Sfârşit tragic pentru cel mai cunoscut actor român din Spania: „Domeniul artistic e singurul unde nu sunt judecat că sunt român”

0
0
Florin Opriţescu a ajuns celebru în Spania după ce a jucat roluri negative în mai multe seriale foarte populare. FOTO: Arhivă personală
Florin Opriţescu a ajuns celebru în Spania după ce a jucat roluri negative în mai multe seriale foarte populare. FOTO: Arhivă personală

A murit Florin Opriţescu, cel mai cunoscut actor român care juca în producţii spaniole. În ultimul interviu pe care l-a dat presei din România, Opriţescu a povestit, pentru „Adevărul”, cum a trecut de la joburi de bucătar sau muncitor în construcţii, la cel de actor.

Actorul Florin Opriţescu – născut în România în urmă cu 42 de ani şi emigrat în Spania, unde a jucat în mai multe seriale – a murit în cursul zilei de vineri, 26 noiembrie 2021, informează presa spaniolă.      

Artistul, care a jucat în „Mar de Plástico”, „La Unidad”, dar şi într-unul dintre cele mai apreciate thrillere din 2021, de pe Netflix - „Sub zero”, a publicat în urmă cu câteva luni, pe contul său Instagram, un video în care anunţa că, în luna octombrie 2020, a fost diagnosticat cu leucemie. 

Actorul român a spus că a reuşit să învingă această boală cruntă, ajutat fiind în această luptă chiar de fiul său, de la care i-au fost transplantate celule stem şi măduvă osoasă.

„Un gigant frumos cu inimă de aur”

Cu toate acestea, în cursul zilei de vineri, mai mulţi actori spanioli, cu care Florin Opriţescu a lucrat de-a lungul carierei sale, au anunţat tragica moarte a acestuia pe reţelele de socializare şi au exprimat durerea pentru această pierdere.

„Călătorie plăcută, Florin, un gigant frumos cu o inimă de aur!!! Să-ţi fie ţărâna uşoară!”, a scris pe Facebook actorul Fernando Caya (colonelul Tamayo din „La casa de papel”), publicând şi o poză în care apare alături de Opriţescu.

Florin Opriţescu era căsătorit cu o braziliancă şi avea doi copii. Locuia în Barcelona, unde a emigrat din Timişoaa când avea numai 21 de ani. În primii ani petrecuţi în Spania, Opriţescu a lucrat ca bucătar, dar şi muncitor în construcţii. 

   

„Cred că în societatea spaniolă există idei preconcepute despre români”

Redăm ultimul interviu pe care Opriţescu l-a dat presei române:

Adevărul: Ultimul film în care ai jucat - Sub zero - este unul dintre cele mai apreciate thrillere din 2021 pe Netflix. A fost o peliculă lansată pe timp de pandemie. Cum a fost pentru tine experienţa acestui film?  

Filmul „Sub zero” a fost filmat la începutul anului 2019, mai exact în februarie şi martie. A fost o experienţă frumoasă, dar a avut şi momente mai dificile pentru felul în care am filmat, şi anume în acel autobuz imens (care a fost construit într-un platou, într-o navă industrială la marginea Madrid-ului) şi fiecare în pătratul lui de unu pe unu. Pentru mulţi dintre noi, actorii, a fost una dintre cele mai tehnice filmări. Eu am filmat 14 zile, iar în total filmul s-a filmat în două luni. Aş repeta experienţa sincer să fiu. Când am văzut rezultatul, într-un cinematograf din Barcelona, am rămas uimit, mi-a plăcut mult filmul. Chiar dacă citisem scenariul, m-a ţinut cu sufletul la gură. A meritat efortul.  

În film eşti un deţinut român condamnat pentru proxenetism şi crimă organizată, cel mai periculos din grupul de condamnaţi care trebuie transferaţi într-o altă închisoare. Nu este singurul rol de „băiat rău” pe care l-ai interpretat. Crezi că acest tip de roluri ţi se potrivesc mai bine sau e doar o coincidenţă?

