FOTO Nouă motive să vezi Istanbul măcar o dată în viaţă. Printre ele, Catedrala Sfânta Sofia şi Cartierul Fanar
0
Alături de oraşe precum Viena, Paris, New York, Tokyo sau Veneţia, Istanbul face parte din secţiunea urbană a ghidului cu cele 50 de destinaţii pe care trebuie să le vezi o dată în viaţă, publicat de National Geographic Traveler. „Weekend Adevărul“ îţi oferă nouă motive pentru care să nu mai amâni această călătorie.
1. Croazieră pe Bosfor
Primul punct pe care l-am bifat a fost strâmtoarea Bosfor. Ne-am îmbarcat într-o luxoasă croazieră în zona numită „Cornul de aur“. Este cea mai bună modalitate să vezi, legănat de mersul iahtului, splendorile construite de Imperiu de-a lungul secolelor: moscheea Dolmabahçe, turnul cu ceas, Palatul Dolmabahçe, moscheea Ortaköy, Palatul Beylerbeyi, fortăreaţa Rumeli Hisari şi numeroase muzee, vile şi hoteluri luxoase. O călătorie de două ore costă circa 500 de euro care se împart lejer la zece persoane, câte încap pe un iaht. Panorama de pe puntea de sus a iahtului este spectaculoasă, iar dacă mai bei şi un pahar de vin în timp ce iahtul trece pe lângă malurile Istanbulului, te vei simţi ca un mic milionar.
De altfel, pe iaht poţi fi răsfăţat cu un ceai turcesc sau cu o cină cu trei feluri. Ceea ce trebuie să ai în vedere legat de cinele turceşti: să încerci să nu te saturi cu antreurile, deşi e foarte greu când vezi varietatea de preparate. Abia după ce ai încercat micii turceşti, calamarul, diferite salate, unele similare cu ceea ce ştim noi drept salată de vinete, sarmalele mici turceşti în frunze de viţă-de-vie, vine felul principal. La final, eşti servit cu rahat turcesc, fructe şi cafea sau ceai negru.
2. Catedrala Sfânta Sofia
Cea mai bună modalitate de a vizita Hagia Sofia, lucru valabil şi pentru celelalte destinaţii, este să mergi însoţit de un ghid turistic. Primul mare avantaj este că vei scăpa de cozile la bilete şi, apoi, vei avea parte de prezentări interesante, având în vedere că în Istanbul, pentru a fi ghid, trebuie să ai studii temeinice. Revenind la catedrală, trebuie să remarcăm că este una dintre minunile arhitecturale ale lumii, îmbinând elemente din moştenirea creştină şi cea islamică. Cel mai tare m-a impresionat cupola centrală, atât datorită dimensiunii ei (diametrul de 31 de metri), cât şi datorită înălţimii la care e ridicată (54 de metri).
Primul care a ctitorit aici o biserică a fost Constantin cel Mare, în anul 325. Clădirea a ars de două ori, până când a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Edificiul a reprezentat primul exemplu de arhitectură bizantină, iar modelul a fost apoi răspândit în întreaga lume ortodoxă. Din exterior, catedrala are o abundenţă de colţuri ascuţite, care întâlnesc curbele moi ale cupolelor. În interior, cupola, proporţiile, arta şi pietrele de pavaj călcate de o mie de ani de oameni veniţi să se roage aici te fac să înţelegi de ce se spune că este clădirea care oglindeşte cel mai îndeaproape cerul.
Această capodoperă a arhitecturii bizantine a fost revendicată de sultanul cuceritor Mehmed al II-lea, care a transformat-o în moscheea sa imperială în 1453. El a ordonat ca mozaicurile sale complexe să fie tencuite, pentru a acoperi icoanele şi celelalte imagini sacre interzise în lumea islamică. Reformele din 1930 ale lui Ataturk au secularizat clădirea şi i-au adus statutul de muzeu. Astăzi, mozaicuri curăţate parţial pot fi văzute de-a lungul galeriei superioare.
