Cum a fost „tratată“ de angajaţii Bancpost femeia care a obţinut despăgubiri de 4.500 de euro
0
„Adevărul“ prezintă tratamentul la care a fost supusă clujeanca Maria Meşter de angajaţii filialei din Dej a Bancpost. Aceştia au sunat, conform motivării judecătorilor, nu numai acasă, unde au vorbit cu fetiţa femeii, dar şi la locul acesteia de muncă şi chiar la fostul soţ, făcând presiuni pentru ca Maria să-şi plătească o restanţă ... pe care n-o avea.
Sucursala din Dej a unei bănci este obligată să achite 4.500 de euro despăgubiri pentru că a traumatizat-o psihic pe fata uneia dintre clientele băncii. Angajaţii băncii sunau la domciliul Mariei Meşter, care a vea un credit la istituţie, şi întrucât aceasta nu era acasă, vorbeau cu fiica acesteia. Teodora, fetiţa femeii, a fost supusă unei expertize, iar medicii au stabilit că a fost traumatizată psihic în urma telefoanelor în care i se spunea că ”familia ei putea să doarmă în stradă”. ”A reieşit că reacţia anxioasă a fost generată de o situaţie existenţială cu care a fost confruntată - telefoane insistente primite”, se arată în experiza medicilor prezentă la dosar. Judecătoria Dej i-a dat dreptate femeii, obligând banca să achite 25.000 de euro despăgubiri, pentru că au traumatizat psihic un copil de 10 ani. Recursul a redus din valoarea despăbugirilor, până la cuantumul de 4.500 de euro, 2.500 de euro pentru Maria Meşter şi 2.000 de euro pentru fetiţa ei de 10 ani.
Ce a constatat instanţa
Din motivarea deciziei Judecătoriei Dej rezultă tratamentul la care a fost supusă clujeanca din partea angajaţilor băncii. „În speţă, probele administrate confirmă susţinerile din acţiune, relativ la faptele ilicite săvârşite în mod culpabil de către angajaţii băncii antrenaţi în activitatea de recuperare a creanţelor de la debitori, săvârşite la adresa reclamantelor, constând, pe de o parte, în demersul de înscriere a reclamantei în baza de date a Biroului de Credit cu informaţii negative despre restanţe inexistente, mai întâi la data de 03.03.2010 şi ulterior la data de 06.04.2010 , iar pe de altă parte, în telefoanele date în mod repetat cel puţin din luna martie 2010, pe numărul fix şi de mobil al reclamantei de rd.1, dar şi pe numărul fix de acasă, unde răspundea de regulă reclamanta minoră, tot pe linia recuperării aceloraşi datorii inexistente“.
Credit de 2.100 de lei
În hotărârea Judecătoriei Dej se mai arată că Maria Meşter a încheiat cu contract prin care a obţinut un „card de credit în lei, tip VISA Briliant, în sumă de 2.100 lei RON, cu obligaţia de rambursare la scadenţa din 15 ale fiecărei luni cel puţin a sumei minime de plată comunicată de bancă prin extrasul de cont, de regulă cuprinsă între 320 şi 350 lei RON.“ În cursul lunii martie 2009, banca a emis o scrisoare cu privire la modificările aduse produsului bancar şi invitaţia reclamantei de a semna un act adiţional până la data de 08 mai 2009, în caz contrar contractul urmând să-şi înceteze efectele în data de 01.06.2009, cu acordarea unei perioade de 6 luni pentru rambursarea în tranşe lunare egale a datoriei acumulate.
