Omul care sfidează moartea din vârful munţilor. Lupta cu imposibilul a pornit-o după ce a fost unicul supravieţuitor al unei avalanşe care a luat cinci vieţi

Ciprian Lolu (36 de ani) poate fi considerat un adevărat temerar al muntelui. A sfidat moartea, dar acest lucru nu l-a oprit, ci l-a făcut să înţeleagă că, în viaţă, este foarte important să îţi urmezi drumul până la capăt.

A iubit muntele de mic copil, dar a fost mai întâi profesor de matematică şi fizică şi abia apoi s-a dedicat adevăratei sale pasiuni: muntele. Acum este salavator şi ghid montan profesionist, dar şi instructor de schi. Activează în cadrul formaţiunii Salvamon de la Zărneşti.

A iubit muntele de mic copil

S-a născut la Braşov, dar la doi ani s-a mutat la bunici la Zărneşti, unde muntele este la el acasă şi unde peisajele sălbatice îţi taie respitaţia. Nu există om în Zărneşti care să nu fi urcat măcar odată în viaţă pe munte. „Am învăţa totul despre munte de la bunicul meu. Deşi poate părea ciudat, nu am urcat cu el pe munte, dar am învăţat totul despre natură, despre pădure. Parcursul meu spre munte a fost întrerupt o perioadă deoarece am mers la şcoală şi am devenit profesor. Am predat un an de fizică la Cluj şi încă un an de matematică la Zărneşti, după care am renunţat. Mi-am dat seama că nu era pentru mine. Învăţământul românesc mi s-a părut a fi, deşi sună dur, ca un experiment pe cobai“, poveşte Ciprian Lolu.

A decis să-şi schimbe viaţa

În anul 2000 şi-a schimbat complet viaţa. Atunci a decis că se va dedicate complet muntelui. S-a înscris ca volunar la Salvamont Zărneşti unde a făcut o şcoală adevărată despre ce înseamnă salvările pe munte, atât vara cât şi iarna. După doi ani a devenit salvator profesionist. În 2002-2003 a făcut şi şcoala de ghizi montani  şi spune că ceea ce cred românii şi ceea ce cred francezii despre ceea ce înseamnă această meserie sunt două lucruri complet diferite. „La noi gândirea este în felul următor: facem şcoala de ghid montan ca să avem o patalama în caz că vine vreun control. Odată ce avem hârtia putem merge cu turiştii, facem bani. Lucru total greşit. În Franţa este invers. Se face şcoala pentru ca ghidul să ştie totul despre munte, să poate ducă turistul în siguranţă. Aşa ar trebui să fie şi la noi, să se axeze totul pe siguranţă“, mai spune Ciprian Lolu.

Şi-a împlinit un vis

Din 2007 este şi instructor de schi, după ce a urmat cursurile Federaţiei Naţionale de Schi şi Biatlon. Anul treccut a urmat alte cursuri şi a deveni şi instructor în şcolile de salvare montană. „Pot spune că după 15 ani mi-am îndeplinit un vis, acela de a fi instructor în şcolile naţionale de salvamont. Este o onoare pentru mine să formez oameni de calitate, care să facă diferenţa“, mai spune Ciprian Lolu.

Tragedia care l-a schimbat pentru totdeauna

O tragedie petrecută acum 11 ani avea să îi schimbe viaţa definitiv şi să îl apropie şi mai mult de munte. A fost singurul supravieţuitor al unei avalanşe devastatoare care a curmat cinci vieţi.  „În 2004 am avut un accident care m-a afectat. Într-o competiţie de schi alpnism pe Valea Morarului, pe 18 ianuarie, am fost loviţi de o avalanţă. Am fost duşi 600 de metri la vale. Eram şase persoane, dintre care cinci şi-au pierdut viaţa. Eu am fost singurul care am supravieţuit. A fost un moment de cumpănă pentru mine. M-am gândit ce să fac, să continui sau nu. Şi atunci, când stăteam acasă s-a născut proiectul 82+. Am văzut pe Eurosport un reportaj despre schi alpinism. Patrick Berhault , de la Şcoala Naţională de Schi-Alpinism din Chamonix, cea mai bună şcoală din domeniul montan din lume, anunţa că va escalada totae vărfurile de peste 4000 de metri din Alpi într-o singură tură. Acel om a devenit şi idolul meu.  La 1 martie a plecat în expediţie, iar în 28 aprilie şi-a pierdut viaţa, după al 66 vârf. S-a rupt o cornişă cu el pe o vreme teribilă. Atunci am înţeles că lucrurile negative se întâmplă şi la oameni mari. Se pot întâmpla oricunde, chiar şi pe trotuar. Am înţeles atunci că trebuie să îmi urmez visul, chiar dacă este nevoie de multă muncă. Am înţeles că nu trebuie să renunţ oricât de greu sau imposibil ar părea un vis“, mai spune Ciprian Lolu.

