VIDEO FOTO O oră pe şantierul Teatrului Naţional Bucureşti. Cum va arăta cea de-a cincea faţă a TNB
0
Lucrurile se mişcă într-un ritm susţinut pe al doilea cel mai mare şantier din Bucureşti (primul este la metrou, fireşte) şi cu folos. La începutul lunii octombrie am vizitat trei săli noi dintre cele şase pe care le va avea Teatrul Naţional Bucureşti după finalizarea lucrărilor.
Ora 12.30, Teatrul Naţional Bucureşti. Muncitori, praf, mult praf, gălăgie, scântei, ora de masă. În tot deranjul se repetă, se caută actriţe, se fac pregătiri pentru noua stagiune.
Radu Afrim vrea o Anca pentru „Năpasta” lui, iar la „Scrisoare pierdută” a lui Mălăele se construieşte decorul în Sala Mare (ceva de lemn proaspăt), singura sală care nu a fost „atinsă” încă de muncitori. În rest, am intrat prin strada Tudor Arghezi şi am ieşit în partea opusă, făcând slalom printre bare de fier, paleţi, mormane de ciment, ocolind muncitorii care se adunau grupuri-grupuri pentru pauza de masă şi de odihnă.
Interiorul s-a schimbat total, nu am recunoscut nimic din ce ştiam (şi am intrat de multe ori în Teatrul Naţional), holul cu cabinele actorilor, alb, imaculat, nu mai semăna cu vechiul culoar, îngălbenit şi încremenit în timp de altădată.
Doamna Adriana Popescu, cea care răspunde de strategii culturale şi comunicare în cadrul instituţiei, cunoaşte toate cotloanele. Pentru că am nimerit în pauza de lucru, câteva uşi de la sălile finalizate erau încuiate.
„S-a pus mocheta în sală şi de-asta au încuiat băieţii. Îi găsiţi pe aici şi în 10 minute se termină şi pauza de masă!”, ne spune unul care mătura de zor praful îmbibat. Mai facem un ocol pe la Sala Pictură, una despre care, prin teatru, se spune că va fi cea mai frumoasă (deh!, are şi pod). Fără ghidaj, te pierzi. Sala se află la etajul 2 al Corpului A şi se va intra din foaierul Sălii Mari. Este cea de-a doua sală nou construită, pe locul fostului atelier de pictură. 286 de locuri încap aici.
Începe reconstrucţia la Sala Operetei
Tot parterul este un spaţiu plan, care uneşte zonele de expoziţii, foaierele şi sălile, aşa încât trecerea să se facă uşor. Sala Amfiteatru a dispărut complet.
„Scaunele au fost donate Casei de Cultură din Câmpina”. Aflu că şi sala Operetei a revenit, cu întârziere, Teatrului Naţional. Era singura care se transforma în trei feluri într-un interval scurt de timp. De acum pot începe lucrările de reconstrucţie, care au întârziat ceva timp şi care vor dura mai bine de un an, îmi spune Adriana Popescu.
Foto
Foto
Video
Video
Ajung în Sala Mică, prima terminată. Pe scenă: un scaun. Alături, o oglindă antichizată. Parcă aşteaptă să fie privită. 250 de locuri este capacitatea maximă. Va avea două intrări: dinspre Bd. Ferdinand şi dinspre strada Tudor Arghezi. Însoţitoarea mea îmi arată spaţiul generos care va găzdui expoziţii, iar inaugurarea sălii va avea loc în octombrie, odată cu premiera oficială a spectacolului „Două Loturi”.
Actul I, Scena I, Tabloul I
Ora 13.24. După un ocol, unii dintre muncitori au terminat de mâncat şi au deschis Sala Media. Peisajul, pe şantier, este unul format din „scene” şi „tablouri”.
Cărătorii, de-o parte, mută diverse obiecte, alţii, 4 la număr, sudează ţevi, iar de altă parte, cei care dorm, sau se fac că dorm. În spaţiile neterminate, unde praful ţine loc de efecte scenice, pe mormane de rigips, oamenii în uniformă albastră nu par să fie deranjaţi de vizitatori sau de aparatul foto.
„Trag la aghioase” şi sigur s-au aprovizionat cu „cărticică”, precum Spiridon din „Noaptea furtunoasă”. E dreptul lor, dar „tabloul” e hilar. Facem dreapta şi un şir de muncitori aliniaţi la orizontală ridică privirile când în cadru apar persoane necunoscute. Merg către stânga, unde alţii stau cu mâinile sub cap, pe cale să aţipească. De ce s-or chinui? De ce nu dorm în locuinţele-containere? Greu de înţeles.
Cu toate că nu am văzut căşti de protecţie, mi-a atras atenţia un panou cu semne de avertizare şi prevenire de pe vremuri: „Interzis consumul de alcool la locul de muncă”, „Sudori, folosiţi numai scule şi dispozitive în perfectă stare!”, „Nu părăsiţi compresoarele în timpul funcţionării acestora!”, „Siguranţa în muncă... linişte în familie”.
„Caragiale” în 5 variante
Părăsind şantierul-dormitor, intrăm în Sala Media de la parter. Are pereţii capitonaţi şi se lucrează la finisaje. Intrarea se va face din foaierul parter al Sălii Mari şi este dotată cu videoproiectoare, monitoare, ecrane de proiecţie, 200 de locuri într-o geometrie variabilă.