Reclamanta nu şi-a prelungit contractul
Instanţa a reţinut că Maria Meşter a negat că ar fi primit o astfel de scrisoare, deci nu şi-a manifestat intenţia de a-l continua; Cu toate acestea Banca nu a trecut la închiderea contului, care a fost valabil până la finalul anului 2010. „Deşi pârâta a negat la interogatoriu încheierea în luna iulie 2009 a unui act adiţional de prelungire a convenţiei pe durata a încă unui an, acreditând ideea că banca a operat la data de 01.06.2009 închiderea cardului, instanţa constată că reclamanta a beneficiat în continuare de acelaşi produs bancar fără alte modificări, existând în acest sens dovada operaţiunilor de cont făcute cu acelaşi card, ca de exemplu cele aferente lunii decembrie 2009 (f.152 şi urm.), când se atestă folosirea cardului la cumpărarea de produse de la diferiţi comercianţi, inclusiv retrageri de numerar de la bancomat. În mod firesc, un card închis nu mai poate fi utilizat la retrageri şi plăţi“, arată instanţa. Abia în februarie 2010, femeia a primit un extras de cont de la Bancpost în care se arăta: „suma minimă de plată, în loc să fie cuprinsă între cca.320 -350 lei, cum s-a întâmplat până atunci, era de 1.720,17 lei, fiind trecut la restanţă întregul credit, ceea ce echivala practic cu închiderea cardului din punctul de vedere al băncii pârâte. Aşadar contractul şi-a produs efectele până la finele anului 2010“
Banca şi-a cerut scuze
În 25 februarie 2010, Banca emite o scrisoare, ca răspuns la sesizarea reclamantei înregistrată în 5 februarie 2010, prin care arată „între altele că regretă sentimentul de disconfort creat reclamantei cu înştiinţările de plată şi cu apelurile telefonice efectuate de către operatorul băncii, care ar fi avut doar un rol informativ, de reamintire a prevederilor contractuale.“ „Însă, banca recunoaşte că tot în 25 februarie 2010 între părţi s-a încheiat şi un acord de plată (f.8) prin care s-a convenit achitarea întregului debit de 1.397,17 lei în patru tranşe lunare, prima scadenţă fiind stabilită pentru data de 10 martie .2010, fapt confirmat de către pârâtă prin întâmpinare şi interogatoriu", se arată în motivare.
Au sunat-o şi la serviciu, deşi îşi plătise rata
După ce şi-au cerut scuze pentru neplăcerile provocate până în februarie 2010, angajaţii băncii au înscris-o pe la Biroul de Credit ca având o datorie neachitată de 1.083 lei RON. Aceasta în condiţiile în care femeia şi-a achitat prima rată la data de 3 martie, cu 7 zile înainte de scandenţă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, „banca a început să o contacteze telefonic pe reclamantă, sunând-o atât pe numărul de mobil şi cel de fix de acasă, cât şi pe numerele de telefon ale băncii unde aceasta lucrează (B.C.R. Dej), tracasând-o pe motiv că figurează cu restanţe de plată.“ La data de 6 aprilie, conştientizând greşeala, banca va ştearge toate informaţiile negative, dar se alege totuşi cu o amendară de la Protecţia Consuamtorilor Cluj de 5.000 lei pentru greşeala comisă.
Banca a recunoscut că a sunat acasă
„În tot acest context, pârâta confirmă că s-a discutat telefonic şi cu reclamanta minoră, însă fără să-i ofere acesteia informaţii confidenţiale şi fără să folosească un ton ameninţător. Însă, instanţa observă că banca, prin scrisoarea mai sus arătată, a precizat că telefoanele aveau menirea de a informa şi reaminti prevederile contractuale, ceea ce înseamnă că se purtau discuţii în care angajaţii băncii făceau trimitere în mod cert la clauzele din contract, făcând menţiune şi despre dispoziţiile legale privind executarea silită, aşa cum de altfel se recunoaşte prin întâmpinare", se mai arată în motivarea judecătorilor.
Ce au spus martorii
„Martora , colegă şi prietenă de serviciu cu reclamanta, lucrând la ….Sucursala Dej, a arătat că aceasta era interesată de accesarea unui credit, iar cu ocazia instrumentării dosarului a constatat că figurează înregistrată cu informaţii negative la Biroul Român de Credite din partea pârâtei, privind întârzieri la plată mai mari de 90 de zile. Ştiindu-se la zi cu plăţile, i-a contactat pe consilierul de credite şi pe directorul sucursalei locale a băncii pârâte, care, văzând chitanţele de plată, au asigurat-o pe reclamantă de faptul că situaţia este în regulă. Însă, atât anterior, cât şi după această vizită la bancă, a continuat să primească telefoane din partea angajaţilor pârâtei, care-i solicitau să-şi achite restanţele. Reclamanta a luat din nou legătura cu reprezentanţii locali ai băncii pârâte, directorul asigurând-o de această dată că se vor face verificări. Dacă până atunci telefoanele erau la serviciu şi pe mobilul reclamantei, ulterior aceasta i s-a plâns martorei că nu mai ştie ce să facă întrucât angajaţii pârâtei au început să o sune şi pe fixul de acasă, unde, ea fiind la serviciu, răspundea în timpul zilei fetiţa sa cea mare, reclamanta minoră, care, aflând de situaţie a devenit îngrijorată, spunându-i mamei sale să meargă şi să rezolve situaţia, căci altfel pot ajunge să-şi piardă casa. Minora plângea, era agitată şi neliniştită în discuţiile cu mama sa, martora văzând că reclamanta de rd.1 era şocată de faptul ca s-a ajuns la aşa ceva, că se pot purta astfel de discuţii de către o bancă cu copiii. Din câte cunoaşte, au fost trei sau patru astfel de telefoane în care angajaţii pârâtei au vorbit cu fetiţa, martora sugerându-i reclamantei să facă psihoterapie cu copilul pentru a depăşi momentul, sfat urmat de altfel, partea apelând la serviciile unui specialist“, se mai arată în motivare.
