Mănăstirea Cârnu, sursa celor mai mari scandaluri între Arhiepiscopie şi enoriaşii din Buzău

Revolta din 2012

Două scandaluri majore au rămas în istoria recentă a relaţiilor dintre conducerea Bisericii şi enoriaşii din Buzău, ambele pornind de la decizii de evacuare a unor măicuţe din mănăstirea Cârnu. Localnicii au protestat în faţa lăcaşului din comuna Pănătău, pentru a împiedica transferul vieţuitoarelor la alte mănăstiri.

Primul scandal a izbucnit în vara anului 2009, când complexul monahal a fost luat cu asalt de trimişi ai Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, poliţişti şi jandarmi, pentru a înfăptui transferul unor măicuţe de aici la o altă mănăstire din judeţ, Poiana Mărului şi aducerea altora, de la o mănăstire din Vrancea. 

Măsura avea scopul de eliminare a unei surse de tensiune mocnită în sânul bisericii, prin mutarea stareţei Antonia Vrabie şi a câtorva dintre maicile care se aliaseră în jurul ei.

Puşi în temă de locatarele mănăstirii, care şi-au anunţat câţiva cunoscuţi din satele învecinate despre sosirea delegaţiei de la Arhiepiscopie, zeci de enoriaşi s-au strâns pe singurul drum de acces cu scopul de a împiedica plecarea convoiului cu măicuţe. Oamenii au păzit toată seara comandoul bisericesc, iar când au ieşit din mănăstire, s-au pus în faţa maşinilor.

Trimişii bisericii au reuşit în cele din urmă, cu ajutorul forţelor de ordine, să deblocheze drumul barat de sătenii din zonă şi să lase maşinile cu maicile să plece spre noile locuri de vieţuire. 

"Prin apelul de urgenţă, am fost chemaţi în comuna Pănătău să deblocăm un drum ce făcea legătura între Mănăstirea Cârnu şi Buzău. Totodată am fost solicitaţi de reprezentanţii Arhiepiscopiei Buzăului să stabilim climatul de ordine, între aceştia şi o serie de cetăţeni care protestau pentru mutarea maicilor nou venite la Mănăstirea Răteşti. Într-un final, după negocieri, sătenii au fost de acord să deblocheze drumul, iar situaţia a revenit la normal", preciza atunci un ofiţer al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi.

În paralel, au fost scandaluri şi la mănăstirea Poiana Mărului, lăcaş de călugări unde au fost aduse cinci măicuţe de la Cârnu. Reorganizarea complexului monahal i-a nemulţumit pe sătenii din zona Bisoca şi Jitia care au început proteste. Un viceprimar din Vrancea spunea atunci că Epifanie Norocel îşi dorea să transforme mănăstirea într-o pensiune turistică, iar maicile i-ar fi fost mai de folos în această privinţă.

Feţele bisericeşti sosite la Poiana Mărului pentru a le instala pe cele cinci măicuţe aduse cu forţa au fost alungate cu pietre de localnicii care au făcut un adevărat scut uman în faţa călugărilor.

Au urmat numeroase anchete ale Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, conducerea acesteia reuşind să o înlocuiască pe stareţa ”conflictuală” abia după doi ani. 

Un alt protest al enoriaşilor de la Mănăstirea Cârnu a izbucnit în 2012, după ce o măicuţă a fost pedepsită disciplinar de noua stareţă, sosită doar de o lună în lăcaş, pentru că i-a încălcat cuvântul şi s-a dus la medic după ce şi-a rupt piciorul. 

După ce şi-a fracturat gamba, Sora Mariana (foto sus) i-a cerut stareţei să o lase să plece la spital însă aceasta nu i-ar fi permis. După o săptămână, pentru că avea dureri crunte, măicuţa a plecat la Nehoiu, la medic, fără permisiunea Maicii Stareţe. A fost însoţită de preot şi de alte două maici, printre care şi fosta stareţă a mănăstirii. Ca urmare, noua stareţă a decis să le sancţioneze şi a cerut transferul celor trei la alte mănăstiri. 

Certurile s-au ţinut lanţ la mănăstire şi după ce s-a aflat că Arhiepiscopia dorea stingerea scandalului prin eliminarea a trei măicuţe, localnicii au venit la poarta lăcaşului de cult să protesteze din nou. În ciuda protestului, cele trei maici au fost nevoite să părăsească mănăstirea.

Mănăstirea Cârnu este ctitoria domnitorului Mircea Ciobanu şi a soţiei sale, Doamna Chiajna, pe locul celor mai vechi sihăstrii din Munţtii Buzăului şi Codrii Cislăului. Sihăstria Cârnu, de pe valea pârâului Tega, întemeiată de călugări iubitori de linişte, s-a format în jurul unei biserici de lemn, cu hramul Sf. Arh. Mihail şi Gavril. 

După 140 de ani de încetare a activităţii monahale, acest aşezământ a fost redeschis la 1 martie 1991, la iniţiativa Preasfinţitului Epifanie Norocel, episcopul de atunci al Buzăului, iar la 14 octombrie 1991 s-a oficiat prima slujbă religioasă în biserica refăcută. Zece vieţuitoare au grijă de complexul monahal din comuna Pănătău.