Credibilitatea presei şi „scandalul Turcescu” în viziunea unui consultant al publicaţiei „The New York Times”

Presa îşi pierde rolul fundamental de a informa, este de părere profesorul Tudor Vlad, care studiază mass-media americană de circa 15 ani, fiind şi consultant al „The New York Times”. Specialistul susţine că scăderea încrederii oamenilor în presă, fenomen accentuat în România de scandaluri precum cazul lui Robert Turcescu, este la fel de îngrijorătoare şi în SUA.

Tudor Vlad, directorul adjunct al centrului internaţional de training pentru jurnalişti din cadrul Universităţii Georgia (SUA) şi consultant al „The New York Times”, a vorbit cu „Adevărul” despre problemele presei din România şi din SUA, dar şi despre scandalul Turcescu. Tudor Vlad, care locuieşte de 15 ani în SUA, a participat zilele acestea la o conferinţă internaţională organizată de Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică din cadru Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. 

REP: Una dintre cele mai grave probleme ale jurnalismului din România este pierderea încrederii publicului în ziarişti, pe fondul mai multor scandaluri ultimul fiind cazul Robert Turcescu. Există o astfel de problemă în SUA? 

Tudor Vlad: Din păcate nu este un proces unic. Şi în SUA încrederea în mass-media este în declin. Unul dintre motivele acestei situaţii este faptul că s-a produs o polarizare a presei. Dacă te uiţi în SUA la cele trei canale de ştiri , România fiind mai <<tare>> la acest capitol având mai multe astfel de televiziuni, poţi anticipa  aproape cu exactitate ceea ce vei vedea. S-a ajuns în situaţia în care o mare parte a populaţiei admite că nu se uită la TV pentru a obţine informaţii, ci pentru a-şi valida propriile crezuri şi convingeri. Situaţia este foarte gravă întrucât riscăm să pierdem rolul fundamental al presei- şi anume acela de a informa. 70% din publicul american, şi sunt sunt convins că şi în România situaţia este similară, să uită la TV şi citeşte presa pentru divertisment. O altă categorie, destul de mare, se uită pentru a-şi confirma propriile convingeri, rămânând un procent foarte mic de oameni care privesc la TV sau citesc presa pentru a afla informaţii. 

Care sunt soluţiile pentru a ieşi din acest impas?

Soluţiile pleacă de la educaţia în jurnalism, care nu e perfectă nici în România, dar nici în alte părţi. Mulţi dintre foştii studenţi de la Jurnalism care sunt angajaţi în presă relatează că primul lucru care li se spune este să uite ce au învăţat la şcoală, mai ales partea privind etica profesională. A doua problemă este faptul că s-au dezvoltat foarte mult sursele alternative de informaţie. Pe internet se găsesc foarte multe informaţii, faptul că sunt de calitate sau nu pare să nu conteze, atâta timp cât sunt gratuite. Procesul acesta în care lumea se îndepărtează de presă va mai dura o vreme, dar se va ajunge la un moment-dat în situaţia în care oamenii vor căuta surse legitime de informare, care să aibă girul unor instituţii de presă seriose. 

Despre scandalul Turcescu

Au existat situaţii similare în SUA cu cazul Robert Turcescu?

De 15 ani de când sunt în SUA şi studiez presa americană nu am auzit de un jurnalist care să fi fost ofiţer acoperit al unui serviciu secret. Am auzit însă de ziarişti care au scris ştiri false intenţionat sau care au fost implicaţi în scandaluri de corupţie. 

Credeţi că ar trebui reglementată o interdicţie în acest sens?

Nu-mi dau seama, am impresia ca e foarte greu de creat reglementări în legătură cu orice situaţie. Pe de altă parte, chiar dacă ar exista o interdicţie, s-ar găsi modalităţi de a o ocoli. 

Aţi studiat mult timp problemele presei în democraţiile emergente, care credeţi că e cea mai importantă dintre acestea?

Principala problemă - şi am date în acest sens, nu este doar o impresie, întrucât am făcut studii pe tema aceasta împreună cu cercetători din SUA şi din Suedia - este hipercompetiţia. Există prea multe instituţii de presă pentru piaţa de publicitate. Am constatat că nivelul, calitatea presei scad în condiţiile de hipercompetiţie, ajungându-se la o situaţie similară cu monopolul. Dacă eşti singur pe piaţă nu ai nicio motivţie să fii mai bun. Calitatea presei este la fel de scăzută şi dacă sunt prea puţini bani care se împart la prea mulţi; nu sunt bani  pentru a susţine un departament de investigaţii, iar jurnaliştii pot fi corupţi uşor. Aceasta este principala problemă în ţările post –comuniste. Nu vorbesc aici doar de  România, sunt situaţii chiar mai grave. După războiul civil din fosta Iugoslavie , numărul  instituţiilor de presă scrisă din Serbia şi din Croaţia au depăşit numărul de instituţii de presă din SUA. În condiţiile unei populaţii de 11 miloane de persoane şi a economiilor rvăşite de ani buni de război civil, în cele două ţări existau mai multe ziare şi reviste decât SUA.

