Cum trăiau „ştabii” şi securiştii şi cum se trăieşte azi cu salariul mediu. Alimentul de la care porneşte comparaţia

Securiştii şi ştabii dinainte 1990 trăiau mult mai bine decât românii de rând. FOTO Captură video

Un clujean a făcut o comparaţie între cum trăiau activiştii PCR, „ştabii” dinainte de Revoluţie şi securiştii faţă de cum trăieşte în prezent un român care are salariul mediu. Comparaţia porneşte de la salariul mediu din 1989, respectiv 2022 şi în jurul unui aliment de bază.

Un român care este plătit în prezent cu salariul mediu din România, 3.500 de lei, trăieşte mai bine decât cei care aveau salariul mediu de 2.200 de lei înainte de 1990. Mai mult, un român plătit cu salariul mediu în ziua de azi are un nivel de trai mai ridicat decât aveau securiştii sau ştabii de partid, în anii „Epocii de Aur”. 

Acest lucru reiese din comparaţia făcută de Cristian Popa, un cunoscut jurnalist clujean specializat în analize economice, care a ţinut cont nu doar de salariile de atunci şi de acum, ci şi de câteva preţuri. Comparaţia porneşte de la preţul unui ou, ajunge la celebrele pachete de ţigări Kent, atât de râvnite şi de greu de găsit în acei ani.

„O să public nişte „infografice” comparative cu preţurile de dinainte de '89 şi de astăzi, la diverse produse. Informaţiile sunt din amintirile propri, comparate şi verificate cu articole de presă şi memoriile altor persoane. Mă refer la finele anilor '80 în RSR, în mod special experienţa din Cluj-Napoca - în cazul evaluării „cozilor” (penuria era mai acută aici decât în marea majoritate a ţării). 

Evident, e greu de făcut o comparaţie calitativă, sau numerică - pentru că atunci exista un număr foarte mic de opţiuni, de aceea am încercat să aproximez produse comparabile - de exemplupreţurile de hard-retail. Ar fi mult mai multe de zis, dar încerc să ţin imaginile cât mai curate, fără foarte mult text”, îşi începe clujeanul comparaţia.

Totul era raţionalizat

Întâi de toate, el aminteşte de celebra raţionalizare a produselor alimentare, care în prezent ar putea să pară de neimaginat pentru cei care nu au trăit în perioada respectivă.

„De reţinut: Raţionalizarea” produselor nu este un banc şi nu a fost cauzată de o situaţie de moment, ci este rezultatul unui plan bine pus la punct de Ceauşescu şi clica lui - inclusiv academicieni - care, de exemplu, stabilea „necesarul” de hrană pentru un om / lună. În documentele PCR aceasta se numea „alimentaţia ştiinţifică”. 

Producţia şi comercializarea fără „plan” erau contrare dogmei şi pasibile de pedeapsă, constituind „risipă” şi/sau „lux”. 

Era calea comuniştilor ceauşişti de a controla populaţia, dar şi de a acoperi incapacitatea sistemului „socialist” de se adapta şi de a asigura necesarul unui trai „normal” - NB, normal după ceea ce se înţelege azi, nu după normalul vremii, care se limita la supravieţuire.

Pentru informarea celor care nu ştiu, TOATE cantităţile produse pentru comercializare (de la ace, la... brice) erau rezultatul unui  calcul anterior al departamentelor de planificare, care estima de câte lucruri are nevoie un om într-o lună, într-un an, într-o viaţă. Aceasta era „planificarea” socialistă: Planificau de la numărul de papuci, şosete, chiloţi, săpunuri, metri pătraţi locuibili, până la numărul de copii. (Sunt destui români care au trăit atunci şi nu ştiu acestea lucruri - ignoranţa face ravagii şi acum.)”, a mai scris autorul comparaţiei.

Securiştii şi nomenclaturiştii aveau regim special

Chiar dacă teoretic banii nu erau o problemă, oamenii nu prea aveau pe ce să-i cheltuie, pentru că nu se găsea aproape nimic în magazine. Totodată, clujeanul aminteşte că în timp ce românii de rând se zbăteau să-şi procure alimente pentru a putea să trăiască, în România existau două „caste” care trăiau cu totul altfel, fără să aibă prea multe lipsuri.

„Compensarea lipsurilor era parţial posibilă, dar acoperea o mică parte din nevoia reală şi se făcea cvasi-exclusiv prin „speculă” - vânzarea/cumpărarea la suprapreţ de produse 

1) ale aceluiaşi sistem socialist care erau scoase din ciclul lor prin furt („furt din avutul obştesc”)

2) rezultate din comerţul ilicit cu străini („bişniţă”) 

3) ascunse de sistem (în general prin corupţie)

- Era şi o „clasă” privilegiată a securiştilor şi nomenclaturii de partid care primea raţii lunare de alimente înafara sistemului, dar să nu vă închipuiţi că aveau tot ce doreau. Un salariat pe salariul minim de azi îşi poate „permite” mult mai mult decât la ce aveau acces securiţii şi „ştabii” de partid.

- Last but not least, banii NU erau o problemă: problema era că nu aveai ce face cu ei, Leul nu era convertibil în alte valute (valora ZERO înafara României), valoarea reală a banilor putând fi estimată doar după piaţa de speculă, etalonul fiind pachetul de ţigări Kent super-long necartonat, preţ 1 USD în magazinele Comturist care vindeau pe valută (la „Shop”), sau la bişnişari, la 100 Lei/pachetul, de aici 1 Dolar = 100 Lei.”

La final, autorul comparaţiei spune că „sunt binevenite sugestii şi corecţii, documentate, ţinând cont de contextul enunţat mai sus.”

„Comentariile speculative ("Da', da' atunci...") vor fi şterse. Trolii primesc block direct. Mai am ceva teme pregătite, dar aştept şi sugestii. ”Enjoy!” - cum se zice, deşi nu e nimic de „enjoy” aici. PS Scopul e informativ/educativ şi nu am chef de polemici.  Grafica îmi aparţine”, a încheiat el.

Vă mai recomandăm şi:

Diferenţa uriaşă dintre orarul unui elev din Danemarca şi cel stufos, românesc. „Noi, părinţii, nu reacţionăm”

Un român a revoluţionat sistemul de credite imobiliare din Anglia. „Am început să angajăm şi în România”