Cluj: Ovidiu Purdea-Someş are funcţia de fecior fain

Este militar de carieră, jurnalist la publicaţii militare, dar şi cunoscut interpret de muzică populară. Aşa cum îi spune şi numele de scenă, şi-a adunat cântecele din repertoriu din valea Someşului.

Pe cartea de vizită a lui Ovidiu Purdea-Someş, acolo unde alţii îşi scriu funcţia, militarul de carieră cu har pentru cântat a scris „fecior fain”. Pasiunea pentru muzica populară o are încă din copilărie, când asculta la radio interpreţi consacraţi. El, însă, nu s-a născut pe scenă. „Până în clasa a VI-a eram atât de timid şi emotiv, că nu puteam să cânt un cântec sau să spun o poezie fără să plâng”, îşi aduce aminte Ovidiu Purdea-Someş.

Pentru că avea voce, încă de mic, mama l-a îndemnat să se facă preot. „Iar eu am întrebat-o: pot să ascult meciul în altar? Şi pentru că mi-a răspuns că nu, mama a zis să mă fac conductor de tren. A fost o întâmplare şi un noroc că am ajuns militar. M-am luat după un coleg de clasă care dădea la Liceul Militar”, povesteşte Ovidiu cum a ajuns cătană. Însă tracul i-a trecut după ce, militar fiind la Oradea, când de 8 Martie 1988 a fost desemnat să facă un program artistic de ziua femeii.

„Acordeonistul m-a îndemnat să cânt, iar atunci a fost prima dată când am cântat în faţa unei audienţe serioase”, spune interpretul, acum locotenent-colonel la Cluj şi redactorul-şef al ziarului Diviziei a 4-a Infanterie, «Orizont militar». Apoi, următorul pas a fost participarea la spectacolul Cântarea României, de la Satu Mare. La Oradea, a comandat trupe timp de cinci ani. „La revoluţie, comandantul unităţii mi-a ordonat să ţin soldaţii tot într-o glumă şi un cântec, să îi distrag, că la televizor nu aveam voie”, îşi aduce aminte de decembrie 1989. Tot atunci, Purdea-Someş a făcut parte din militarii care au dezarmat Securitatea din Oradea. În decembrie 1990 a câştigat un concurs pentru angajarea la revista militară Scutul patriei, la Cluj unde s-a şi mutat. Însă de abia în 1994 a participat la primul concurs de interpretare a cântecului de cătnie.

„Am luat atunci locul II, că trofelul l-a luat atunci Grigore Leşe”, spune Ovidiu Purdea. După ce i-a fost recunoscută înclinarea şi talentul pentru cântul popular, interpretul-militar a pornit pe sate, în zona în care s-a născut, pentru a aduna cântece pentru repertoriul său. A mers la Căşei, Urişor, Sălişca şi Gârbou.

„Eram un idealist. Credeam că voi strânge dintr-un foc cu duiumul. Şi m-am dus cu reprotofonul pe la porţile oamenilor, să găsesc cântece populare originale. La prima încercare, am găsit trei. Eu mă aşteptam la sute”, spune Ovidiu-Pudea Someş. În cariera sa de interpret de muzică populară l-a ajutat şi regretatul Dumitru Sopon, care l-a învăţat „impostaţie, respiraţie şi prezenţă” pe scenă. Prima casetă a înregistrat-o pentru mama sa, însă pentru a doua a colaborat cu instrumentistul Iosif Ghemant. Din 1994 cântă şi este staroste la nunţi. A învăţat obiciurile tradiţionale de nuntă din diferite zone ale judeţului şi vrea să scrie o carte despre ele, să nu fie uitate de tot.

Profil
Născut.29 iunie 1965, Gârboul Dejului, comuna Căşei
Studii. Liceul Militar din Alba Iulia, licenţiat în Filosfie şi Antropologie în 1997
Familie. Căsătorit, un copil

Ce-i place
Poezia, fotografia, fotbalul şi florile, în special trandafirii şi lăcrimioarele. Dăruieşte flori cu drag, cu şi fără ocazie. Este dependent de prieteni, de oameni în general. De aceea nici nu-i place să se certe, să nu se consume cu împăcarea.

Ce nu-i place
Minciuna, kitsch-ul şi „paparudele care apar la televizor, de nu mai poţi schimba canalul de ele”. Nu-i plac nici părinţii care îşi chinuie copiii de şase-şapte ani să facă playback la televizor

Care este poveste numelui de scenă pe care îl purtaţi, Purdea-Someş?
Când mama se ducea după pâine la Dej şi uita să îmi aducă bomboane, motiva că nu mi-a adus „că-i Someşul mare”. Iar eu îi spuneam că „lasă, că mă fac eu mai mare ca Someşul”, glumeşte interpretul. Ovidiu Purdea suna prea filosofic. Cu Someş în coadă sună mai folcloric. De altfel, am folosit acest nume de scenă pentru prima dată la concursul de cântece de cătănie, în 1994.