Există soluţii pentru această problemă?

Eu, într-un moment de naivitate, am crezut că un efect benefic îl va avea criza economică, iar oamenii nu vor mai cumpăra patru ziare, ci doar unul, pe cel mai credibil. M-am gândit că oamenii nu se vor abona la mai multe canale TV, ci-l vor alege pe cel mai credibil. Realitatea a fost însă diferită. Au supravieţuit tabloidele şi instituţiile de presă sprijinite de oligarhi. Situaţia este aceeaşi de 20 de ani, deci nu putem spune că vorbim despre un accident. 

Alegerile prezidenţiale şi presa

Cum credeţi că vor fi afectate alegerile prezidenţiale de această stare a presei?

Cifrele din SUA ne arată că lumea să uită la TV pentru a-şi  confirma propriile percepţii şi convingeri. Nu avem date despre România. Suntem în faza de cercetare a evoluţiei presei din România şi din Moldova între ciclurile electorale. 

Cum se manifestă declinul presei scrise în SUA?

Este o situţie gravă, între 2009 şi 2010, în SUA şi-au pierdut slujbele peste 10.000 de jurnalişti de presă scrisă. Sunt foarte sceptic în legătură cu viitorul presei scrise. În SUA declinul este  mai rapid pentru că tehnologia avansează mai repede. Am vorbit cu oameni din conducerile manageriale ale unor ziare naţionale americane şi mi-au spus: <<sper să o mai ducă presa scrisă până mă pensionez>>, şi mai au vreo 2-3 ani până la pensie.

Cum ar trebui să arate jurnalistul secolului XXI?

Dacă aş şti răspunsul aş fi undeva pe o insultă. S-au cheltuit miliarde de dolari în SUA pentru ca proprietarii instituţiilor de presă să afle ce vrea publicul. Problema este că tehnologia avansează mai repede decât industria presei. 

Ce proiecte aveţi în România?

Am venit cu un grup de cercetărori şi de profesori americani pentru a încerca, în partneriat cu UBB, să facem la Cluj un centru regional de pregătire a specialiştilor la diverse niveluri. Vrem să realizăm la Cluj un nucleu internaţional pentru educaţie, în parneneriat cu Universitatea din Georgia  şi cu alte instituţii, pe domenii precum administraţia publică, junalismul, ştiinţele politice etc. 

Carte de vizită

Profesorul Tudor Vlad este Directorul Adjunct al James M. Cox Jr. Center for International Mass Communication Training and Research în cadrul University of Georgia. Tudor Vlad a început să lucreze la Cox Center din septembrie 1999 ca Senior Fulbright Scholar. În cadrul Cox Center, a participat în programe internaţionale de training pentru jurnalişti. Cox Center a condus workshop-uri şi a găzduit jurnalişti din 43 de ţări. Tudor Vlad a condus workshop-uri în România, Bielorusia, Kenya, Republica Moldova, Filipine, Rusia, Ucraina, Ungaria şi Statele Unite ale Americii.Din ianuarie 2008, profesorul Vlad este consultant al The New York Times. Din ianuarie 2009, este consultant al Russian Journalists’ Union (RUJ).  

Tudor Vlad este de asemenea autor al patru romane, două cărţi de journalism (The Interview. From Plato to Playboy si The Romanian Writers’ Fascination with Film) şi co-editor al Copyright and Consequences. Central European and U.S. Perspectives.  Profesorul Tudor Vlad a scris despre tehnica interviului, relaţiile dintre literatură, jurnalism şi film, provocările media în democraţiile emergente, managementul ziarelor după căderea comunismului şi evaluarea programelor de asistenţă media. De asemenea a scris peste 700 de articole în ziare româneşti şi străine. Profesorul Vlad a fost redactor şef al Gazetei de Transilvania (1991-1999) şi redactor şef al revistei Tribuna (1990-1999), cel mai vechi ziar săptămânal din Transilvania.  Tudor Vlad şi-a susţinut doctoratul în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, România, iar licenţa în cadrul Universităţii Bucureşti. Profesorul Vlad a fost fondatorul şi şeful catedrei de journalism în carul Universităţii Babeş-Bolyai, cu trei secţii independente: în limba română, în machiară şi în germană. Programul a demarat în 1994.