Lumina de la mormântul sfânt din Dobrogea. Minunea trăită de un călugăr care s-a rugat la moaştele martirilor creştini
0Experienţa trăită de un călugăr la mormântul sfânt din Dobrogea, aşa cum este Martirionul de la Niculiţel, a marcat credincioşii care consideră că au fost făcuţi părtaşi la o minune.
Alături de mănăstirile Cocoşu, Saon şi Celic-Dere care formează Triunghiul Mănăstirilor, Niculiţelul este căutat pentru monumentul funerar rar care adăposteşte moaştele a patru martiri creştini: Zotic, Atal, Camasie şi Filip.
În vara anului 2001, un pelerinaj a fost organizat la îndemnul arhiepiscopului Tomisului la Mănăstirea Niculiţel din judeţul Tulcea, vestitul lăcaş de cult vestit din nordul Dobrogei. Se împlineau 30 ani de la descoperirea lor, în septembrie 1971, în urma inundaţiilor massive care au speriat România. Monahii purtau cu ei raclele celor patru mucenici, care pentru o noapte se întorceau în locul jertfei lor.
Toată noaptea, călugării de la Mănăstirile Cocoşu şi Dervent au citit cu rândul, neîntrerupt, Psaltirea. Era ora 2.00 când fratele Gelu, un tânăr monah de la Dervent originar din Niculiţel, care îşi dorea să intre în mănăstire, îşi încheia citirea şi l-a rugat pe cel care-i urma să îi facă o fotografie rugându-se la mormânt. Când au developat filmul, însă, surpriza a fost uriaşă. O rază de lumină se pogora, în puterea nopţii, asupra mormântului sfânt, atrasă parcă de evlavia celui care se ruga cu sârg.
Semn divin la un mormânt sfânt
Momentul a fost îmbrăţişat de monahi ca un semn divin. Fratele Gelu s-a tuns întru monahism şi a devenit călugărul Efrem, cel care este astăzi bucătarul priceput al Mănăstirii Dervent din sudul Dobrogei, ale cărui preparate stârnesc pofta pentru hrană simplă, naturală, pe care o mănânci întâi cu ochii. Călugărul Efrem Băndărică păstrează cu religiozitate scrisoarea pe care i-a trimis-o părintele Petroniu Tănase, stareţul la acea vreme la Schitul românesc Prodomu de pe Muntele Athos. „Eu i-am trimis o poză aestui om sfânt, părintele Petroniu, care i-a fost naş de călugărie părintelui Arsenie Papacioc. Rândurile lui sunt deosebit de frumoase“, a dezvăluit călugărul Efrem, pentru „Adevărul“.
„Sunt încredinţat că Lumina dumnezeiască este permanent prezentă asupra mormântului sfânt. Lucru minunat este că această Lumină, invizibilă de obicei pentru noi, oamenii păcătoşi, s-a făcut vizibilă şi surprinsă în fotografie, pentru a ne întări în credinţă şi evlavie faţă de sfinţii mucenici şi faţă de toţi sfinţii. Lumina era şi mai înainte, şi este şi acum, şi a fost prinsă de aparatul de fotografiat în chip minunat, ca o binecuvântare dumnezeiască pentru evlavia şi cinstirea Sfinţilor Mucenici ce se făceau atunci. Lumina care a apărut este Lumina Cerească în cinstea Sfinţilor Mucenici, care s-au reîntors la vechiul lor sălaş“, scria stareţul de la Athos.
El i-a sfătuit pe călugărul de la Dervent să dea ştire cât mai multor credincioşi despre existenţa luminii în acel mormânt sfânt şi chiar să facă inclusiv cărţi poştale cu imaginea surprinsă, cu explicaţii pe verso pentru a fi la îndemâna credincioşilor care vin spre închinare.
„A fost o minune dumnezeiască pe care am trăit-o, este Lumina Sfântului Duh, un semn primit chiar la mormântul sfânt. Acel moment şi-a lăsat amprenta pe viaţa mea duhovnicească. Eu asemăn acest mormânt bizantin cu Mormântul Sfânt al Domnului, de la Ierusalim. Am avut aceleaşi trăiri, iar acest momânt de la Niculiţel este original, aici la noi, în Dobrogea“, spune părintele Efrem Băndărică, călugărul-bucătar de la Dervent.
