EXCLUSIV De ce le-a desenat Dincă pe Luiza şi Alexandra fără urechi. Toate explicaţiile procurorilor din rechizitoriu FOTO

În timpul anchetei, Gheorghe Dincă a fost pus de anchetatori să-şi deseneze victimele. "Cu dificultate şi după multe refuzuri", inculpatul face ceea ce i se cere. Ia două coli de hârtie A4 şi începe să schiţeze. Nu le scrie numele. Foloseşte doar pixul. Pe Luiza o desenează zâmbind. În cazul Alexandrei, Dincă este agresiv.

"Sarcina administrată inculpatului de a-şi desena victimele, îi declanşează acestuia un şoc psihologic". Aşa îşi încep procurorii în rechizitoriu capitolul denumit "Analiza produselor activităţii- Desenul Persoanei-Testul Machover". Testul solicită activarea mecanismelor empatice, memoria trăsăturilor antropomorfe ale victimei, raportarea inculpatului la victimă, trăirile inculpatului. Specialiştii spun că acest test proiectiv este o probă care accesează în mod nebănuit mecanismele conştiente şi inconştiente ale inculpatului în relaţie cu victimele..

”Deseneaz-o pe Prima”, i s-a spus lui Dincă. "Inculpatul se blochează şi rămâne perplex în faţa unei cerinţe simple. Cu dificultate şi după multiple refuzuri, inculpatul intră în sarcina de activitate", se menţionează în rechizitoriu.

Dincă ia o coală A4, un pix şi se opreşte. "Nu ştiu să desenez frumos". Este lămurit că este neimportant aspectul estetic al desenului şi că trebuie să se concentreze doar la cerinţa sarcinii de activitate. 

"Prima" - Luiza este desenată fără haine

"Prima" scrie mai întâi Dincă. Apoi începe să deseneze. Mai întâi capul. insistă asupra acestuia. Liniile sunt trasate fin, în gesturi scurte artistice, ca şi cum ar circumscrie aluziv persoana. 

 Desenul făcut de Dincă în cazul Luizei Melencu

"Desenul ocupă 45,3% din spaţiul vital al colii de hârtie, format A4" - semnifică plăcere, importanţă afectivă, investiţie valorică acordată unei persoane mature din punct de vedere fizic, mai corpolentă. 

"Persoana este plasată în cvadrantul 1, înspre stânga-sus şi desenată cu culoare albastră" - plasarea dominantă trimite la resentiment, negativitate, ascundere şi victima ca expresie a unei idei care ”a fost”.

"Lungimea părului, ocupă 37,03% din înălţimea desenată a persoanei" - semnificaţie psihosexuală specială subliniind feminitatea. Părul este dispus cumva într-o parte (spre stânga, privind dinspre victimă) în jurul unui chip zâmbitor. Expresia feţei îndreaptă atenţia asupra percepţiei unui spirit ludic, o fată vorbăreaţă/comunicativă, capabilă să-şi păstreze optimismul chiar şi în situaţii critice. 

"Apar două asimetrii dismorfice" - Cea mai importantă trăsătură dismorfică constă în ruperea legăturii între cap şi corp, ceea ce, din punct de vedere proiectiv psihologic, denotă o particularitate a psihologiei inculpatului: victima este percepută ca neavând emoţii. Victima este dezumanizată. Capul desenat puţin mai mare decât trunchiul sugerează ideea că inculpatul şi-a perceput victima mai matură, abilă, cerebrală, calculată, mai adaptabilă, mai frumoasă.

"Personajului îi lipsesc urechile" - sugerează prăbuşirea comunicării, indiferenţa la acţiunile victimei. Inculpatul nu este interesat de victima sa şi nici impresionat de vocea/ţipetele ei, pentru că nu este dispus să audă nimic. 

Victima este numită simplist: ”Prima”. "Aceasta este o expresie de depersonalizare, a ştergerii oricăror elemente individualizatoare care definesc o persoană. În al doilea rând, victimei îi lipsesc elementele sexuale diferenţiatoare şi am fi tentaţi să credem că inculpatul nu nutreşte nicio dorinţă sexuală.

Dimpotrivă, ascunderea tuturor caracteristicilor sexuale principale şi secundare şi lăsarea la vedere doar a părului atrage atenţia în mod particular. Inculpatul ascunde exact ceea ce îl atrage/aţâţă mai puternic: sânii şi zona genitală. 

