Bucureşti, acum 100 de ani: de la botezul prinţului Mircea la naşterea Mariei Tănase, de la Pacea de după Războiul Balcanic la moartea aviatorului Vlaicu
0
Capitala României se afla în plină dezvoltare în urmă cu 100 de ani, în 1919, când întreaga ţară se apropia de cea mai îmbelşugată perioadă din istoria ei: perioada interbelică. Botezul fiului regelui Ferdinand, naşterea Mariei Tănase, Pacea de la Bucureşti care a pus capăt Războiului Balcanic, dar şi greva tipografilor soldată cu o represiune sângeroasă sunt doar câteva dintre elementele importante care au definit anul 1913.
Dintre cărţile care tratează evoluţia oraşului de-a lungul existenţei două lucrări tratează transformările Bucureştiului în date.
Astfel, din cartea ”Cronologia Bucureştilor” scrisă de Gheorghe Parusi aflăm că în anul şcolar 1912-1913 numărul studenţilor bucureşteni era de 3.277, dintre care 3.075 erau români. De asemenea, reţeaua liniilor tramvaiului electric era de 14 kilometri cu un personal de 250 de oameni. Numărul persoanelor care au călătorit cu tramvaiul în acel an a fost de 13.803.720.
În Capitala României funcţionau 189 de organizaţii evreieşti, dintre care: 5 socio-culturale, 8 cu scopuri didactice, 4 comunităţi religioase, 3 aziluri, 35 de temple şi sinagogi, 1 orfelinat, 5 societăţi filantropice şi 3 pentru ajutorarea lăuzelor, 7 pentru ajutorarea elevilor săraci, 13 şcoli, 7 cercuri culturale şi altele.
Edificii de preţ
În anul 1913, începe construirea Bisericii Anglicane pe terenul dăruit de Primărie în 1900, lângă Grădina Icoanei, unde se află şi în prezent.
Tot în urmă cu 100 de ani în Bucureşti se termina construirea mai multor clădiri importante din oraş.
Printre acestea se numără clădirea construită în stil neo-clasic-vienez a sucursalei băncii Berliner Gesellschaft, de la intersecţia străzilor Lipscani şi Stavropoleos cu Smârdan, ulterior sediu al Bancii Generale a Ţării Româneşti, actualmente găzduind la parter o sucursală a BCR. Clădirea este de o frumuseţe inestimabiă, atât în interior cât şi în exterior fiind decorată cu coloane, busturi şi statui. Autorul nu este însă cunoscut.
Clădirea construită în stil neo-clasic-vienez a sucursalei băncii Berliner Gesellschaft FOTO Bucureştii noi şi vechi
Tot în 1913 se termină casa Frederick Storck din strada Vasile Alecsandri numărul 16, azi muzeul "Frederic şi Cecilia Storck", a cărei construcţie începuse în 1910. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Alexandru Clavel în stil anglo-normand, având la exterior câteva elemente ornamentale sculptate chiar de Frederick Storck, considerat a fi fondatorul şcolii româneşti de sculptură şi dascăl al primelor generaţii de sculptori absolvenţi ai şcolii de Belle-Arte.
Pe 8 aprilie este inaugurat Palatul Băncii de Credit Român, construit lângă Biserica Stavropoleos, după planurile arhitecţilor O. Maugsch şi E. De Gotthilf. Faţada clădirii este împodobită cu două sculpturi realizate de Frederic Storck în piatră de Rusciuk.
Cinci zile mai târziu se înfiinţa Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, prima instituţie de Învăţământ superior economic, care va funcţiona iniţial în diverse locaţii, pentru ca în 1926 să fie contrsuită clădirea proprie. Avea, în primul său an, trei secţii: Comerţ, Bancă, Asigurări; Industrie şi Administraţie Economico-Consulară.
Ziua de muncă, între 10 şi 14 ore
Deşi România trece printr-o perioadă de dezvoltare economică accelerată, problemele din „câmpul muncii” erau de departe de a fi rezolvate. Potrivit sursei citate, în 1913, ziua de lucru din atelierele şi fabricile bucureştene varia între 10 şi 14 ore.
Cu toatea astea însă, în acea perioadă încep să se consemneze primele mişcări sindicale puternice din România. Fabricile de ulei din Bucureşti, Galaţi şi Constanţa se unesc într-un cartel, cotrolând întreaga producţie de ulei a ţării. Totodată, pe 24 februarie, se constituie „Asociaţiunea Generală a presei”.
