Un domn de viţă veche: moştenitorul celei mai impunătoare clădiri din Brăila care refuză luxul în favoarea liniştii
0
Moara Violatos domină, de mai bine de un secol, peisajul arhitectonic al falezei brăilene. La vremea când a fost construită, în 1898, era cea mai mare construcţie de acest gen din Sud-Estul Europei, acum este monument istoric de arhitectură. Trei moştenitori se judecă de ani de zile cu statul, pentru a recupera această clădire. Doar unul dintre ei se află în Brăila. Are 84 de ani şi poate fi numit, fără rezerve, domn de viţă veche.
Profesorul Alexandru Bunea este un domn nu doar datorită faptului că provine din familia lui Gabriel Violatos, industriaşul grec care a construit celebra moară. El este un adevărat domn fiindcă şi-a dedicat existenţa studiului, fiindcă are o cultură vastă cât universul prins în paginile unei biblioteci întregi şi, de ce nu, fiindcă nu acceptă să iasă pe stradă decât îmbrăcat în costum, cu unghiile îngrijite şi cu batistă curată în buzunar.
S-a născut în 1930, sub o zodie încărcată de promisiunea unei existenţe fericite şi fără griji. Tatăl său era ofiţer, veteran cu tunica plină de medalii din Războiul Balcanic şi Primul Război Mondial, iar mama era fiica unuia dintre acţionarii vestitei mori Violatos şi avea educaţie aleasă.
"Învăţase limbi străine şi pian de la profesoare de elită, aduse zilnic cu trăsura, să-i ofere lecţii private. Pe vremea aceea, era obligatoriu ca ofiţerii să se căsătorească doar cu domnişoare de familie bună care aveau zestre şi ştiau să cânte după note la pian şi să vorbească fluent limba franceză. Mama ştia engleză, germană şi franceză, iar greaca era limba ei maternă, fiindcă se născuse în Kefalonia. Româna a învăţat-o după ce părinţii săi, care aveau titluri nobiliare în Grecia, au adus-o la Brăila, unde făceau comerţ. Zestrea mamei, de 30.000 lei, era o mică avere pe timpurile acelea", ne-a povestit profesorul Bunea.
Familia sa fusese, aşadar, binecuvântată cu posesiuni materiale, dar şi cu lumina cunoaşterii. Copilul Alexandru şi-a trăit primii ani ai vieţii înconjurat de o afecţiune ce lăsa uneori loc severităţii părinteşti, atunci când i se inocula bunacuviinţă care trebuia să-i caracterizeze comportamentul în societate. Brăila acelor vremuri era altfel decât Brăila de astăzi. Străzile şi casele respirau curăţenie şi prospeţime, iar oamenii, în marea lor majoritate, se bucurau de o viaţă îndestulată, respectându-i pe cei din jur.
O copilărie de basm
Locuinţa familiei Bunea se afla la capătul dinspre Dunăre al străzii Vapoarelor, sus pe vad, chiar lângă impunătoarea clădire a morii Violatos şi era înconjurată de grădini cu flori. Rafturile bibliotecii adăposteau numeroase cărţi care-l purtau pe copilul şi mai apoi adolescentul Alexandru, pe covorul zburător al imaginaţiei, până la capătul lumii şi înapoi, dezvăluindu-i frumuseţi şi taine mirifice.
Lectura avidă şi plimbările prin grădina casei, de unde vedea splendoarea Dunării scăldate în luminile apusului şi răsăritului, i-au deschis o sete nemărginită de visare şi cunoaştere. "Când eram copil, voiam să devin medic. Apoi, la vârsta adolescenţei, am descoperit «Discipolul», de Paul Bourget, o carte care a pornit în mintea mea o adevărată furtună intelectuală. Mă obseda problema originii universului. Zi şi noapte, timp de doi ani, am disecat în gând acest subiect", ne-a spus domnul Bunea.
Prinzând gustul frământărilor spirituale profunde, se imagina predând filosofia unor elevi la fel de însetaţi de cultură, însă viaţa avea să-i frângă aripile acelor vise, din fatidicul an 1948, când comuniştii au început să facă legea în ţară.
Prigoana comuniştilor
"În '48, când s-a făcut reforma învăţământului, eram în ultimul an de liceu. Ministrul pus de comunişti, Gheorghe Vasilichi, a scos din grilă exact acele materii care dădeau esenţa gradului de cultură al absolvenţilor: limbile latină şi elină, religia, logica, istoria filosofiei şi istoria artelor. Îmi aduc aminte şi acum, după 60 de ani, la ce lecţie s-a oprit fiecare materie. La istoria filosofiei învăţam despre Heraclit, la istoria artelor despre mastabalele egiptene, iar la limba elină îi studiam pe Halkeus şi Kerameus", ne-a povestit domnul Bunea.
După absolvirea liceului, ar fi vrut să urmeze Facultatea de Filosofie, dar tatăl său s-a gândit că această profesie nu are niciun viitor, după cum evolua învăţământul în viziunea comuniştilor şi l-a înscris la Pedagogie-Psihologie fiindcă, de bine de rău, încă mai erau 110 şcoli pedagogice în toată ţara. Ghinionul a făcut, însă, ca, la terminarea facultăţii, să nu mai existe decât 16 astfel de şcoli, câte una în fiecare regiune. Cea din regiunea Galaţi avea o secţie şi în Brăila, numai că proaspătul absolvent Alexandru Bunea, care obţinuse numai calificative de "foarte bine" la examenul de licenţă, nu a putut primi o catedră. Avea origini nesănătoase, burgheze, iar postul ce i se cuvenea i-a fost dat unui legionar ce se convertise la comunism ca să profite de noul sistem.