Zece ani de luptă cu muntele

În acel moment, Ciprian Lolu a decis că va escalada chiar el vârfurile din Alpi în proiectul 82+. A fost denumit aşa pentru că a ştiut că nu se va opri chiar la 82. A trecut deja de 70 de vârfuri, dar spune că nu se gândeşte la câte a cucerit, ci la câte mai are de atins.

„Am fost conştient că nu suntem la acelaşi nivel, că nu puteam să fac cum a făcut el într-o singură expediţie, că nu aveam capacitate. Am început cu vârfuti mai mici şi apoi am progresat. Am început cu Dachstein (2.995 m)  în 21 mai 2005, chiar de Sfinţii Constantin şi Elena. A fost o aventură mare cu ieşirea din ţară, că nu eram încă în UE. Am împrumutat bani şi am plecat. A fost o experienţă şi un entuziasm extraordinar pe care acum nu îl mai am la fel pentru că am ieşit de atâtea ori. Am început aventura şi am ajuns pe Aiguille de la Grande Sassiere (3747m), Gran Paradiso (4061 m), am continuat cu Mont Blanc (4.706 metri) sau Matterhorn (4.478 metri), dar şi cu multe altele. Am spus fac acest circuit în zece ani, nu m-am gândit că este aşa sofisticat. În plus este nevoie şi de bani. Nu am stat să număr câte vârfuri am făcut, prefer să mă gândesc câte mai am. Am în plan Grandes Jorasses care este foarte important, dar şi toate vârfurile zona din Bernese Alps. Mai sunt câteva, dar acum selectez vârfurile cele mai dificile. Merg primăvara şi toamna că este mai linişte“, spune Ciprian Lolu.

A participat la cele mai dure competiţii din lume

Ciprian Lolu mai are un ţel măreţ. Să temine cel mai dur circuit de schi alpinism din lume: La Grand Course. Ar intra în istorie ca primul român care a făcut vreodată acest lucru. „Acest circuit are şase etape şi reuneşte  cele mai dificile competiţii de schi alpinism din lume acum. Unele se ţin din doi în doi an, altele anual. Clasamentul se face la doi ani. Ca să te înscrii la astfel de curse trebuie să vii cu performanţe, cu un CV impresionant. La ultima cursă ne-au cerut să spunem ce vârfuri sau masive din Alpi am mai făcut. Pentru prima etapă, am aşteptat patru ani pentru a fi acceptat. Cursa Du Glacier are scop parcurgerea distanţei dintre două staţiuni din Elveţia peste gheţari. Timpul maxim de atins era 12 ore, am reuşit să termin cursa în şase ore“, spune Ciprian Lolu.

Pierra Menta, o cursă infernală

Această experienţă i-a dat întredere lui Ciprian Lolu care a decis să meargă şi la celelalte etape. A urmat apoi, în anul 2014, competiţia Pierra Menta, cea mai dură din lume, unde făcut echipă cu francezul Jean Michel Crasez, jandarm montan. Cursa este una de patru zile în condiţii extreme, unde nu a ice să cauţi dacă nu eşti extem de bine antrenat şi nu ai o voinţă de fier. Sunt patru zile dificile pe schiuri unde orice mică greşeală te poate costa extreme de scump. „Am reuşit să terminăm cursa, dar timpul a fost afectat de o greşeală de-a mea. Cu o zi înainte mi-am lua bocanci noi, care mi-au distrus picioarele. A doua zi am revenit la bocancii vechi şi am reuşit să parcurgem celelalte trei zikle de traseu. A fost foarte dificil, dar şi foarte frumos în acelaşi timp“, mai spune Ciprian Lolu.

