Scriitorul vagabond care a absolvit cu greu patru clase primare. De ce a rămas repetent de două ori Panait Istrati şi a vrut să-şi taie beregata
0Panait Istrati, scriitorul care în 1928 a făcut celebru ţinutul Munteniei prin romanul “Ciulinii Bărăganului”, a avut o viaţă tumultuoasă. A trăit în sărăcie, a absolvit cu greu patru clase primare, rămânând repetent de două ori, iar la tinereţe tot de două ori a încercat să-şi ia şi viaţa.
Copil sărac, născut la Brăila la 22 septembrie 1884 ca fiu nelegitim al spălătoresei Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec, scriitorul a avut parte de o viaţă tumultuoasă. Deoarece tatăl său l-a abandonat la vârsta de 9 luni, Panait Istrati a fost crescut doar de mamă şi de doi unchi, Anghel şi Dumitru.
,,Ştiinţa instrucţiunii publice nu a descoperit încă mijlocul de a face cartea dragă copilului” – avea să se scuze el mai târziu. La vîrsta de 12 ani, a fugit de acasă, fiindcă se deprinsese să facă numai ce-i plăcea. Astfel este nevoit să-şi câştige existenţa încă de la o vârstă foarte fragedă, muncind pe rând ca ucenic al unui cîrciumar, al unui patiser şi al unui vânzator ambulant, apoi ca zugrav. O vreme a fost şi cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Roman.
Un accentuat instinct de nomad
În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână, aceasta fiind singura lui pasiune care-l făcea să uite de condiţiile grele în care-şi ducea traiul zilnic. Călătoreşte hoinar la Bucureşti, Constanţa, Cairo, Neapole, Constantinopol, Alexandria (Egipt), Paris şi Lausanne. Este atras de sindicate si de programul socialistilor. Panait Istrati a avut un accentuat instinct de nomad, fapt care l-a ajutat să cutreiere lumea şi să-şi îmbogăţească experienţa, încă de la vârsta copilăriei. G. Călinescu afirma că tot aşa era şi Vasile Alecsandri, descendent din greci, după mamă. Alţii îl evocă, în acelaşi context, pe Alexandru Rosetti. I s-au găsit corespondenţe şi cu Maxim Gorki, alt spirit rebel, înclinat spre vagabondaj.
“Avem de-a face cu un hamal din portul dunărean!”
Mai târziu, când a început să se afirme ca scriitor nu a fost deloc apreciat. Nicolae Iorga nu l-a plăcut pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff şi apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara: „Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaţie. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. […] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”.
Romain Rolland, omul care i-a schimbat viaţa
La 3 ianuarie 1921, Istrati plănuia să-şi pună capăt zilelor. Încercarea nereuşită l-a apropiat de Romain Rolland, care avea să-l ajute în carieră. „Am suferit prea mult pentru o iluzie de neiertat, ca să nu mă pedepsesc cu moartea“, scria Istrati în epistola găsită în buzunarul său, după tentativa de sinucidere. Suferind de o formă de tuberculoză, scriitorul a fost internat în Sanatoriul Sylvanne-sur-Lausanne, unde l-a cunoscut pe ziaristul Josue Jehouda. Jurnalistul i-a recomandat să citească scrierile lui Romain Rolland, omul care, deşi Istrati nu avea cum să ştie încă, urma să joace un rol capital în viaţa lui.
Istrati s-a decis să compună o scrisoare în care îi mărturisea lui Romain Rolland faptul că scriitorul francez era singurul care-l putea salva: „Un om în pragul morţii vă roagă să-i ascultaţi spovedania". În finalul epistolei, Istrati scria „Dumneavoastră mă puteţi salva. Mă veţi salva". Totuşi, scrisoarea i-a fost returnată, deoarece Rolland plecase deja de la acea adresă.
A trăit singur, în sărăcie
Ajuns la Nisa, Istrati nu şi-a mai găsit de lucru. A trăit singur, în sărăcie, până când s-a decis să-şi ia viaţa. La 1 ianuarie 1921, a scris confesiunea „Ultime cuvinte", în care se plângea de „lunga şi dureroasa istorie a martiriului omenesc". Pe 3 ianuarie, în Parcul Albert, a încercat să-şi taie beregata cu un brici. După ce a fost internat în Spitalul Saint-Roch, poliţia a găsit în buzunarul său atât scrisoarea pe care a vrut să i-o trimită lui Rolland, cât şi „Ultime cuvinte". Cele două scrieri au fost preluate de un jurnalist de la ziarul „L'Humanité", care l-a convins pe Romain Rolland să-i răspundă lui Istrati.
Scriitorul francez i-a răspuns lui Istrati şi l-a convins să-şi scrie opera. Conform biografiei scriitorului, în 1922, Panait Istrati şi-a publicat primele povestiri în limba franceză, printre care se numără şi „Chira Chiralina", textul care avea să apară în revista „Europe", cu o prefaţă scrisă de Romain Rolland.
În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul „L’homme qui n’adhère à rien“, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări.
A fost tratat deTBC în la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