„În directă conexiune cu foaierul acestei Săli va funcţiona şi un spaţiu expoziţional pe care îl denumim Galeria TNB”. Sălile sunt transformabile, cu gradene, şi îşi pot schimba stilul în funcţie de spectacol (elisabethan, italian sau arenă).
E Anul Caragiale şi Teatrul Naţional se pregăteşte. Cum am anunţat mai sus, Radu Afrim pune în scenă „Năpasta”, Mălăele pregăteşte „O scrisoare pierdută” (în lift am întâlnit-o şi pe una dintre cele două actriţe care o vor întruchipa pe Zoe. Am tras cu ochiul la fotografia în care avea costumul din burete de sub rochia învolănată). Urmează pe afiş „Conu Leonida...” al lui Purcărete şi Căciuleanu cu „D’ale Noastre”. Alexandru Dabija se prezintă cu „Două Loturi”. Toamna se anunţă una prolifică.
Pentru că terasa La Motoare s-a desfiinţat şi toată lumea regretă acest fapt, TNB va avea cafenea-expoziţie deasupra copertinei corpului A1 de unde se va vedea oraşul, din trei laturi. Va fi un spaţiu închis cu sticlă, o terasă circulabilă cu mese şi zone verzi.
Un spaţiu de promenadă va fi închis cu un parapet-balustradă transparent, înalt de 2 metri. 140 de persoane vor încăpea aici. Pe terasa de deasupra Sălii Mari este proiectat Amfiteatrul în aer liber (300 de locuri), cu cabine pentru actori, gradene cu perne. La acest nivel se va urca cu ascensorul dinspre latura de Sud (Bd. Carol I).
„Teatrul Naţional va avea în total 6 săli, pentru că Sala Media nu este considerată sală de spectacol propriu-zis. Stagiunea 2012-2013 va fi cea mai grea pentru noi. Vom reorganiza spectacole, mai ales cele de succes, în aşa fel încât să nu privăm publicul de cele mai bune producţii ale noastre, dar vom şi pierde altele din cauza lucrărilor, însă se va juca în continuare. Va fi o provocare”, a conchis Adriana Popescu.
Teatrul Naţional, a cincea faţă
Prima clădire a Teatrului Naţional a fost pe Calea Victoriei, acolo unde acum se află Hotel Novotel.
Teatrul Naţional de pe Calea Victoriei a fost inaugurat în 1852, însă a fost distrus după bombardamentele din 1944. Deşi putea fi refăcută clădirea, Teatrul Naţional a fost mutat în actuala Piaţă a Universităţii.
FOTO Teatrul Naţional în 1911, pe vremea când se afla pe Calea Victoriei
În anii ’80, Teatrul Naţional a căpătat o a treia faţă. După incendiul din noaptea de 16/17 august 1978, Sala Mare a fost distrusă. Astfel, şi-a făcut loc ideea de a revizui felul în care arată clădirea.
În anii 1982-1984, prof. arh. Cezar Lăzărescu a reconfigurat interiorul Teatrului Naţional Bucureşti. Acesta a modificat faţadele cu o suprapunere de arce pe verticală, elemente clasicizante, a mărit capacitatea sălii, de la 900 la 1.300 de locuri, a construit Sala Amfiteatru în locul garderobei şi a intrării oficiale şi a supraetajat corpul Sălii Mari prin adăugarea unor etaje de expoziţie – etajele 3 şi 4 – care în prezent găzduiesc Galeriile Artexpo, Centrul Naţional al Dansului, Foaierul Tapiseriilor.
Inginerul de rezistenţă Alexandru Cişmigiu, proiectantul iniţial, declara atunci că garantează siguranţa noii clădiri.
Modificarea clădirii Teatrului Naţional a fost făcută şi la cererea lui Nicolae Ceauşescu deoarece acestuia nu-i plăcea pălăria din beton armat, ce sugera pălăria lui Caragiale, ca element definitoriu al Teatrului Naţional Bucureşti.
La 16 martie 2011, s-a efectuat prima predare de amplasament necesară organizării de şantier, iar restaurarea durează 28 de luni. Sala Mare, Sala Atelier şi Sala Amfiteatru funcţioneaza în regim normal până la sfârşitul stagiunii 2011 – 2012. Cel care îşi va pune amprenta pe noua faţă a teatrului este arhitectul Romeo Belea.
Proiectul de restaurare, în valoare de 51 de milioane de euro, din care 27 de milioane vor veni de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, se va întinde pe trei ani şi va transforma TNB într-o clădire deschisă 13 ore pe zi.
Suprafaţa actuală, de 60.000 de metri pătraţi, va rămâne la fel, însă va include şi o cafenea, săli de expoziţie şi de lucru şi librării. Numărul total al locurilor de spectacol va creşte de la 1.720, în prezent, până la 3.100.
Lucrările sunt executate de societatea Aedificia Carpaţi în asociere cu Romtest Electronic. Societatea are o bogată experienţă în execuţia unor astfel de lucrări: Ateneul Român, Muzeul de Artă, Biblioteca Naţională, Palatul Victoria – ultimele două în curs de execuţie.
Se încarcă comentariile...
