Cluj: Portret - Adrian Papahagi, filologul fascinat de manuscrise

Cluj: Portret - Adrian Papahagi, filologul fascinat de manuscrise

Descendent al unei mari familii de cărturari, Adrian Papahagi îşi propune să scoată la lumină manuscrisele medievale din România, unde s-a întors după studii la câteva dintre cele mai prestigioase universităţi din Europa.

Profil
Născut. 20 martie 1976, Cluj-Napoca.
Studii. Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, Studii la École Normale Supérieure,
Sorbona, Oxford, New Europe College şi alte universităţi din Europa
Familie. Căsătorit, un copil.

Adrian Papahagi este fiul ilustrului istoric literar şi italienist Marian Papahagi, de la moartea căruia s-au împlinit zece ani. Despre familia sa de origine macedo-română, Adrian Papahagi povesteşte că a dat ţării savanţi precum lingviştii şi etnologii Pericle Papahagi (1872-1943) şi Tache Papahagi (1892-1977), istoricul Valeriu Papahagi (1906-1983), eseistul Emil-George Papahagi (1907-1970).

O tradiţie de urmat

Conştient de istoria familiei sale, tânărul universitar clujean şi-a urmat vocaţia moştenită. Poliglot ca tatăl său, Adrian Papahagi vorbeşte la perfecţie engleza, franceza, italiana şi germana, fiind totodată un bun latinist şi specialist în limbi germanice vechi.

După absolvirea liceului Gheorghe Şincai, Adrian Papahagi a studiat engleza, germana şi limbile clasice la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. În această perioadă a fost şi redactor-şef al revistei Echinox, co-fondată de tatăl său în 1968.

Pe urmele tatălui său

„Am încercat să imprim revistei, alături de directorii Corin Braga şi Ştefan Borbély, o linie savantă, care nu a plăcut tuturor, dar care era conformă înclinaţiilor noastre“, spune Adrian Papahagi.

În 1997, a fost admis ca bursier al guvernului francez la École Normale Supérieure din Paris, şcoală care a dat Franţei nume precum Raymond Aron, Jean-Paul Sartre sau Georges Pompidou.

Aici s-a împrietenit cu Cristian Bădiliţă, Theodor Paleologu şi Petre Guran. Pe toţi îi uneşte un conservatorism creştin, „care pentru noi nu reprezintă un anti-modernism păşunist sau paseist, ci înrădăcinarea în valorile adevărate ale Europei, născute prin mirabila sinteză dintre clasicismul greco-roman şi creştinism.“

Asistent la Sorbona la 23 de ani

Despre capitala Franţei, Adrian Paphagi spune că i-a marcat destinul. La Paris a cunoscut-o pe Cristiana, soţia sa, şi tot aici i s-a născut fiul, Matei. Adrian Papahagi a început în 1999 o teză de filologie medievală la Sorbona, unde a predat Istoria Limbii Engleze, până în 2003.

„Anii aceia au fost minunaţi, dar şi foarte grei. Ne-am mutat an de an prin tot Parisul, împovăraţi de chirii faraonice. A trebuit să predau în paralel la trei universităţi (Sorbona, Institutul Catolic şi Paris VII) pentru a-mi întreţine familia. Dădeam zilnic şi meditaţii de engleză, germană şi latină unor elevi de liceu. Predând, am învăţat mai mult decât oricând în acei ani“, povesteşte Adrian Papahagi.

Reîntors la Cluj

În 2005, a revenit la Cluj. După susţinerea tezei şi câteva stagii ca bursier la Oxford, Londra şi la Colegiul Noua Europă din Bucureşti, a devenit lector la Facultatea de Litere din oraşul natal, unde a fondat în 2007 Centrul CODEX. Despre acesta, Adrian Papahagi spune că are scopul de a scoate la lumină manuscrisele medievale de tradiţie latină din colecţiile româneşti. „Lucrăm la un vocabular codicologic, la inventarierea codicilor din întreaga ţară şi sper ca, în opt-zece ani, să putem dispune de un catalog al tuturor manuscriselor medievale occidentale din România“, a încheiat Papahagi.


Ce-i place

„Ador să cutreier librăriile şi anticariatele, la Londra, Paris, Roma sau Viena, unde petrec ore în şir cu orice ocazie. Nu ies niciodată dintr-o librărie fără o carte. Prefer chilipirurile din anticariate cărţilor noi şi lucioase“, spune universitarul clujean.

Ce nu-i place

„Detest, ca atâţia alţii, lucrurile care domină adesea spaţiul public românesc: improvizaţia, mârlănia, minciuna, hoţia, gălăgia şi prostul gust“, mărturiseşte Adrian Papahagi.


Întrebare şi răspuns

Care este nivelul şcolii româneşti în comparaţie cu cea franceză?
A.P.: Dacă vorbim de tot sistemul, acestea sunt comparabile de la grădiniţă până la nivelul licenţei. Ne lipseşte însă segmentul superior al unui învăţământ cu două viteze: echivalentul «grandes écoles», pepiniere de genii şi specialişti de vârf; masterate gândite ca antecameră a cercetării; adevărate şcoli doctorale; institute de studii avansate, unde post-doctoranzii să poată fi angrenaţi la cercetarea de înalt nivel.

CITEŞTE AICI TOATE ŞTIRILE DIN CLUJ

Urmăreşte ştirile din Cluj pe Twitter ori prin RSS, contactează-ne prin Yahoo! Messenger sau e-mail, vizualizează pe YouTube producţiile video realizate de redactori. Fii mereu în legătură cu redacţia prin intermediul Facebook, Hi5 sau MySpace