Reportaj: Maglavit, locul în care se trăieşte cu frică de Dumnezeu

Bătrânii din localitatea doljeană încă mai vorbesc despre minunile petrecute în urmă cu 75 de ani în poieniţa în care Domnul i s-a arătat ciobanului Petrache Lupu.

Comuna Maglavit este aşezată la doar patru kilometri de malul Dunării, în dreptul cotiturii pe care o face fl uviul înainte de a se îndrepta spre Calafat. Din Cetatea Banilor până în „comuna lui Petrache Lupu“, cum e cunoscută localitatea în toată Oltenia, nu faci mai mult de o oră de mers lejer cu maşina.

Pe Ion, nepotul lui Petrache Lupu, îl întâlnim pe „şuşeaua principală“. Nea Ion, cum îl cunosc vecinii, are 58 de ani, iar palmele îi sunt pline de bătături de la atâta muncă. „Am crescut lângă «ăl bătrân», încă mai mi-aduc aminte acele vremuri. Tot eu am avut grijă să îi mutăm mormântul lângă mănăstire, acolo unde a avut loc minunea, pentru că a fost una dintre ultimele lui dorinţe“, spune nea Ion.

Nea Ion, nepotul lui Petrache Lupu

Mintea îi e plină cu povestiri despre ciobanul surdomut care a făcut istorie strângând sute de mii de oameni într-o poieniţă aproape de malul Dunării, pentru a îndemna lumea la pocăinţă. „Eu m-am născut în 1952, când deja erau comuniştii la putere. Veneau oamenii cu miile aici, ca să fie vindecaţi de boli de către bunicul meu. Îi ascundeam în casă şi la vecini, să nu cumva să ne afle comuniştii, că pe atunci nu aveai voie să călătoreşti aşa. Prin câte am trecut...“, spune suspinând bărbatul.

Petrache Lupu în anii 1930

Vecinul său, Gheorghe Călin, îşi aminteşte la fel de bine atmosfera din anii ’40, când credincioşi din toată ţara veneau la Maglavit în pelerinaj. „Toţi lăsau bani ca să ajute la construirea bisericii şi a spitalului. Din sat până în poieniţa unde i s-a arătat Dumnezeu lui Petrache erau, din 50 în 50 de metri, grămezi de bani.Sute de kilograme de bani sau strâns atunci!“, îşi aminteşte bătrânul.

Ţăranii din Maglavit se mândresc cu "Sfântul" Petrache Lupu

Deşi au trecut mai bine de 80 de ani de la "minunea dumnezeiască“, sătenii cred cu tărie în vindecările făcute de cioban şi trăiesc cu frică de Dumnezeu. Nea Ion Lupu se oferă să ne ducă în casa natală a lui Petrache. În curtea locuinţei modeste, aflată la o aruncătură de băţ de centrul comunei, ne întâmpină Elena Lupu (78 de ani), nora lui Petrache. „Muică, mulţi au venit să facă reportaje aici, dar niciunul nu l-a ajutat pe Petrache. Săracul, l-au luat şi comuniştii, a făcut puşcărie la Craiova şi la Băileşti vreo trei luni pentru că avea credinţă în Dumnezeu!“, ne spune femeia.

Odaia în care a crescut Petrache Lupu

Pereţii odăii unde şi-a dat sufletul Petrache Lupu sunt plini de portrete cu acesta şi soţia lui. Patul de paie şi soba din cămăruţă redau imaginea de altădată a odăiţei de cioban sărac.

Mormântul lui Petrache Lupu se află chiar lângă Mânăstirea Maglavit

Mănăstirea Maglavit, unde se află şi mormântul „Sfântului“ nu duce nici  acum lipsă de vizitatori, oameni cu credinţă venind din toată ţara pentru a se ruga în locul unde a avut loc minunea.

„Au venit de peste tot, chiar şi oameni bolnavi care au auzit de minunile care s-au întâmplat aici. Avem mulţi credincioşi şi la slujbe“, ne mărturiseşte una dintre cele trei măicuţe ale mănăstirii.

Nepotul lui Petrache Lupu ne prezintă mănăstirea Maglavit

Legenda lui Petrache Lupu

Petrache Lupu a fost un cioban oltean căruia Dumnezeu i s-ar fi arătat în 1935. Analfabet, sur şi gângav, Petrache Lupu a putut vorbi şi auzi după ce i s-ar fi arătat Dumnezeu. Zilele care au urmat le-au schimbat viaţa celor care ajungeau la mănăstire, oamenii bolnavi fiind vindecaţi. Locul unde astăzi se află Mănăstirea Maglavit era loc de pelerinaj, mii de oameni adunându-se zilnic pentru a-l atinge pe Petrache Lupu.