elevii săraci  şi silitori de la şcolile primare din oraş. În schimbul acestor beneficii a solicitat oraşului  ca o mică parte a venitului  ce va rezulta din administrarea sumelor lăsate localităţii să fie cheltuită pentru ţinerea anuală a unui mic parastas la mormântul său.

Un alt filantrop din Focşani a fost şi bancherul  I.R. Negutz, diplomat al şcolii superioare de comerţ din Braşov, care a fost în perioada interbelică directorul Băncii Economia din Focşani.
Acest bancher extrem de zgârcit în timpul carierei sale, dar un excelent profesionist a avut cu câteva luni înainte de a muri, în 1942, un moment de revelaţie a micimii umane şi şi-a lăsat, prin testament olograf, întreaga avere Statului.

Generalul I. Raşcu, comandant al Corpului 7 Armată  şi Inspector General al Geniului a fost un om cu inima şi fapta  alături de cei aflaţi în neputinţă în timpul Primului Război Mondial şi a lăsat în vederea înfiinţării unui spital  de copii în oraşul Focşani toate acţiunile deţinute de acesta  la băncile din oraş.

Din dorinţa de a contribui la cultura şi educaţia copiilor din acest oraş, în 1926, Dumitru D. Sandu a donat Primăriei oraşului Focşani 4000 m.p situaţi în strada Plagino (zona fostei Autogări), cu condiţia ca autorităţile locale să construiască aici o şcoală primară.

De asemenea, în dorinţa de a contribui la o frumoasă operă de asistenţă socială, în anul 1929  Teodor Cincu a donat Primăriei Focşani aproape 5 ha teren din moşia Vităneşti (azi comună Boloteşti) în scopul executării lucrărilor necesare captării apei şi instalării de conducte, iar ca o  obligaţie specială pentru primărie a cerut acesteia să construiască o fântână publică  pe acest teren , să nu dea o altă destinaţie acestui loc  şi să nu taie sub nici un pretext  pădurea aflată pe terenul donat.

Un alt gest formidabil s-a petrecut la Focşani în anul 1919, când o vestită familie boierească, a decis să doneze Primăriei Brăila mai bine de 1.000 pogoane de teren. Nu a vrut să lase această avere la Primăria Focşani, pentru că proprietarul era legat sufleteşte de judeţul Brăila unde avea conacul şi numeroase pământuri . Dintre cele 500 de hectare, mai bine de 400 erau alcătuite din pădurea Hagiu, situată în trecut pe raza comunelor Clipiceşti şi Găgeşti, azi fiind localizate cu siguranţă în jurisdicţia administrativ-teritorială a comunei Boloteşti.

Un alt filantrop generos a fost George Ulise Negropontes, descendent dintr-o familie boierească grecească, fost primar al oraşului-erou Mărăşeşti.

Negropontes deţinea în zonă peste 42.000 de hectare de pământ, iar pe moşiile sale, în anii războiului, au avut loc aprige bătălii. Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială.

El şi-a donat terenul pentru un mausoleu. Pentru ridicarea Mausoleului de la Mărăşeşti pe locul unde s-au jertfit mii de soldaţi români, George Ulise Negropontes a donat 20 de hectare de teren, dar şi 50.000 de lei, bani mulţi în acea vreme. Mausoleul de la Mărăşeşti este cel mai impunător din ţară şi printre cele mai maiestuoase de acest fel din Europa. Ulise a fost decorat de statul francez cu cea mai înaltă distincţie, „Legiunea de onoare”.