Confuzia pe care o fac credincioşii în legătură cu acatistele. Ce sunt acestea, în realitate

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: Arhiva Adevărul
FOTO: Arhiva Adevărul

Un rol important în cultul Bisericii Ortodoxe îl ocupă acatistele. Fiecare sfânt are un acatist care se poate citi de către credincioşi în diferite momente ale vieţii.

Învăţătura de Credinţă Ortodoxă (Catehismul) spune că acatistele sunt rugăciuni prin care „cerem mai ales mijlocirea Sfinţilor pe lângă Dumnezeu, spre a ne ajută sau a ne izbăvi la vreme de nevoie şi de necaz. Ele nu fac parte din rânduială celor şapte Laude şi nici din celelalte slujbe ale sărbătorilor de peste an, ci se citesc la orice vreme, în afară ceasurilor de slujbă ale Bisericii, la cererea credincioşilor şi pentru feluritele lor nevoi.”

Denumirea lor vine din limba greacă, „ahatistos”, şi înseamnă a sta în picioare în timpul rugăciunii.
 
Ca şi conţinut, acatistele sunt alcătuite din mai multe cântări de lăuda şi de rugăciune către Iisus, feciara Maria sau alţi sfinţi. Aceste cântări poartă numele de condace şi icoase. Fiecare icos se termină cu „Bucură-te...” şi fiecare condac se termină cu „Aliluia”.
 
Catehismul spune că cel mai vechi şi mai mult folosit dintre acatiste este Acatistul Maicii Domnului. Rânduiala lui o aflăm în Ceaslov. Tot acolo mai aflăm şi alte acatiste, ca Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi Acatistul Sfântului Nicolae.

În cartea numită „Acatistier” se regăsesc acatistele a zeci de sfinţi din Biserică.

„Unii credincioşi numesc Acatiste şi pomelnicele speciale pe care ei le trimit la Sfântul Altar, pentru a fi citite după slujba Acatistului. În aceste pomelnice ei scriu atât numele lor, cât şi multe dintre problemele cu care se confruntă, de cele mai multe ori în formule total nepotrivite, având pretenţia ca preotul să citească cu voce tare întreg textul înscris în acest pomelnic.

Desigur că pomelnicele îşi au rostul şi importanţa lor, ele fiind citite fie în taină, fie cu voce tare de către preot. Însă a avea pretenţia ca preotul să citească la slujbă, chiar cu voce tare, pe lângă nume şi problemele cu care credincioşii se confruntă, şi cererile alcătuite de fiecare după bunul său plac, multe dintre ele fiind neîntemeiate sau lipsite de bună cuviinţă, este o exagerare”, scrie Lucian Farcaşiu, citat de Ziarul Lumina.

Pe aceeaşi temă:

Ce spune Biserica Ortodoxă Română despre sarcina apărută în urma unui viol: „Copilul trebuie să fie născut“

Ghidul creştinului care merge în vacanţă la mare. Cele 8 reguli trasate pe Facebook de Biserica Ortodoxă Română

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite