FOTOGALERIE Topul celor mai frumoase parcuri unde puteţi ieşi la o plimbare

Indiferent de anotimp, oamenii preferă să se relaxeze în parcuri. Dacă vara bucureştenii aleg să citească o carte sub umbra pomilor sau pur şi simplu ies la o plimbare scurtă după lăsarea serii, în timpul sezonului rece, parcurile sunt locurile preferate pentru bulgăreală sau pentru săniuş.

Parcurile din Capitală nu duc lipsă de dealuri, lacuri sau zone acoperite de copaci aşa cum este parcul Herăstrău. Atunci când zăpada se aşterne peste Capitală, parcurile se transformă în derdeluş sau loc de patinat aşa cum este în cazul Parcului Tineretului sau al Parcului Herăstrău.

Ioan Şteţca, de meserie arhitect peisagist a explicat, pentru Adevărul, care sunt cele mai interesante parcuri pentru plimbări în viziunea sa.

Pe primul loc, arhitectul ne-a mărturisit că se află cele două parcuri, micuţe dar cochete din centrul Capitalei, şi anume Parcul Ioanid (Ion Voicu) şi Parcul Grădina Icoanei din imediata apropiere a Pieţei Romane.

Parcul Icoanei şi Parcul Ioanid

Istoria spune că Parcul Grădina Icoanei a apărut pe o fostă baltă din care izvora un pârâu numit „Bucureştioara” sau „Bucureştianca”. În secolul al XVIII-lea, locuitorii spuneau zonei „a Bulindroului”, iar la jumătatea secolului al XVIII-lea denumirea i-a fost schimbată în „Balta de la Icoana”.

După ce balta a fost asanată, primăria a încheiat un contract Anton Westelly pentru amenajarea unei grădini pe „Maidanul Icoanei”, care a fost inaugurat în 1873. Ulterior, parcul care se găseşte între Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii a fost înscris în lista monumentelor istorice din sectorul 2.

Ioan Şteţca ne-a explicat că acest parc este deosebit mai ales pentru că de-a lungul anilor nu s-a intervenit la modificarea sa. „Aleile sunt gândite în stilul unor poteci şerpuite, iar fântâna şi micul firicel de apă amintesc de povestea Bucureştioarei”, explică arhitectul.

În imediata vecinătate a Parcului Icoanei se află un alt parc micuţ, dar la fel de frumos. Parcul Ioanid este denumit acum de către autorităţi „Ion Voicu”. „Acest parc spre deosebire de celelalte şi-a păstrat peisajul intact, asupra sa nu s-a intervenit foarte mult din punct de vedere cultural. Totodată îmi place pentru că au rămas toţi arborii de dimensiuni mari. Amplasamentul merge pe ideea de parc englezesc, perfect ca să ieşi la o plimbare de seară, poate fi considerat şi un Herăstrău în miniatură”, a declarat Ioan Şteţca.

Parcul Ioanid aflat în scuarul format de bulevardele Dacia, Polona, Aurel Vlaicu şi Dumbrava Roşie reprezintă una dintre cele mai vechi grădini de vară din Capitală, numită Grădina Breslea între anii 1830 – 1869, care era descrisă ca fiind un loc viu cu terenuri cultivate şi care la diverse ocazii devenea loc de promendă.

Parcul Herăstrău deosebit prin vegetaţie

Pe locul doi în topul preferinţelor arhitectului se află Parcul Herăstrău, pentru că, spune el, acest parc este mai apropiat de natură şi are o vegetaţie diversă cu un peisaj remarcabil. „Parcul Herăstrău este mai apropiat de natură prin vegetaţie diversă şi spaţiile mari unde te poţi plimba sau ascunde de aglomeraţia urbană. Parcul Herăstrău are un stil aparte”, explică arhitectul.

