Cum a început colectivizarea în martie 1949. Decretul prin care ţăranilor le erau furate pământurile s-a aplicat pe loc

Familie de ţărani dobrohgeni în anul 1944 Arhivă personală Luana Constantin

Procesul de colectivizare a început violent în martie 1949, prin Decretul 84/2 martie 1949, prin care se expropriau proprietăţile mai mari de 50 de hectare. Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare, fiind aplicat pe loc.

În noaptea de 2/3 martie 1949, la ora 2, echipe de activişti şi securişti au scos din casele lor peste 4.000 de familii din mediul rural, totalizând peste 9250 de membri.

Locuinţele, cu întregul lor inventar, inclusiv hainele de corp, au fost confiscate, iar „moşierii”, între care mulţi erau doar fermieri obişnuiţi, au fost „dislocaţi” în localităţi cât mai îndepărtate, pe care nu au mai avut dreptul să le părăsească până la începutul anilor '60, fiind supravegheaţi de Miliţie şi obligaţi să se prezinte la controale periodice.

„Moşierilor” găsiţi în noaptea de 2 / 3 martie în alte localităţi li s-a fixat domiciliu obligatoriu acolo, iar cei aflaţi în străinătate au rămas pe loc, mărind rândurile exilaţilor.

Avocatul Luana Constantin, urmaşa unei familii care a avut de pătimit după venirea la putere a comuniştilor, spune că în această situaţie s-au aflat şi bunicii săi, Elena şi Ion Piţigoi, din comuna Saraiu, judeţul Constanţa, care au stat în domiciliu obligatoriu 15 ani la Râmnicu Sărat, alături de copiii lor minori. 

Dobrogea a fost prima regiune colectivizată din România. 

Pe aceeaşi temă: 

Destine de luptători anticomunişti: „Haiducii Dobrogei“, aromânii care şi-au vărsat sângele în numele libertăţii. „Nouă ani nu am ştiut nimic de tatăl meu“

Interviu cu nepoata liderului rezistenţei anticomuniste din Dobrogea

Povestea de film a lui Zoe Rădulescu, fiica de partizan născută în beciurile Securităţii: „Credeam că port genele unui criminal“