Alte două etape trecute cu succes

Anul acesta a făcut echipă cu un alt iubitor al muntelui Ionel Suciu din Zărneşti şi a participat la alte două etape ale circuitului La Grand Course, fiind prima echipă de români care face acest lucru.

„Anul acesta am participat la Adamello Ski Ride în Dolomiţi, o cursă de o singură zi cu 400 metri difenţă de nivel  şi o lungime de 45 kilometri Din 300 de echipe am ajuns pe 127, în prima jumătate a clasamentului. După trei săptămâni am participat la Mezzalama, cea mai veche competiţie de schi alpinism din lume care datează din 1933. Este o cursă tot de o zi în care se urcă pe schiurile două vârfuri de de 4200 de metri şi apoi se coboară. Am reuşit să terminăm în 9 ore, tot în prima jumătate a clasamentului“, mai spune Ciprian Lolu.

Încă o premieră naţională

Anul acesta braşoveanul a mai stabilit o premieră a fost primul român care a urcat pe Muztagh Ata, al doilea vârf, ca înălţime, din creasta nordică a platoului tibetan, având 7.546 de metri. Este al doilea vârf de peste 7000 de metri cucerit de Ciprian Lolu după ce în 2008 a urcat pe Khan Tengri, de 7.010 situat în Munţii Tien Shan, la graniţa dintre Kârgâzstan şi Kazahstan.

„Muztagh Ata este în vârf foarte frumos pe care nu a ajuns nici un român. Eu am ales să îl urc pe schiuri şi am făcut echipă cu Horea Popescu. Pentru o astfel de ascensiune ai nevoie de două-trei săptămâni de aclimatizare. Dacă nu faci acest lucru nu poţi. Urci, cobori, iar urci, iar cobori, până te obilnuieşti cu oxigenul. De exemplu, eu la 4500 metri aveau puls 90-100 când vroiam să dorm. Parcă vrăiam să alerg şi să dorm în acelaşi timp. Poţi spune că ai ajuns la normal când visezi noaptea când dormi pe munte. Atunci eşti pregăti. Am ajuns pe vârf în a 16-a zi de expediţie“, mai spune Ciprian Lolu.

Planuri mari de viitor

Ciprian Lolu are planuri mari pentru anul viitor şi vrea să termine circuitul La Grand Course. „La anul mi-am propus să termin circuitul şi să particip la cursa Alltid Way în Pirinei, dar şi ultima etapă Tour du Tour, la fel ca Pierra Minta, dar în Italia. Dacă le termin sunt împlinit şi voi fi primul român care face asta. Este însă nevoie de mulţi bani. Echipmentul costă 200 de euro, înscrierea în jur de 400 de euro, plus cheltuiele cu transportul, cazarea, etc. Vreau să termin şi circuitul 82+ şi de ce nu, să încerc şi un vârf de peste 8000 de metri“, mai spune Ciprian Lolu.

Natura, o forţă ce nu trebuie ignorată

Ciprian Lolu spune că tinerii la noi sunt tot mai interesaţi de munte. Ei trebuie să înţeleagă însă că nu te joci cu natura şi că nu te aventurezi pe munte oricât de mult de încrezi în propriileforţe.

„Oamenii au început să apeleze la serviciile mele, la sfaturile mele. Tinerii între 18 şi 25 de ani, sunt cei vor să vadă. Văd pe internet pe facebook undea mers X şi vor şi ei.. Unii merg de capul lor, nu iau pe cineva profesionist cu ei. Greşelile vin în lanţ, nu e una singură. De la alegerea greşită a echipamentul, la continuarea drumului deşi este unul greşit, la ignorarea condiţiilor meteo. Tinerii ignoră aceste lucruri până când o păţesc. Rar este o singură greşeală fatală. A fost una de curând, când un turist care făcea poze a căzut în prăpaste. Aceste cazuri sunt însă rare când un singur moment de neatenţie este fatal. Pe munte trebuie să respecţi natura mai ales iarna. Poţi să fi tu cât de stăpân vrei, cu natura nu pe joci, nu o poţi controla. Mulţi nu înţeleg acest lucru. Natura este puternică şi accidente sunt peste tot în lume. Când mergi pe munte trebuie să fii responsabil să iei în calcul toate riscurile, chiar dacă crezi că eşti extrem de bine pregătit“, mai spune Ciprian Lolu.