Clopoţelul sună de trei ani la discotecă

Elevii sunt nevoiţi să se spele la lighean cu apă dintr-un rezervor de tablă

Deşi micuţii din zonele rurale ale judeţului Buzău vor să înveţe carte, condiţiile pe care le oferă Ministerul Educaţiei sunt demne de o ţară aflată în război.Peste  o sută de copii de la şcoala din Limpeziş, comuna Movila Banului, judeţul Buzău au început un nou an şcolar în săli de clase improvizate la căminul cultural. Au primit cărţi vechi din care lipsesc pagini şi apă “curentă” de la butoi.

În judeţul Buzău drama elevilor care vor să înveţe carte pare să nu se mai termine după ce mai multe unităţi de învăţământ din judeţ care au intrat în programele de reabilitare funcţionează la cote de avarie din lipsă de fonduri.

Aşa se întâmplă şi la şcoala din Limpeziş unde în urmă cu trei ani au început ample lucrări de reabilitare dar fondurile insuficiente alocate acestei investiţii a făcut ca lucrările să bată pasul pe loc.

Pentru ca elevii să aibă cât de cât un spaţiu unde să poată învăţa, primăria Movila Banului a fost nevoită să aloce în grabă ceva fonduri ca să repare căminul cultural din Limpeziş, unde în vacanţă s-a ţinut discotecă.“Ne aflăm în fostul cămin cultural unde în această vară  s-a ţinut Dioscoteca. Primăria a făcut eforturi foarte mari pentru a amenaja măcar două săli de curs unde se va învăţa în schimburi. Este foarte greu totuşi pentru că nu avem condiţii” a declarat  Victoriţa Anghel  angajată a primăriei din Movila Banului.

Dascălii care predau aici sunt în mare parte suplinitori iar grupurile sanitare încropite în spatele localului sunt vechi de peste 50 de ani.

Cu toate că părinţii sunt la curent cu situaţia dramatică în care se zbate această unitate de învăţământ, elevii şi-au îmbrăcat ieri hăinuţele bune, au luat din grădină sau de la florărie câte un buchet pentru doamnele profesoare şi au revenit în bănci.

Monica Elena Zamfir este în clasa a 5-a şi ar vrea să devină profesoară. S-a gătit pentru prima zi de şcoală şi a păşit încrezătoare în ceea ce va însemna şi anul acesta şcoală. După ce a muncit mai bine de o săptămână la curăţenia şcolii improvizate a realizat că nu are aceleaşi şanse la educaţie ca şi elevii de la oraş.“Ne-am dori să venim în sala nouă ca şi copiii de la oraş dar nu depinde de noi. Am muncit cu mai multe colege de-ale mele ca să putem totuşi învăţa în aceste două clase. Am făcut curat , am şters praful şi am şters geamurile Cu toate că realizez că îmi va fi foarte greu pe viitor rămân optimistă şi îmi urmez visul de a ajunge dascăl.” a declarat Monica Elena Zamfir.

Profesorii care predau în şcoala de la Limpeziş ştiu că acum au o misune care cu greu poate fi dusă la bun sfârşit:să facă performanţă în condiţii mizerabile.
“Noi facem tot ce putem ca să le fie lor bine. Deşi nu avem apă curentă am improvizat nişte butoie din care să se spele. Încercăm să găsim soluţii şi cu manualele pentru că multe din ele sunt vechi sau au pagini rupte” ne-a declarat Elena Dobre profesoara de română de la clasa a V-a.