Evaluare psihologică a minorei
„Evaluarea psihologică a relevat că reclamanta minoră, în vârstă de 11 ani pe atunci, prezenta gânduri anxinogene foarte puternice pe care nu le putea controla. Era îngrijorată, avea gânduri ruminative de intensitate crescută, abilitate psiho-afectivă şi tulburări de somn, tablou anxios completat cu distimie, fatigabilitate crescută, scăderea randamentului funcţiilor mnestice şi dificultăţi de concentrare. Anamnestic, a reieşit că reacţia anxioasă a fost generată de o situaţie existenţială cu care fetiţa a fost confruntată – telefoane insistente primite în perioada respectivă – concluzia fiind aceea ca suferă de un dezechilibru afectiv reactiv cu elemente anxioase.", se arată în decizia judecătorilor.
L-au contactat şi pe fostul soţ
Despre această situaţie a ajuns să afle şi fostul soţ al reclamantei, care „a fost şi el contactat de către bancă, al cărei reprezentant i-a comunicat faptul că fosta soţie are o restanţă pe care trebuie să o plătească.“ Tatăl fetiţei a asistat la unul dintre aceste apelurile telefonice la care a răspuns minora. „A ajuns să asculte la telefon deoarece fiica sa a început să plângă. Nu a intervenit, aşteptând să vadă ce poate să vorbească reprezentantul băncii cu un copil de 10 ani, existând întrebări de genul, dacă fiica sa este singură acasă, unde este mama ei şi de ce nu vrea să răspundă la telefon. Deoarece i s-a părut un interogatoriu fără rost, a luat telefonul şi a discutat cu reprezentantul băncii, spunându-i acestuia, în esenţă, că problema trebuie rezolvată cu reclamanta. Cu fosta soţie a ajuns să se certe din acest motiv, întrucât nu i se părea normal ca fiica lor să tresară atunci când sună telefonul, ajungând să fie traumatizată“.
Scuze apoi presiuni
Fostul soţ a asistat la una dintre convorbirile băncii cu reclamanta care, fiind sunată acasă, a comutat discuţia telefonică pe difuzor, spunându-i că vorbeşte cu o angajată a pârâtei.„Mai întâi a rulat un mesaj despre înregistrarea convorbirii de către bancă, iar apoi discuţia propriu-zisă, pentru început reclamanta de rd.1 fiind înştiinţată că figurează în baza de date a băncii cu o datorie. Deoarece se ştia cu plata la zi, după câteva minute de verificare, angajata băncii şi-a cerut scuze pe motiv că există mai multe baze de date şi că, întradevăr, nu există vreo restanţă de plată, astfel că pe viitor nu se va mai întâmpla asa ceva. Ulterior însă, martorul a aflat de la reclamantă că a mai fost sunată de către bancă şi de fiecare dată era o altă persoană care-i solicita să-şi plătească datoria, urmând aceeaşi discuţie“, se arată în motivare.
Având în vedere aceste aspecte, Judecătoria Dej a considerat că Bancpost trebuie să plătească despăgubiri atât mamei, cât şi fetiţei. Ca răspuns la acest caz, bazat pe decizia definitiva a Tribunalului Cluj de a acorda despagubiri familiei, Robert Zănescu, purtătorul de cuvânt al Bancpost, a declarat pentru "Adevărul": "Bancpost nu a primit motivaţia Tribunalului, prin urmare nu pot să comentez“.
Se încarcă comentariile...
