Ruși și ucraineni refugiați la Constanța în urma revoluției bolșevice: „Sunt de origine rusă, fără cetăţenie şi fără patrie“

Nu doar în urma invadării Ucrainei de către Rusia oamenii au căutat în Constanța un loc unde să se refugieze. La fel s-a întâmplat și în anul 1930, când ruși și ucraineni deopotrivă au luat-o de la capăt pe pământ românesc.

Refugiați Colecție Constanța Veche

Dr. Constantin Cheramidoglu, fostul director al Arhivelor Naționale Filiala Constanța, a publicat informații inedite din perioada revoluției bolșevice. în publicația Constanța Veche. Iată cum suna cererea unui refugiat ucrainean: „Fiind mutat din oraşul Isaccea în acest oraş, unde am venit ca să muncesc, ca să pot câştiga existenţa zilnică în mod cinstit şi cum în prezent este sezonul de muncă pentru orice branşă, iar eu sunt un nenorocit refugiat de profesiune electrician şi pot găsi de lucru în acest oraş, cu ziua sau cu bucata, pe la diferite lucrări, cu mare rugăminte şi profund respect vă rog să binevoiţi a-mi face cuvenita viză pe prezentul livret de profesie…”, cerea Andrei Ciumacenco în vara anului 1933.

Un document relativ obişnuit, o cerere de înscriere a unei firme comerciale în registrele Camerei de Comerţ din Constanţa, relevă date interesante despre viaţa unor oameni nevoiţi să reia existenţa lor de la zero, pe noi meleaguri, aici la Constanţa. Iată ce consemna documentul: „Subsemnatul Nicolae I. Turmurezov, din Constanţa str. Decebal nr. 6, vă supun cele ce urmează: sunt de origine rusă, fără cetăţenie şi fără patrie, numai din vitregia soartei stabilit în România şi anume în Constanţa din anul 1919, unde am locuit şi locuiesc consecutiv de la refugierea noastră, aceasta în baza paşaportului Nansen nr. …, iar existenţa mi-o câştig graţie proverbialei bunătăţi a Poporului Român, posedând livretul de liberă profesie nr…. Tatăl meu a fost general în armata rusă, fost comandant al Regimentului nr. 3 de Cazaci, în fruntea cărui regiment a luptat şi pe frontul românesc, alături de armatele române; în timpul şi din cauza revoluţiei din Rusia, s-a refugiat cu întreaga familie, adică, cu mama noastră şi cei trei copii, în România, pe frontul căreia luptase, timp în care începuse să înţeleagă despre bunătatea de suflet a Poporului Român, refugiu în care am scăpat cu ceea ce doar eram îmbrăcaţi”.

Și presa locală trata subiectul refugiaților ruși și ucraineni. „Fiind în coasta Rusiei ţara noastră de la început a primit foarte mulţi refugiaţi, pe care i-a internat la început în diferite centre. Cu timpul însă, constatându-se că sunt elemente de ordine şi de valoare, i-a lăsat liberi să muncească în linişte pentru a-şi câştiga existenţa, alături de cetăţenii români. Dar dacă refugiaţii valizi şi-au găsit de lucru în felurite chipuri, nimeni şi cu nimic nu a venit în ajutorul invalizilor. Neavând nici protecţiunea statului, nici îngrijirea vreunei societăţi anumite şi nici ajutorul prietenilor, invalizii sunt muritori de foame. A-i ajuta este o datorie omenească; invalizii trebuie luaţi sub ocrotirea noastră a tuturor, indiferent de originea, credinţa şi starea lor socială. Sunt oameni care, în lupta pentru anumite principii, se găsesc departe de oblăduirea ţării lor. De aceea indiferent de ceea ce activăm şi cugetăm fiecare din noi, indiferent de politica socială pe care o facem, suntem datori să-i ajutăm. În acest scop, colonia refugiaţilor din Constanţa a organizat o mare festivitate cu producţiuni ruseşti, pentru seara de 9 aprilie. Participarea tuturor se impune. Nu o spunem aceasta ca o reclamă, ci din convingerea adâncă ce o avem că stimulând publicul să ia parte la festivitate, facem o adevarată operă de caritate”.

Pe 6 și 7 noiembrie 1917 (respectiv 24, 25 octombrie 1918, conform calendarului iulian), a început revoluția bolșevică sau Revoluția din Octombrie din Rusia. Mișcarea socială a dus la răsturnarea autocrației și înlocuirea sa cu un regim totalitar, bazat pe pedepsirea, până la exterminare, a tuturor persoanelor bănuite că ar face parte din burghezie.

Revoluția a fost condusă de Vladimir Ilici Lenin, politician și revoluționar ajuns cu ajutorul Germaniei Imperiale din Elveția în Rusia, unde a determinat finalmente populația să se răscoale împotriva regimului țarist. La ora 21.40, bolșevicii au înconjurat Palatul de Iarnă cu trupe, pe care le-au denumit Gărzile Roșii. La ordin, trupele au luat cu asalt Palatul de Iarnă și au preluat puterea, schimbând cursul istoriei Rusiei pentru următorii 70 de ani, scrie Rador.