Înainte de anul 1930, locul actual al parcului Herăstrău era o mlaştină care a fost asanată în perioada 1930 - 1935, iar în anul 1936 parcul a fost inaugurat oficial. Tot atunci a fost deschis şi primul muzeu etnografic în aer liber din lume care se numea „Muzeul Satului: Dimitrie Gusti”. În anul 1998 cu ajutorul ambasadei Japoniei în România, în parc a fost amenajată o grădină japoneză.

Totodată, în parc se află o serie de sculpturi precum „Nimfa adormită”, sculptată în anul 1906 şi reamplasată în 1960. O altă sculptură este cea realizată în 1925 din marmură de către Ion Jalea, sculptură care îl portretizează pe „Hercule doborând centaurul”.

În prezent, în parc oamenii pot beneficia de activităţi diverse de la spectacole de teatru, expoziţii până la locuri special amenajate pentru lectură, sport sau plimbări cu barca pe lac.

Parcul Tineretului, locul unde se creşteau capre

Pe locul trei al clasamentului, arhitectul a plasat Parcul Tineretului care este şi cel mai mare parc ca întindere din Bucureşti. „Atuul principal al parcului îl reprezintă dimensiunea foarte mare de care dispune. Oamenii au un spaţiu foarte mare unde pot alerga, plimba cu bicicleta sau chiar unde să poată ieşi la picnic. Eu personal acolo mă duc să alerg”, povesteşte Ioan Şteţca.

Arhitectul spune că de cele mai multe ori refuză să observe amenajările din ultima vreme din parc, care nu se mai pretează deloc la stilul natural al locului din punct de vedere peisagistic.

Atunci când zăpada se aşterne în Capitală, parcul se transformă în derdeluş, copiii vin în parc cu săniuţele, în timp ce pasionaţii sporturilor de iarnă transformă dealurile din parc în pârtii pentru snowboard.

Istoria parcului Tineretului începe în anul 1911, atunci când zona era cunoscută sub denumirea de „Cocioc”, şi era populată doar de oamenii săraci care creşteau capre, după o vreme zona a fost denumită „Valea plângerii”. Terenul pe care se află parcul era în trecut o zonă cu un relief mlăştinos în care trăiau broaşte şi şerpi.

Lucrările la construcţia parcului au început în anul 1965 din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, care vedea zona ca spaţiu de promenadă şi relaxare pentru clasa muncitoare din zona de sud a Bucureştiului.

Tot din ordinul fostului lider comunist a fost construită în mijlocul parcului o sală pentru evenimente „Sala Polivalentă” , un loc de joacă pentru copii „Orăşelul Copiilor”, care se doreşte cel mai mare parc de distracţii pentru copii din România.

Plimbările bucureştenilor de altădată

Primul loc de promenadă pentru locuitorii din Capitală a fost Parcul Kiseleff, amenajat la jumătatea secolului al XIX-lea pentru al omagia pe generalului Kiseleff. „În onoarea generalului au vrut să facă o statuie, însă acesta a refuzat şi recomandat să se construiască un parc public pentru cetăţenii oraşului”, povesteşte istoricul Cezara Mucenic.

În Parcul Kiseleff oamenii veneau cu caleaşca pentru celebrele plimbări de duminică, totodată în acest parc au avut loc celebrele bătăi cu flori.

Al doilea loc din Capitală unde oamenii ieşeau să-şi petreacă timpul liber a fost Parcul Cişmigiu, fiind mai aproape decât Parcul Kiseleff. „De prin anul 1852 în prim-plan s-a aflat Parcul Cişmigiu, pentru că era mai aproape de centrul oraşului. Iarna oamenii veneau să patineze pe lacul îngheţat, chiar şi domnitorul Carol cu soţia sa Elisabeta veneau să patineze pe lac”, adaugă istoricul.

Ambele parcuri au fost gândite de arhitectul peisagist Wilhelm Mayer care s-a ocupat şi de Grădinile Imperiale din Viena.

Imaginea 1/1: Zeci de mii de copaci au diispărut din parcuri şi păduri