Catedrala Sofia este, conform ghizilor, singurul lăcaş de cult din lume unde, pe mozaicul care te întâmpină după ce ai intrat în nava centrală, găseşti o icoană a Fecioarei Maria cu Pruncul, flancată de numele lui Alah şi al profetului Mahomed. Această catedrală impunătoare are mai nou şi mascotă. Aici şi-a făcut casa o pisică adorabilă, care a devenit o atracţie pentru turiştii ce vizitează obiectivul. Hagia Sophia este deschisă tot anul, în fiecare zi, cu excepţia zilei de luni.
Moscheea albastră
3. Moscheea albastră
Moscheea albastră este unul dintre simbolurile Turciei şi a fost construită ca o replică a faimoasei Hagia Sofia, care acum este un muzeu, şi nu un loc de cult. Denumirea vine de la cele aproximativ 21.000 de panouri interioare de faianţă, în majoritate de culoare albastră. A fost construită la începutul secolului al XVII-lea de către Ahmed I, care dorea o moschee care să-i poarte numele şi care să depăşească măreţia celei mai importante moschei din oraş de pe vremea aceea – Hagia Sofia. Pe lângă ceramica albastră de Iznik, pe care nu am reuşit s-o vedem din cauza lucrărilor de renovare, moscheea impresionează prin grandoare: capacitate de 10.000 de persoane, 260 de ferestre şi adăposteşte o şcoală religioasă, un spital, un caravanserai şi o cantină gratuită.
Ridicarea moscheii a stârnit numeroase controverse la vremea respectivă, deoarece, în mod tradiţional, astfel de construcţii erau realizate cu prada de război, însă Ahmed I nu avusese victorii semnificative pe câmpul de luptă. De aceea, a fost pentru prima dată când pentru un astfel de obiectiv s-au folosit bani din fondurile statului.
E important de ştiut că atât femeile, cât şi bărbaţii pot să intre în moschee doar având picioarele şi mâinile acoperite. Femeile trebuie să-şi acopere şi capul. Moscheea este vizavi de Hagia Sofia şi la mică distanţă de Palatul Topkapi.
Moscheea albastră este folosită de credincioşii musulmani, deci trebuie respectate toate regulile aferente: de exemplu, trebuie să renunţi la încălţăminte pentru a intra, iar femeile trebuie să poarte fuste lungi sau pantaloni, să-şi acopere capul şi mâinile. De asemenea, pentru bărbaţi este interzis accesul în pantaloni scurţi. Dacă ai ajuns nepregătit, vei primi la intrare nişte haine speciale destinate vizitatorilor. Dacă lucrările de renovare nu sunt terminate când ajungi la această moschee, nu prea ai ce vedea în interior.
Palatul Topkapî
4. Palatul Topkapî
Palatul Topkapî a fost construit între 1460 şi 1478 de sultanul Mehmed Cuceritorul şi a fost timp de sute de ani reşedinţa sultanilor, până la mutarea acesteia în palatul Dolmabahçe. Complexul se întinde pe câteva hectare, dar una dintre cele mai vizitate zone este cea a haremului, care se află în zona unde locuiau sultanii împreună cu familiile lor.
Haremul a fost iniţial creat în curtea a doua deasupra grădinilor din spate ale palatului şi s-a extins foarte mult de-a lungul secolelor. Apartamentele soţiilor sultanilor au fost ascunse cu mare grijă cu ajutorul unor ziduri înalte, care le despart de curţile mai publice şi secţiunile palatului unde s-au desfăşurat afacerile guvernamentale. Haremul conţine peste 300 de camere, nouă băi, două moschei, un spital, cămine şi o spălătorie. Planul de bază al Haremului este format din curţi consecutive înconjurate şi intercalate cu camere de locuit, camere de zi, pavilioane şi clădiri de servicii.