Moara Violatos domină şi în prezent faleza brăileană FOTO Florentin Coman
La insistenţele tatălui său, care luptase chiar şi în al doilea război mondial, deşi avea vârsta trecerii în rezervă, i s-au dat şi lui Alexandru şase ore de catedră, pe lângă cele 26 de ore câte avea legionarul-comunist. Peste doar o lună şi jumătate, secţia de la Brăila a acelei şcoli pedagogice s-a desfiinţat, iar ironia sorţii a făcut ca singurul post disponibil pentru domnul Bunea să fie catedra de limba rusă la o şcoală din oraş. "Învăţasem la facultate, obligatoriu, marxism-leninismul şi limba rusă, deci m-am descurcat în această postură, chiar dacă era departe de ceea ce mi-aş fi dorit eu să predau", spune profesorul de pedagogie, căruia viaţa şi lumea i-au refuzat cariera în care ar fi putut să obţină rezultate foarte bune.
O viaţă pusă în slujba copiilor cu probleme
După 5 ani de limba rusă, Alexandru Bunea a trebuit, într-un complex de împrejurări, să se angajeze la Şcoala Ajutătoare, unde a lucrat cu oligofreni, ca logoped. La început, a privit această postură ca pe un accident, o nouă lovitură a destinului. Cu timpul, însă, şi-a dat seama că este o binecuvântare dată de Dumnezeu să-i poată ajuta să vorbească normal pe copiii cu dificultăţi de exprimare. A studiat, s-a perfecţionat continuu şi, până la pensionare, a lucrat la Centrul Logopedic Interşcolar Brăila. Sute de copii au beneficiat de atenţia sa. Mulţi s-au vindecat, altora doar li s-a ameliorat boala, putând, totuşi, să vorbească aproape normal.
Alexandrul Bunea nu a fost căsătorit şi nu a avut copii. Are, însă, pe cineva care-i poartă de grijă, un brăilean pe care îl consideră moştenitorul său. După ce comuniştii i-au confiscat familiei sale casa cu vedere la Dunăre, a locuit cu chirie prin diverse imobile din centrul vechi al Brăilei, având ca vecini oameni de o calitate îndoielnică. Acum, ajuns la venerabila vârstă de 84 de ani, tot ce îşi doreşte este cât mai multă linişte dar, din păcate, este înconjurat în continuare de vecini zgomotoşi şi lipsiţi de respect.
După revoluţia din '89, urmaşul bogatei familii Violatos a avut de revendicat opt imobile din Brăila. Pentru câteva a primit despăgubiri din partea statului, pentru restul, inclusiv pentru moara Violatos, încă se mai judecă, iar procesul e pe punctul de a se muta la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu banii obţinuţi, a reuşit să-şi cumpere o locuinţă pe strada Rahova din municipiu, sperând că o să aibă parte de linişte.
Lux nu-i trebuie. Nici nu şi-ar permite, fiindcă bogăţia sa materială, moara Violatos, a cărei valoare ar trebui să o împartă cu alţi doi veri moştenitori, unul aflat în Marsilia şi altul la Galaţi, - care între timp a decedat, iar drepturile sale au fost preluate de o nepoată - , este deocamdată doar o bucată de hârtie, ce-i atestă dreptul testimonial. Nici nu mai speră că o să prindă vremea când va intra în posesia acestei proprietăţi, fiind prea epuizat de lunga luptă în justiţie. O luptă a morilor de vânt, cu un stat român prea închistat într-un sistem viciat. Aşteaptă, totuşi, dreptatea, dar este conştient că aceasta ar putea să vină prea târziu.
Moara Violatos, o clădire de legendă
Moara Violatos a reprezentat, pentru perioada când a fost inaugurată, în 1898, o realizare de excepţie. Era cea mai mare moară pe bază de abur din estul Europei şi devenise, astfel, mândria întregii Românii. La Brăila mai existau două mori celebre, realizate tot de industriaşi şi comercianţi greci: Likiardopulos şi "Milas şi fiul". Moara fraţilor Violatos le întrecea, însă, la capitolul dimensiuni şi capacitate de producţie.
Alexandru Bunea ne-a explicat că bunicul său din partea mamei, Gabriel Violatos, şi-a început afacerile la Brăila în domeniul comerţului. Erau cinci fraţi şi au avut un magazin de stofe şi mătăsuri, pe strada Regală, colţ cu Bulevardul Cuza. "Fiecare dintre ei era responsabil cu o anumită latură a afacerii. Unul stătea la tejghea, altul se ocupa de procurarea mărfii, altul de relaţiille cu partenerii de comerţ şi aşa mai departe. Erau specializaţi pe domenii distincte, dar lucrau cu toţii în beneficiul familiei şi aşa au reuşit să-şi consolideze afacerea", ne-a spus urmaşul celebrilor.
Se încarcă comentariile...