Cum se întâmpla în multe ţări încă, drepturile muncitorilor români au fost apărate chiar şi cu preţul vieţii. Se întâmplat pe 13 decembrie, când muncitori tipografi au făcut grevă. În drum spre Ministerul Industriei de pe Calea Victoriei, cei 500-600 de tipografi sunt dispersaţi cu gloanţe chiar în faţa Teatrului Naţional. Zeci de muncitori au murit în conflict.
Fabrica de bere Bragadiru
Comerţul, agricultura, industria, tot sectorul economic românesc era în plină dezvoltare, nelipsită fiind chiar şi producţia de alcool.
Astfel, în 1913, marele afacerist Bragadiru pune în funcţiune o microcentrală electrică proprie cu o producţie de 2.6 de milioane de kW pe oră.
Începutul secolului XX a oferit lumii oameni de mare valoare, dintre aceştia nu au lipsit nici mari români care au adus la modernizarea ţării.
Dimitrie Leonida, unul dintre cei mai mari ingineri din istoria României, care s-a ocupat cu introducerea iluminatului electric în Bucureşti şi cel ce a fost printre cei dintâi care au propus construirea unei reţele de metrou în Bucureşti, creează prima unitate a industriei electrotehnice româneşti: întreprinderea Energia.
Bucureştiul, în urma Parisului cu doar un an
Tot în urmă cu 100 de ani, pe 4 octombrie, se stabileşte prima legătură telefonică dintre Bucureşti şi Cernăuţi, iar de aici, prin Lemberg (Lvov) şi Cracovia, se realizează legătura cu Viena. Linia a fost realizată de ţara noastră până la Cernăuţi şi de austrieci, de la Cernăuţi la Viena.
În noiembrie 1913 sunt introduse primele şase perii mecanice pentru curăţarea străzilor centrale. La paris ele începuseră să fie folosite cu doar un an în urmă.
Se naşte Maria Tănase
Pe 25 septembrie, într-o casă de pe strada Livedea cu Duzi de la poalele Dealului Văcăreştilor, se naşte Maria Tănase, una dintre cele mai mari interprete de muzică populară românească.
Un alt eveniment important se întâmpla în urmă cu 100 de ani. Pe 20 ianuarie, la Palatul Regal din Calea Victoriei are loc botezul principelui Mircea, fiul regelui Ferdinand şi al reginei Maria. Mircea se născuse pe 21 decembrie 1912.
Sfârşitul Războiului Balcanic, semnat la Bucureşti
Istoria României nu ar fi fost niciodată ce a fost dacă nu ar fi existat diplomaţie şi strategii geopolitice.
Astfel, pe 5 februarie, se semna la Bucureşti Tratatul pentru Prelungirea Tratatului secret de alianţă cu Austro-Ungaria din octombrie 1883.
Tot în 1913, în perioada 16-28 iulie avea loc, în urmă cu 100 de ani, Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care punea capăt celui de-al doilea război balcanic. La Conferinţă au participat reprezentanţii ţărilor implicate: România, Greci, Servia, Muntenegru şi Bulgaria. Conferinţa s-a ţinut în Palatul Central de Comerţ, astăzi Camera de Comerţ şi Industrie. În urma Păcii de la Bucureşti, România a primit Cadrilaterul (judeţele Durostor şi Caliacra). Pacea s-a semnat în Palatul omului policit Gheorghe Grigore Cantacuzino din Bucureşti, situat pe Calea Victoriei, care adăposteşte în prezent Muzeul Naţional „George Enescu”.
Legi şi hotărâri
Pe 1 iunie, Parlamentul adoptă Legea nr.4234 cu privire la Halele Centrale din Bucureşti. Legea stabilea modalităţile de vânzare ale produselor alimentare, precum şi raporturile dintre producători, angrosişti şi mandatarii oficiali însărcinaţi cu vânzarea produselor. Printre halele existente la acea dată, alături de Halele Centrale din Piaţa Naţiunii (sau a Unirii) se numărau şi Hala Matache şi Hala Traian (cea din urmă fiind singura care mai există şi acum, Hala Matache fiind demolată pentru a fi reconstruită).
