Portret / Doina Avram a lucrat la finisajele din Casa Poporului

Inginer de construcţii de prestigiu, a fost singura femeie de pe sanţier când s-a amenajat Piaţa Unirii şi se mândreşte că contribuit şi la realizarea primului reactor de la Cernavodă

Doina Avram a fost singurul copil al unei familii în care tatăl era militar şi îşi dorea tot ce era mai bun pentru copilul său. O vroia medic dar ea s-a răzvrătit şi a ales o meserie destinată bărbaţilor: a ajuns inginer constructor pe şantier.

"Tatăl meu a fost ofiţer în armată şi eu am crescut la Cluj, unde primise tata repartiţie. În anul 1963 am terminat liceul şi toată copilăria mea, mai ales la insistenţele părinţilor, am visat că o să ajung medic", povesteşte Doina Avram.

Întâmplarea a făcut ca adolescenta să afle de la un medic ce înseamnă această meserie, cu toate neajunsurile şi neplăcerile pe care le vedea ea la vremea respectivă.

"La noi în curte locuia o familie, el avocat şi doamna terminase medicina şi primise repartiţie la Juc. Se trezea la prima oră, la 4.00 dimineaţa şi pleca la serviciu. Într-o zi mi-am luat inima în dinţi şi am întrebat-o de ce pleacă aşa de dimineaţă şi mi-a spus că se trezeşte, se duce la gară, ia trenul şi apoi mai mergea şi cu şareta o bucată de drum. Mi-am pus mâinile în cap, şi cu zece zile înainte de admiterea la construcţii am zis că eu la ţară nu mă duc", îşi aminteşte Doina Avram cum s-a năruit visul părinţilor de a ajunge medic.

A căutat să se reorienteze, astfel că şi-a urmat colegii din liceu, alegând o meserie destinată pe vremea aceea băieţilor: Facultatea de Construcţii.

A urmat inevitabilul conflict cu rigurosul său tată, iar urmarea a fost retragerea de la facultate şi angajarea ca desenator la Tehnofrig Cluj. Abia când a realizat că locul acela de muncă nu este pentru ea, s-a decis să dea din nou la facultate.

"M-am decis să dau admitere la facultate la Bucureşti iar tata nu a fost de acord sub nicio formă. A vrut să mă trimită la bunica la ţară, aici la Buzău. Mi-a cumpărat bilet până la Pătârlagele, numai că eu nu am mai schimbat la Ploieşti şi m-am dus direct la Bucureşti. Acolo am dat admitere din nou la Facultatea de Construcţii", ne-a mai spus Doina Avram.

După cinci ani de facultate, Doina Avram a fost repartizată ca inginer constructor la Buzău şi a lucrat pe diverse şantiere. Cea la mare lucrare la care a luat parte a fost Casa Poporului unde îşi aminteşte că venea Nicolae Ceauşescu de câteva ori pe zi şi îi punea să refacă lucrările. De asemenea, a lucrat la cunoscutele fântâni arteziene din Piaţa Unirii, unde era singura femeie de pe şantier. De asemenea, şi-a adus aportul la asigurarea calităţii la construcţia reactorului 1 de la Cernavodă.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum au fost primele zile pe şantier?
A fost cumplit pentru că nu eram obişnuită cu viaţa dură de pe şantier şi cu modul dur al relaţiilor între colegi. Eu eram mică, aveam 47 de kilograme şi1,57 metri, tânără, nu dădeai doi bani pe mine. Toată lumea de răstea la mine dar nu pentru că ar fi avut ceva cu mine, ci pentru că aşa se vorbea pe şantier. Plângeam şi la serviciu, plângeam şi acasă şi tata nu rata niciun moment să îmi reproşeze că nu m-am făcut medic, cum ar fi vrut ei. Până la urmă m-am obişnuit şi am început să muncesc aşa cum trebuie.

Cât timp aţi petrecut pe şantiere?
Am lucrat pe şantier timp de 18 ani, dintre care un an şi jumătate am lucrat într-un institut de proiectare la Bucureşti de unde, nemiputând să rezist să stau într-un birou, am plecat şi m-am oprit direct pe şantier la Cernavodă. Eu voiam pe şantier şi gata. În 1994 m-am căsătorit cu un cetăţean italian, am plecat în Italia şi aşa am terminat-o cu construcţiile.

Ce îi place: Îmi plac oamenii dintr-o bucată. Prefer să îmi spună cineva în faţă, mai ales despre mine, că nu îi convine ce fac sau cum sunt, decât să aud că s-a vorbit pe la spate. Îmi place sinceritatea, tandreţea. Ador glumele şi ironia chiar şi când mă atinge pe mine, şi reciproca e valabilă. Îmi plac animalele, chiar am acasă un Ciobănesc Caucazian pe care îl iubesc enorm şi cu care îmi place să mă joc prin curte. Îmi place să stau să îmi admir grădina.

Ce nu îi place: Nu suport mincinoşii, şi aici intră şi cei care nu se ţin de cuvânt. Nu am suportat şi nu o să suport vreodată să fac muncă de birou. Nu îmi plac oamenii cu mai multe feţe.

PROFIL
Născută: la data de 1 iulie 1945 în comuna Ruşavăţ Judeţul Buzău
Familie: Căsătorită
Ocupaţie: Inginer constructor pensionar