Blestemele Bucureştiului. Ciuma lui Caragea a omorât pe capete, un sfert din oraş a dispărut după incendiul din 1847
0
De-a lungul timpului, Bucureştiul a fost mistuit de flăcări şi inundat de Dâmboviţa, iar de atunci faţa oraşului s-a schimbat radical. „Adevărul“ vă prezintă astăzi dezastrele care au măturat Capitala.
Marele incendiu din 1847
În anul 1847, o mulţime de clădiri din centrul Bucureştiului au dispărut sub furia flăcărilor, după ce un incendiu devastator a distrus o bună parte din oraş. Istoricul Dan Falcan povesteşte că, în timpul incendiului care a izbucnit în 1847, un sfert din Bucureşti a fost dispărut de pe hartă şi nenumărate case, hanuri şi biserici au fost distruse. Mulţi locuitori ai Bucureştiului din acea vreme s-au adăpostit pe Dealul Mitropoliei pentru a putea să privească cum flăcările cuprind construcţie după construcţie.
„Era 23 martie 1847, în noaptea de Înviere. Atunci, copilul Zincăi Drăgănescu a început să se joacă cu un pistol şi cu cremene. A aprins focul şi vântul l-a purtat către Centrul Bucureştiului. Drăgăneasca avea casa în apropiere“, povesteşte Falcan. Deşi se spune că a ars un sfert din Bucureşti şi totul în jurul Bisericii Domneşti fusese distrus, lăcaşul de cult a rămas în picioare, fără să fie afectat de flăcările care au distrus o parte importantă din vechiul oraş.
Indunaţia din 1865
În anul 1865, Bucureştiul a fost lovit de o altă catastrofă. În primăvara acelui an, zăpada s-a topit brusc şi Capitala a fost acoperită de un strat consistent de apă. „Între 13 şi 20 martie, tot cursul Dâmboviţei de la Grozăveşti până la Vitan a fost acoperit de un strat de apă, care în unele părţi atingea trei metri înălţime“, după cum nota istoricul George Potra.
Dâmboviţa în Bucureştiul de altădată FOTO pozeonline.ro
O mulţime de oameni au rămas atunci fără locuinţe din pricina inundaţiei, motiv pentru care Alexandru Ioan Cuza a decis să înceapă canalizarea Dâmboviţei.
Ciuma lui Caragea a terorizat Bucureştiul
La începutul secolului al XIX-lea, bucureştenii erau terorizaţi de faptul că se pot îmbolnăvi şi pot muri în orice clipă. În perioada 1812 – 1813, a izbucnit o adevărată epidemie de ciumă care a condus în câteva luni la moarte a numeroşi bucureşteni. Academicianul Ion Ghica nota că în timpul Ciumei lui Cragea care a lovit Bucureştiul au murit şi 300 de oameni pe zi şi se crede că numărul celor care au murit în toată ţara ar fi ajuns la circa 90.000. Cartierul Balta Albă din Bucureşti a fost unul dintre locurile în care erau îngropaţi cei care murea în timpul epidemiei, după cum precizează istoricii.
Cutremurul din 1940
Unul dintre cele mai mari cutremere din istoria Bucureştiului s-a înregistrat pe 10 noiembrie 1940 şi a avut peste 7 grade pe scare Richter.
În presa vremii se nota faptul că seismul devastator a avut loc în miezul nopţii, atunci când pereţii locuinţelor au început să pârâie şi s-au crăpat. De asemenea, cutremurul a fost devastator şi pentru că a avut o durată foarte mare, de circa trei minute.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