Victima sa nu are accesorii vestimentare şi nici un inel pe degete. Doar părul este prins în coadă, puţin mai jos, printr-o agrafă sau un elastic. Tot un element simbolic slab evidenţiat este aspectul grafic al tălpilor. Victima pare a fi desculţă, ”ca şi cum” ar staţiona mult timp într-o incintă, ca şi cum ar fi îmbrăcată ”de casă”. 

"Prima" aparţine trecutului şi unei lumi fantasmatice bizare: zâmbetul inculpatului când desenează… zâmbetul victimei. Inculpatul, în relaţie cu victima sa, a plecat în căutare de plăceri sexuale. Acestea sunt mascate cu grijă şi nici o suferinţă, nici un obstacol nu îi poate sta în calea obţinerii acestei plăceri, pe care doar această victimă o poate oferi. Victima este tratată de inculpat asemenea unui Obiect inanimat. 

"A doua" - Alexandra este desenată "tristă"

Trecerea la desenarea celei de-a doua victime, urmează acelaşi instructaj: ”Deseneaz-o pe a doua”. Acest desen se realizează mai facil, fiind perceput ca un joc care îl face pe inculpat să verbalizeze cu jovialitate. 

Trasarea liniilor nu se mai realizează cu fineţea cu care a fost desenată ”prima”. Presiunea scrisului este mai accentuată, tremorul este mai pregnant.

Desenul făcut de Dincă în cazul Alexandrei Măceşanu

"Desenul ocupă 31,1% din spaţiul vital al colii de hârtie, format A4" - semnifică o coborâre a vârstei atribuite celei de-a doua victime, care are un aspect firav, copilăresc.

"Persoana este plasată exlusiv în cvadrantul 1, stânga-sus şi desenată cu culoare albastră" - plasarea dominantă în cvadrantul 1 trimite la resentiment, negativitate, expresie a unei idei care ”a fost”. Inculpatul se raportează negativ la victima sa. 

"Lungimea părului, ocupă 42,1% din înălţimea desenată a persoanei" - părul este dispus cumva într-o parte (spre stânga, privind dinspre victimă) în jurul unui chip fad, lipsit de expresie. Expresia feţei este ştearsă, nonemotivă, uşor tristă. 

"Personajului îi lipsesc urechile" - sugerează indiferenţă la acţiunile victimei.

Capul este desenat relativ proporţional cu trunchiul şi sugerează ideea că inculpatul şi-a perceput victima mai mică de vârstă, mai versatilă. 

Victima este denominată simplist: ”A doua”. Aceasta este expresia aceleiaşi depersonalizări. În al doilea rând, victimei îi lipsesc elementele sexuale diferenţiatoare, care conduc la aceleaşi referinţe consemnate la ”prima”. 

"A doua" are accesorii vestimentare şi inele pe toate degetele de la mâini. Părul este prins în coadă, puţin mai jos, printr-o agrafă sau un elastic. 

Un element simbolic bine evidenţiat este aspectul grafic al tălpilor. Victima pare a fi încălţată, ”ca şi cum” ar fi gata de plecare. 

Persoana desenată, şi care nu este numită, este lipsită de viaţă în percepţia inculpatului. Raportarea inculpatului la aceasta este mai agresivă, imaginea ei fiind deranjantă pentru el. 

Remarci finale la proba "Desenul Persoanei"

Inculpatul nu a avut nici un reper foto sau video în desenarea victimelor sale. Nu i s-a oferit nicio indicaţie. Sarcina de a le desena i-a testat capacitatea empatică (constatativ absentă) şi reactivitatea la atingerea nucleului criminal care s-a manifestat prin şoc psihologic iniţial, urmat imediat de expresii afective bizare. 

Inculpatul a reuşit să diferenţieze foarte personal între victimele sale prin trăsăturile şi detaliile inserate, apropiindu-se destul de mult de victimele reale, dar realizând şi intercontaminări.

Menţionăm că toate datele din materialul de mai sus sunt pasaje extrase din rechizitoriul întocmit de procurorii DIICOT. Acestea sunt considerate probe şi vor fi analizate inclusiv de magistraţii care vor judeca dosarul Caracal.