Aduşi la lumină de potopul din 1971
La inundaţiile din septembrie 1971, apele au spălat pământul de la Niculiţel scoţând la lumină cripta în care se aflau osemintele a patru martiri: Zotic, Atal, Camasie şi Filip. Pe peretele interior al criptei scrie în limba greacă: „Martyres tou Hristou“, iar pe peretele opus scrie numele lor: „Zotikos, Attalos, Kamasis şi Filippos“.
Cei patru martiri erau ostaşi romani pe vremea lui Diocleţian şi au plătit cu viaţa credinţa lor în Hristos, fiind judecaţi, condamnaţi şi executaţi la Noviodunum (Isaccea de astăzi). Jertfa lor s-a întâmplat cândva, în secolele II-III, ei fiind deja pomeniţi ca martiri în analele religioase din secolele III-IV.
O basilică din piatră construită în secolul al V-lea la Niculiţel a adăpostit la temelie cripta în care se afla sicriul comun al celor patru mucenici. Sub cripta celor patru martiri a mai fost găsit un mormânt martiric mai vechi, cu resturi de oase care aparţineau altor doi mucenici.
„Numele şi vechimea celor doi martiri rămân necunoscute, singura menţiune asupra lor fiind făcută de inscripţia care bloca accesul în zona inferioară a criptei: <Aici şi dincolo (se află) sângele martirilor>“, specifică specialiştii de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ din Tulcea. Moaştele celor patru martiri Zotic, Atal, Camasie şi Filip se află spre închinare la Mănăstirea Cocoşu din apropierea Niculiţelului, iar mucenicii sunt prăznuiţi la 4 iunie.
Când a intrat în mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa, Efrem Bandarică avea 17 ani. Stareţul i-a spus: „Tu te vei ocupa de mâncare. Înveţi să găteşti“. El s-a speriat la început: „Cum Dumnezeu să gătesc eu pentru toată obştea, nu am făcut asta niciodată!“. Când s-a apucat de bucătărit, femeia care pregătea mâncarea de la mănăstire l-a încurajat: „Las’ că aşa ardeam şi eu oalele la început, când m-am măritat“. Nu ştia că gospodina pricepută voia doar să-l încurajeze.
Au trecut 16 ani de atunci. Acum, călugărul Efrem Bandarică (33 de ani) este artistul din bucătăria austeră de la Dervent, mănăstirea din colţul de sud-vest al Dobrogei. Talentul său este imprimat pe toate bucatele gustate de fraţii săi de la mănăstire, dar şi de pelerinii sau turiştii care vor să experimenteze traiul monahal.
Culori cu gust
Efrem Bandarică (33 de ani), monah la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa, este omul culorilor şi în bucătărie, şi în atelierul de pictură. Ceea ce găteşte călugărul Efrem se mănâncă întâi cu ochii. Pentru că monahul este un împătimit al culorilor. Modele, combinaţii, forme, toate îmbinate într-un mixaj surprinzător pentru o bucătărie frugală, din care lipseşte carnea. Aşa este cutuma la Dervent, indiferent de timpul anului, de post, de sărbători. „Eu mănânc carne doar dacă ies din mănăstire: când mă duc acasă la părinţi sau când merg în vizită la cineva care mă serveşte cu ce a gătit. Nu pot refuza hrana pe care omul mi-o oferă cu toată inima“, spune Bandarică.
La mănăstirea de pe malul Dunării, de lângă Ostrov, se mănâncă aşadar doar legume, peşte, fructe. Călugărul foloseşte rar ulei, deşi are cămara plină de toate soiurile, dăruite de oameni. „Nu fac niciodată prăjeli. Nici măcar nu călesc mâncarea. Totul este fiert, sănătos. Natural, fără adaosuri, iar delikat-ul, când îl primesc, îl dau deoparte“, zice călugărul.