Pe 11 octombrie, este publicat în Monitorul Oficial primul regulament pentru circulaţia automobilelor. Opt ani mai târziu va fi adoptată o lege privind circulaţia auto.
Pe 10 noiembrie, Nicolae Iorga, împreună cu Vasile Pârvan şi cu geologul Munteanu Murgoci semnează actul de înfiinţare a Institutului Liber de Studii şi Cercetări privitoare la Europa Sud-Estică, din care se va dezvolta Institutul Român pentru Studii Sud-Est Europene, existent şi în prezent.
Exproprierea marilor proprietăţi şi modificarea legii electorale
O altă carte care a studiat evoluţia Bucureştiului în materie de date este ”Bucureşti în date şi întâmplări” scrisă de Radu Olteanu. Aflăm de aici că, pe 20 octombrie, în sala Liedertafel s-a desfăşurat Congresul Partidului Naţional Liberal. Sala Liedertafel fusese construită în 1900 lângă colţul Strada Eduard Quinet cu Strada Academiei, de o societate germană. Aici aveau loc spectacole de teatru în limba germană sau română, serate muzicale şi expoziţii. Tot aici a debutat pe scenă maestrul Radu Beligan. După construirea Sălii Dalles a pierdut din importanţă. Dupa 1945 s-a numit Sala Libertatea. A fost demolată pentru construirea aripii noi a Facultăţii de Arhitectură.
În cadrul congresului, s-au stabilit două probleme importante pentru acţiunea partidului: exproprierea marilor proprietăţi funciare (care depăşeau 1.000 de hectare) şi modificarea legii electorale prin crearea colegiului unic-faţă de cele trei existente- în care să fie cuprinşi toţi ştiutorii de carte, neştiutorii urmând să voteze, ca şi până atunci, prin delegaţi.
Politica de acum 100 de ani: Titu Maiorescu în fruntea Partidului Conservator
Tot din această sursă aflăm că, pe 14 noiembrie, Comitetul Executiv al Partidului Conservator se întruneşte sub preşedinţia lui Ion Lahovary şi îl alege ca preşedinte al partidului pe Titu Maiorescu, în locul lui Petre Carp, care demisionase pe 29 mai.
Politica anilor de început de secol XX stăteau sub ”umbrela” monarhiei. Astfel, în martie 1913, cu unele împotriviri, în Parlament se vota acordarea unei donaţii de 100.000 de lei anual prinţului Carol (viitorul rege Carol al II-lea), care împlinise 19 ani.
Distracţia în Bucureşti, acum 100 de ani
Oamenii nu refuzau distracţia, iar teatrul foarte des devenea opţiunea preferată. Asta cel puţin până a apărut filmul..
Pe 9 decembrie, are loc premiera filmului ”Oţelul răzbună”, prima dramă de aventuri difuzată, regizată de Aristide Demetriad în stil american, având ca interpreţi principali pe Ronald Bulfinski şi Marioara Cinski.
Conform surselor citate, pe 9 ianuarie, la Teatrul Naţional se juca ”Păianjenul”, comedie originală, scrisă de A. De Herz, având în distribuţie pe Tony Bulandra, Maria Giurgea, M. Soreanu, iar în rolurile mici pe I. Iancovescu şi Elvira Popescu, atunci debutanţi. Piesa s-a jucat de 20 de oiriu cu casa închisă şi a fost singura, atunci, care a atins 100 de reprezentaţii.
Ţara nu era însă ferită nici de evenimente nefericite. Pe 31 august, ţara întreagă se întrista când, la 33 de ani, temerarul aviator Aurel Vlaicu a murit. Deşi zburase până la Viena, din 1911, exagerând poate cu unele acrobaţii aeriene, între satul Băneşti şi Câmpina i s-a desprins o aripă a avionului şi a căzut.
Trei ani mai târziu, familia regală suferea un doliu tragic, prinţul Mircea moare pe 20 octombrie la vârsta de patru ani, fiind îmormântat în capela palatului Cotroceni.
Bucureştiul era însă un oraş mullt mai gol şi cu mult mai puţini oameni în urmă cu 100 de ani. Potrivit surselor citate, în 1914, populaţia Bucureştiului se ridica la 362.452 de locuitori, iar suprafaţa oraşului la 5.614 hectare.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
