INTERVIU „Sunt şanse foarte mici să mai apară un alt Ion Raţiu”

Doru Radosav

Doru Radosav, preşedintele Centrului Raţiu pentru Democraţie , este de părere că nu există mari şanse să apară o nouă personalitate politică de factura lui Ion Raţiu.

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul de Seară”, directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, Doru Radosav, care este şi preşedintele Centrului Raţiu pentru Democraţie, vorbeşte despre ceea ce a însemnat Ion Raţiu pentru viaţa politică românească şi despre moştenirea politică a a acestuia.

Să ne imaginăm că Ion Raţiu ar fi câştigat alegerile prezidenţiale din anul 1990. Cum ar fi arătat România astăzi?
Cu eforturi şi multe opinteli s-ar fi grăbit cu 10-15 ani, evoluţia spre Occident. Raţiu făcuse o analiză extrem de bine documentată şi o diagramă de mare forţă din punct de vedere economic, social şi politic. Economia românească era deasupra sau comparabilă cu cele din Cehia sau Polonia. Din punctul de vedere al prestigiului, Raţiu avea prieteni extrem de influenţi, de calibrul foştilor preşedinţi, premieri sau senatori americani şi britanici, Jimmy Carter, Bob Dole, Margaret Thatcher.

Ce a reuşit totuşi să realizeze, în ciuda marginalizării chiar în propriul partid?
A fost un model politic eminamente democratic, reuşind să realizeze un dialog între forţele politice. Iar apoi a reuşit să realizeze un stil nou de a face politică, prin acea frază simplă, „votaţi-mă pe mine!”. S-a mai remarcat prin atitudinea fermă faţă de mineri şi apărarea dreptului la opinie. „Mă voi bate până la sfârşitul vieţii, ca tu să ai dreptul să mă combaţi pe mine”, e o frază care a făcut carieră. Avea capacitatea de a comunica atât cu responsabili europeni, cât şi cu oamenii simpli. La sfaturile sale s-a înfiinţat Banca Transilvania, cu sprijinul unor bănci străine.

Ar putea exista un Ion Raţiu şi astăzi ?
Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Sunt şanse foarte mici să mai apară un alt Ion Raţiu. Era din fibră ardelenească, părinţii îl cenzurau dacă sfida maghiari sau evrei. Era descendentul memorandiştilor, primise educaţie naţională adevărată. Provenea dintr-o familie din elita socială şi politică a Transilvaniei. Nu a făcut Academia „Ştefan Gheorghiu” şi s-a pus în slujba neamului. A spus-o foarte clar: :„nu am putea fi buni patrioţi, dacă nu acceptăm şi celelalte minorităţi”. Apoi, era format într-o democraţie la standarde europene şi împărtăşea valorile fundamentale: cinstea, onestitatea, punctualitatea, demnitatea. Era o altă generaţie, alt tip de şcoală, curaj, etică, cultură, standarde.

Ce înţeleg noile generaţii despre democraţie?
Am avut surpriza să primim vizita multor tineri din toată ţara, la concursurile organizate de Centrul Raţiu pentru Democraţie. Ei vin cu lucrări despre convieţuire şi toleranţă în spaţiul public. Sunt impresionat de pregătirea acestora. Dacă vor primi o orietare adecvată, România la care visa Ion Raţiu cu mult optimism, până la sfârşitul vieţii, va putea fi realizată.

Ce amintire deosebită aveţi cu Raţiu?
M-a suprins când a avut odată, la cabinetul parlamentar de la Hotelul Continental, o discuţie telefonică cu fostul preşedinte american Jimmy Carter. I se adresa simplu cu Jimmy, şi nu cu numele de familie. Pe de altă parte i-am admirat colecţia de papioane. Toate erau de aceeaşi provenineţă, dintr-o sursă londoneză.

„Omul cu papion”, un gentleman în lumea politică din România

Omul politic Ion Raţiu, considerat una dintre cele mai sincere şi consecvente voci din exil care s-au exprimat împotriva lui Nicolae Ceauşescu, s-a născut în 6 iunie 1917 la Turda. Absolvent de Drept, Ion Raţiu a fost trimis la Londra în 1940, ca reprezentant al Ministerului de Externe. După câteva luni şi-a dat demisia, la aflarea veştii că România se va alia cu puterile Axei şi a cerut azil politic în Marea Britanie. Între 1940 şi 1990 a locuit la Londra, unde a înfiinţat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

Din celălalt capăt al Europei, Raţiu s-a alăturat luptei împotriva comunismului, contribuind în mod constant la serviciul român al BBC, la Radio Europa Liberă sau Vocea Americii. După 50 de ani de exil, s-a întors în ţară, unde a candidat fără succes la preşedinţie, în 1990. În 1996 a fost ales deputat PNŢCD de Arad. Ion Raţiu a înfiinţat, în 1991, ziarul Cotidianul, care a fost închis la sfârşitul anului trecut.

Ion Raţiu s-a stins din viaţă la Londra, în 17 ianuarie 2000. Conform dorinţelor sale, a fost înmormântat la Turda, unde la ceremonia funerară au luat parte peste zece mii de persoane.

Ion Raţiu s-a făcut remarcat şi prin papionul pe care îl purta mai mereu, accesoriu neobişnuit pentru lumea politică din România. „Papionul lui Ion era modul său de a se distinge în faţa audienţei sale. Oriunde se afla, lui Ion îi plăcea să iasă în evidenţă”, a spus soţia sa, Elisabeth, citată de Centrul Raţiu pentru Democraţie.