Da, joc rolul unui proxenet, traficant de arme. Ca să fiu sincer, personajul ar fi trebuit să fie un sârb pe stilul celor din grupul „Pink Panter”, aşa mi l-a prezentat Lluis, regizorul care este şi unul dintre scenariştii filmului. Eu însă cum am tot interpretat mafioţi sârbi, ruşi, albanezi, croaţi, însă mai puţin români, voiam să pot juca în limba mea şi să pot improviza fără nicio limită (care ar fi putut să mi-o pună o limbă pe care nu o vorbesc cursiv). Aşa că i-am propus regizorului ca personajul să fie român. Mi-a cerut nişte exemple de interlopi şi cum, din păcate, nu ducem lipsă, i-am prezentat câteva cazuri cunoscute şi în afara ţării şi l-am convins. Aşa a apărut Mihai Lungu. Nu ştiu dacă mi se potrivesc mai bine aceste roluri, însă din cauza imaginii pe care o au spaniolii despre români îmi sunt oferite aceste roluri din ce în ce mai mult. Este ceea ce scriu scenariştii şi ceea ce se vinde mai mult. Am jucat şi roluri de persoane ce aveau job-uri mai normale (meseriaş în construcţii sau director de documentare, ziarişti de război) însă nu au avut aceeaşi priză la public. Din ce am înţeles, are legătură cu faptul că oamenii îşi aduc mai repede aminte, simpatizează mai mult rolurile de tipi duri, decât cu cele de persoane cinstite. 

Pentru a fi credibil în orice rol, trebuie să te transformi în personajul interpretat. Ai un truc care te ajută să devii „băiatul rău” pe care-l vedem în filme?

Când interpretez un rol antagonist (interlop, mercenar de război etc) mă ajută foarte mult muzica. Îmi aleg câteva piese care simt eu că i se potrivesc personajului şi de fiecare dată când mă duc înspre locul filmării îmi pun aceste piese şi mă izolez într-un fel de restul lumii, vorbesc doar strictul necesar. De asemenea, vestiarul, machiajul, tatuajele, toate acestea mă ajută să mă transform în personajul pe care-l joc în proiectul respectiv.

Care a fost cel mai complex rol pe care l-ai jucat până acum? Care a fost cel mai de succes la public film în care ai jucat?

 Cel mai complex rol pe care l-am jucat până în momentul de faţă este cel a lui Vlad Dragic, un interlop de naţionalitate sârbă ce, în trecut, luptase în războiul din Balcani. Cel mai de succes proiect în care am jucat până la ora actuală este serialul „Mar de plastico” în care am avut rolul despre care vă vorbeam înainte : Vlad Dragic. Este încă disponibil pe platforma Netflix în mai multe ţări, precum şi în România.   „În fiecare luni seara se uitau la serial între 2.891.000 şi 3.728.000 de persoane”  

Care a fost primul tău rol într-un film, ce personaj ai interpretat? Cum a fost experienţa?  

Aici o să vă vorbesc despre două proiecte: unul semiprofesionist numit „Leaving Hotel Romantic„. De ce zic că e un proiect semiprofesionist? Pentru faptul că a fost creat, filmat şi produs de o şcoală de cinematografie cu sediul în Sitges (un oraş aproape de Barcelona), iar cei din echipa tehnică şi artistică am lucrat de dragul artei cum s-ar zice (din punct de vedere material câştigul a fost minim). În acest film aveam rolul unui recepţioner, pe nume Eduard, ce lucra într-un hotel modest şi care pentru a face un ban în plus decide să vândă droguri clienţilor, dar este cam depăşit de situaţie. Am filmat în întregime în engleză şi eram unul dintre protagoniştii filmului. Durata filmării, în cazul meu, a fost de 21 de zile şi am pus toată dragostea şi profesionalismul de care am fost capabil în momentul respectiv. Rezultatul a fost unul destul de bun, iar filmul a avut premierea la cunoscutul Festival Internaţional din Sitges. Al doilea proiect, care a venit la puţin timp după terminarea filmării celui mai sus menţionat, se numeşte „Dos a la carta” (Meniu pentru doi) este o comedie în care jucam rolul unui interlop român pe nume Domnul Bălănescu. Acesta a fost primul proiect profesionist în care au început să mă trateze ca pe un adevărat actor cu tot ce i se cuvine unuia. Aceste două proiecte le-am filmat acum 8 ani de zile. Cum se zice: toate începuturile sunt grele.