La vizita noastră nu am reuşit să vedem haremul, deoarece o parte din acesta era în renovare şi nu ar fi meritat costul suplimentar, dar este una dintre cele mai căutate destinaţii ale palatului mai ales după succesul serialului „Suleyman Magnificul“. Ghidul care ne-a însoţit, Selma Abdulamit – născută în România, dar care s-a mutat în adolescenţă în Istanbul – ne-a povestit că serialul „Suleyman Magnificul“ a avut un efect important asupra turismului din oraş, aducând în destinaţii precum palatul Topkapî foarte mulţi vizitatori turci.
Într-unul dintre numeroasele pavilioane ale palatului se găsesc mai multe exemplare de arme şi armuri folosite de soldaţi ai Imperiului Otoman şi de popoarele cu care turcii s-au luptat. La loc de seamă, veţi găsi aici sabia lui Ştefan cel Mare, care impresionează prin dimensiunea mare, ştiut fiind că domnitorul român era „mic la stat şi mare la sfat“. Împrejurările prin care sabia lui Ştefan cel Mare a ajuns în palatul sultanilor nu se cunosc.
Nu trebuie ratată zona de relaxare a sultanilor, pe o esplanadă superbă cu vedere la Bosfor. Aici a fost amenajată chiar şi o piscină, în care sultanii îşi răcoreau picioarele în zilele toride de vară. De asemenea, aici sunt mai multe pavilioane cu covoare persane impresionante dedicate mai multor activităţi de relaxare, una dintre cele mai populare fiind luptele – un fel de variantă turcească a luptelor din antichitate cu gladiatori. În această zonă apare şi celebrul mozaic decorativ pentru care este cunoscută şi Moscheea albastră.
Dacă vă aşteptaţi să găsiţi aici o reşedinţă regală similară cu Versailles-ul francez sau cu Hofburg-ul vienez, veţi fi dezamăgiţi. Arhitectura este mai spartană şi corespunde unei anumite perioade de dezvoltare a Imperiului Otoman. Încăperile nu debordează de lux, stucaturi şi broderii complexe, fiind destul de simplu decorate. Ceea ce vă va impresiona, însă, vor fi poveştile incredibile legate de acest palat.
Cartierul Fanar
5. Cartierul Fanar
Este vorba despre un pitoresc cartier din Istanbul, unde s-au retras aristocraţii greci după căderea Constantinopolului în mâna Imperiului Otoman. Faima sa negativă în România este cauzată de faptul că, între 1711 şi 1821, fanarioţii erau numiţi de Sultan ca domnitori în Valahia şi Moldova, pentru o perioadă relativ scurtă, în care fiecare încerca să pună dări şi biruri cât mai mari pentru a se îmbogăţi rapid.
Fanarul este acum un cartier pitoresc, cu străduţe întortocheate care se intersectează ca într-un adevărat labirint în care poţi cu uşurinţă să te rătăceşti. Lipsa locurilor de parcare îi face pe şoferi să-şi lase maşinile în cele mai imposibile poziţii, astfel că ai nevoie de mare pricepere pentru a reuşi să te strecori pe aceste străzi fără să-ţi zgârii autoturismul. Nu o dată am avut impresia că am trecut la un milimetru de accident, din cauza faptului că şoferii intră în intersecţii sau schimbă banda fără a aşteapta să li se permită acest lucru. În ciuda stilului kamikaze de condus, nu am văzut oameni agresivi la volan, nici măcar verbal. În acest context, cel mai bine este să iei la pas cartierul care este azi înţesat de cafenele, restaurante şi tot felul de magazinaşe, care-i dau un farmec aparte. Este locul unde poţi să stai la mesele scoase pe trotuar şi să bei liniştit o cafea la nisip, cu rahat şi fistic.