Pentru felul întâi găteşte câte şase căldări de ciorbă pe zi. Felul doi este uşor: iahnie de fasole, pilaf de orez, tocăniţă de cartofi, salată de crudităţi din belşug. Iar dimineaţa, la micul dejun, energia zilei se ia din pâine, dulceaţă, ceai. Uneori, călugării ţin post negru şi nu le trebuie nici mâncare, nici apă. Dar de credincioşii care le calcă pragul, Efrem are grijă întotdeauna, să nu-i ţină flămânzi. Pentru Paşti a avut de vopsit 1.500 de ouă. La masa de la Dervent au luat loc cei 18 călugări, mireni veniţi în vizită, localnici, muncitori care lucrează la ridicarea noii mănăstiri, grupuri de turişti care au vrut să-şi petreacă sărbătorile la mănăstire.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici
Efrem este din Niculiţel de Tulcea, din nordul Dobrogei. Dobrogenii se mândresc că aici a fost făcută, în urma inundaţiilor din toamna lui 1971, o mare descoperire. Spălat de ploi, pământul s-a surpat scoţând la iveală cupola unei cripte. În ea odihneau oasele a patru martiri creştini: Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos. Lada funerară purta două inscripţii în greceşte: sub monograma lui Hristos scria cu roşu „Martirii lui Hristos“, iar alături era scrijelit numele lor. Mucenicii fuseseră jertfiţi în cetatea de la Noviodunum (Isaccea de astăzi, situată lângă Niculiţel) din Scythia Minor, numele antic al Dobrogei. Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte cu recunoştinţă la 4 iunie, moaştele lor fiind depuse spre închinăciune la Mănăstirea Cocoşu de la Niculiţel.
De la Niculiţel se trage şi stareţul de la Dervent, Andrei Tudor, fostul exarh (păstorul mănăstirilor) al Tomisului. Şi tot aici a învăţat să picteze micul Gelu Bandarică, călugărul Efrem de mai târziu, bucătarul vestit de la Dervent şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Constanţa. Avea 6 ani când învăţătoarea l-a pus să facă un desen, pe care copilul l-a socotit gata abia când a aşezat patru sfinţişori în colţuri.
Credinţă, nu patimă
În 2002, călugărul a mers în Grecia, la cursuri de iconografie bizantină. În leagănul ortodoxiei a învăţat cum să picteze mai frumos ceea ce îi place: îngeri, sfinţi, serafimi, heruvimi, imagini bisericeşti care inspiră reculegere, pioşenie, pacea sufletului şi a minţii. A urmat şi Facultatea de Arte Plastice de la Universitatea Ovidius din Constanţa, iar de curând a avut vernisajul unei noi expoziţii de pictură la Galeriile Fondului Plastic, „În căutarea luminii“. Alături de el a expus pictoriţa Lacme Ifrim, colegă de facultate. Mulţi s-au mirat cum de împarte un călugăr ortodox pânza cu o musulmană. Simplu: în Dobrogea, credinţa nu este patimă.
„Încerc să transmit iubire, bunătate, dragoste. Asta înseamnă credinţă. Omului poţi să-i vorbeşti despre Dumnezeu nu doar prin rugăciuni şi predici, ci prin lucruri mici, la îndemână. Cum ar fi pictura. În lucrările mele, în atelier sau în bucătărie, simt că mă îndrumă Dumnezeu. El îmi poartă mâna pe pânză. De aceea, când mă laudă cineva, spun că e mâna lui Dumnezeu, nu a mea. Nu trebuie să ducem reuşitele în mândrie. Atunci se strică tot rostul“, explică Efrem.
Bucătarul de la Dervent nu gustă din mâncare în timp ce o găteşte. Aşa s-a obişnuit el. Dar niciodată nu are reclamaţii, semn că hrana a fost ceea ce trebuie. Dacă ar fi să dea un sfat gospodinelor, acela ar fi despre un ingredient special, care nu trebuie să lipsească niciodată din reţetar: „Să aibă râvnă“.
Plachie dobrogeană, reţeta lui Efrem
Ingrediente: un crap (somn, ştiucă) până în trei kilograme; cinci cepe mari; cinci linguri de ulei; şase linguri de bulion; câteva foi de dafin (4-5); 150 ml de vin alb sec; piper şi sare.
Preparare: se curăţă şi se spală peştele, apoi se sărează; îl lăsăm cam 15 minute la sare; se taie ceapa solzişori, se pune într-o tavă, se amestecă cu bulionul, sarea şi foile de dafin; deasupra se aşază peştele; stropim cu puţin vin alb amestecat cu puţină apă (o ceaşcă), după care introducem tava în cuptorul încins; după 30 de minute se scoate, se amestecă uşor sosul format, după care se adaugă vinul rămas; după ce aţi întors peştele pe partea cealaltă, se mai lasă 20-30 de minute şi apoi se scoate din cuptor.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