Care a fost rolul după care ai început să fii recunoscut pe stradă? Ce ai simţit când te-au salutat fanii pe stradă?  

În 2016,  am filmat serialul despre care v-am vorbit înainte: „Mar de Plástico”. Serialul a fost transmis pe canalul de televiziune „Antena 3” şi  audienţa a fost cât se poate de bună, ca să nu zic foarte bună: în fiecare luni seara se uitau la serial între 2.891.000 şi 3.728.000 de persoane. Cu rolul ce îl jucam în acest serial a început să mă cunoască lumea în Spania şi să mă oprească pe stradă pentru a mă felicita şi a ne face o poză împreună. Cum serialul a început să fie transmis şi pe Netflix în anul 2017 şi încă este disponibil pe platformă, încă mai primesc mesaje şi mă mai opresc oamenii pe stradă pentru rolul acesta şi nu numai. Simt o mare satisfacţie personală de fiecare dată când se întâmplă acest lucru. Îmi place să văd că rezultatul artei mele are un asemenea impact pozitiv asupra populaţiei unei ţări şi asupra populaţiei mondiale (cu apariţia atâtor platforme proiectele pot fi văzute în lumea întreagă şi dacă sunt proiecte de bună calitate se menţin destul de mult timp pe aceste platforme).   

Care e cea mai mare provocare pentru tine când abordezi un rol?  

De obicei, joc roluri negative şi în multe dintre ele reprezint persoane din Europa de Est. Există spectatori care nu au avut posibilitatea să călătorească şi să cunoască diferenţele existente între culturile acestor ţări şi ne „bagă pe toţi în aceeaşi oală”. Pentru ei şi nu numai încerc să se vadă o diferenţă între personajele pe care le joc. Mă refer la o diferenţă de caracter şi de atitudine pe lângă diferenţa lingvistică ce se poate observa. Fiecare rol pe care îl joc reprezintă o provocare pentru mine. Faptul de a intra de fiecare dată în pielea altei persoane necesită o dedicare specială, un proces de creare a unui univers unic.  
 

Crezi că există în societatea spaniolă idei preconcepute despre români? Crezi că faptul că mass-media relatează multe ştiri despre infracţiuni comise de români îi influenţează pe oameni? Au fost situaţii în care ai fost privit cu suspiciune pentru faptul că ai fost român?  

Da, cred că în societatea spaniolă există idei preconcepute despre români. Ceea ce canalele de televiziune transmit la ştiri îi influenţează pe cei ce nu au călătorit, pe cei ce nu au avut ocazia de a cunoaşte români cinstiţi, şi din cauza acestui fapt, mulţi fac greşeala de a generaliza. Singurul domeniu în care nu sunt judecat pentru faptul că m-am născut în Romania şi mă simt la fel de bine tratat ca spaniolii este în domeniul artistic, unde suntem apreciaţi pentru rezultatul muncii noastre. 

   

Citeşte aici întregul interviu 

Vă mai recomandăm 

 

Un fost bucătar român a ajuns vedetă de film în Spania: „Domeniul artistic e singurul unde nu sunt judecat pentru că m-am născut în România”

    

Cum a ajuns o româncă cea mai bogată femeie din Portugalia

Cluj-Napoca


Ultimele știri
Cele mai citite