Arhitectura caselor ridicate aici de aristocraţia greacă fac din Fanar unul dintre locurile preferate ale producătorilor de telenovele din Turcia, care a devenit o mare putere mondială în acest domeniu. De asemenea, este o zonă preferată pentru hipsterii turci sau din alte ţări care găsesc aici cel mai interesante localuri. Unele clădiri sunt proaspăt restaurate, iar în altele parcă nu a mai intrat nimeni de pe vremea familiilor de boieri Mavrocordat, Ipsilanti, Moruzi sau Caragea. Toate împreună formează un peisaj pestriţ şi romantic, în care poţi să te plimbi şi să găseşti inspiraţie. În Fanar poţi să vezi la parter o cafenea în stil occidental pe a cărui firmă scrie „Cofee and work“, iar la etaj să vezi atârnând la uscat celebra burkă musulmană. Şi că veni vorba, am văzut mai multe femei cu burka în centrul Vienei decât în centrul Istanbulului, locuitorii oraşului fiind emancipaţi.
Patriarhia ecumenică din Istanbul.
6. Patriarhia ecumenică/Vaticanul Ortodoxiei
Fanarul este şi un loc de pelerinaj pentru ortodocşi, aici avându-şi sediul Patriarhatul Ecumenic al Constantinopolului, care reprezintă pentru Biserica Ortodoxă ceea ce pentru catolici este Vaticanul.
„Patriarhia Ecumenică ocupă cea mai înaltă poziţie între Bisericile Ortodoxe, avându-şi sediul de peste şaptesprezece secole în Istanbul (Constantinopol). Patriarhia Ecumenică păstoreşte, în mod direct, milioane de creştini ortodocşi, de diferite identităţi etnice, în America, Europa, Australia, Asia şi părţi din Grecia. Creştinătatea ortodoxă are o profundă continuitate cu învăţătura Sfintei Scripturi şi a Bisercii Apostolice, urmând învăţăturile celor Şapte Sinoade Ecumenice, care au avut loc fie în Constantinopol, fie în apropierea lui“, astfel este descrisă Patriarhia Ecumenică.
Practic, este vorba despre un complex de mai multe clădiri administrative, dar şi Biserica Patriarhală a Sfântului Gheorghe. Biserica este o basilică clasică cu trei culoare, împărţită în pronaos, naos şi Sfântul Altar. În pronaos se află icoana Sfântului Gheorghe şi a Profetului Iie, care poartă haină de blană, în cinstea comercianţilor de blănuri, pe cheltuiala cărora Patriarhia a fost racordată la sistemul de apă potabilă.
Una dintre cele mai valoroase şi vechi relicve ale Catedralei Patriarhale este o bucată din stâlpul pe care Mântuitorul Hristos a fost legat şi biciuit de soldaţii romani, în timpul pătimirii Sale, înainte de Răstignire. Celelalte două bucăţi se află la Ierusalim şi Roma. Biserica nu este foarte mare, dar este încărcată de spiritualitate şi nu trebuie ratată.
Bazarul egiptean
7. Bazarul egiptean
Pentru suvenire, nu rata Bazarul Egiptean, al doilea cel mai mare complex comercial acoperit din interiorul peninsulei istorice a oraşului Istanbul, după Marele Bazar, având o impresionantă piaţă de condimente, dar aici vei găsi de la cele mai gustoase tipuri de rahat la cele mai exotice tipuri de ceai şi până la cele mai strălucitoare bijuterii din aur.
Două ponturi: vizitează bazarul în prima parte a zilei, când nu va fi supraaglomerat cu localnici şi nu uita să te târguieşti cu vânzătorii de aici. Vei obţine un preţ mai bun şi, în plus, îi vei face pe comercianţi să se simtă bine punându-şi la lucru abilităţile de negociere.
Parcul de distracţii Isfanbul. FOTO: Remus Florescu
8. Parcul de distracţii Isfanbul
Dacă mergi cu copiii la Istanbul, nu trebuie să ratezi Isfanbul, parcul de distracţii realizat după modelul celebrelor Disneyland-uri americane, care combină elementele din universul fantastic occidental (King Kong, Jurassic Parc, Ice Age, vikingi, Angry birds) cu elemente specifice Turciei – există o zonă dedicată istoriei Imperiului Otoman cu cafenele turceşti şi magazinaşe care-ţi aduc aminte de Istanbulul de altădată şi chiar şi o cameră de rugăciuni. Parcul de distracţii gigantic se întinde pe o suprafaţă aproximativ egală cu cea a 100 de terenuri de fotbal. Una dintre principalele atracţii este roller coaster-ul uriaş, unde vei simţi adrenalina la maximum. Este indicat să nu mănânci nimic înainte de această aventură.
Din acelaşi complex face parte un hotel, unde te poţi caza în camere „Kinder cu surprize“, adică în interior mai este amenajată o minicameră, cu două paturi, unde poţi culca copiii, iar în restul încăperii poţi continua o seară plăcută. Hotelul este, practic, la etajul minus 4, fiind construit într-o fostă carieră de piatră. Avantajul este că la celelalte etaje găseşti mai multe magazine şi un supermarket şi, de asemenea, o minigrădină zoologică de interior, unde poţi vedea rechini, crocodili, maimuţe, şerpi şi diferite tipuri de păsări şi peşti. La nivelul zero este amenajat un shopping city pe modelul celui din Parndorf, cu multe magazine de haine şi localuri. Avantajul unui asemenea complex gigantic este că, într-un singur loc, ai rezolvat patru elemente esenţiale pentru o vacanţă: loc de distracţie, cazare, cumpărături, loc de ieşit la restaurant. Fiind un loc dedicat mai ales familiilor cu copii, în acest complex nu vei găsi un local care să servească alcool.
9. Noul aeroport, un mini-oraş cu hotel şi zonă de shopping
Noul aeroport este un mic orăşel: pe lângă faptul că are o capacitate de 90 de milioane de turişti pe an şi oferă curse spre 146 de destinaţii din toată lumea, având cel mai mare terminal din lume, aerogara are propriul hotel şi o zonă de shopping care rivalizează cu orice mall din România. Turcii au închis, anul trecut, vechiul Aeroport Atatürk din Instanbul, deoarece au avut ambiţia să realizeze cel mai mare aeroport din lume. Toate cursele au fost mutate pe Aeroportul Internaţional Istanbul – New Instanbul Airport – care, deşi se află în prima etapă de construcţie e impresionant.
New Istanbul Airport are o zonă de duty free de 53.000 de metri pătraţi, cu brandurile cele mai cunoscute din lume de haine, băuturi, dulciuri şi orice îţi trece prin minte; un spaţiu pentru gustări şi băuturi de 32.0000 de metri pătraţi; un hotel cu 451 de camere aflat în interiorul Aeroportului şi, nu în ultimul rând, o parcare cu o capacitate de 40.000 de autoturisme. Şi acesta este doar începutul, adică prima fază a ceea se vrea a fi în 2030 cel mai mare aeroport din lume.
Dincolo de dimensiuni impresionează şi arhitectura: terminalul a fost conceput cu un tavan format din mai multe cupole care amintesc de celebra catedrală Sfânta Sofia.
Transport şi cazare
Accesul în Istanbul se poate face pe calea aerului, din trei oraşe româneşti: Bucureşti (trei zboruri pe zi disponibile de luni până duminică), Cluj-Napoca (un zbor pe zi, de luni până duminică) şi Constanţa (patru zboruri pe săptămână) prin intermediul Turkish Airlines. Preţul pentru cursele de toamnă, dacă faci rezervarea cu circa o lună în avans este de aproximativ 100 de euro dus-întors de persoană.
Cazarea într-un hotel de 3 stele situat în zona centrală a Istanbulului costă 350 de euro pentru două persoane, având inclus micul dejun, pentru un sejur de şapte nopţi. Într-un aparthotel aflat în zona Pieţei Taksim, cazarea pentru două persoane este de 270 de euro pentru un sejur de şapte nopţi. Pentru o cameră de două persoane la un hotel de 5 stele din zona centrală, vei plăti 500 de euro/un sejur de şapte nopţi. Circa 100 de euro costă şapte nopţi într-un hostel din centru.
Se încarcă comentariile...
