FOTO Agroturism în Balta Mică a Brăilei – paradisul verde care a supravieţuit îndiguirilor făcute de comunişti
0Insula Mare a Brăilei - 70.000 hectare de teren arabil prinse între diguri şi înconjurate de Dunăre, ca într-o eternă îmbrăţişare. Acum vreo 50 de ani, când digurile încă nu existau, zona era la cheremul fluviului, care-o inunda primăvara, alimentând zecile de bălţi şi prăvaluri cu apă, peşte şi aluviuni. „Adevărul“ vă prezintă în cadrul campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacantă“ un loc absolut încântător.
Pe atunci, i se zicea Balta Brăilei şi era ca o deltă mai mică, împărăţie a stufului, teritoriu stăpânit de ţânţari şi dominat de legende cu de-alde Terente şi alţii ca el. Pe urmă, după ce au au venit la putere, comuniştii au zis că e mai bine să se renunţe la băţile cu stuf, sursă permanentă de peşte, şi să se facă îndiguire, iar dincolo de diguri să fie câmpuri mănoase, cu recolte bogate, pentru ţară şi pentru export.
Cât de înţeleaptă a fost această decizie încă nu s-a stabilit cu certitudine. Unii spun că s-a făcut bine ce s-a făcut, alţii că a fost o mare prostie, fiindcă astfel s-a pierdut o mare parte dintr-un ecosistem de o inegalabilă valoare. Din fericire, o mică parte din fosta Baltă a Brăilei a supravieţuit îndiguirilor. Actualul Parc Natural Balta Mică a Brăilei conservă, pe o suprafaţă de 241 kilometri pătraţi, ultimele complexe de ecosisteme acvatice şi terestre ţn regim liber de inundaţie.
O deltă mai mică
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este format dintr-o salbă de şapte ostroave dunărene mari, cu suprafeţe cuprinse între 242 hectare – ostrovul Harapu - şi 9.727 hectare – ostrovul insula Mică a Brăilei, separate de şapte braţe ale Dunării ce totalizează o lungime de 149 km curs de apă.
În fapt, Balta Mică a Brăilei are numeroase atracţii turistice. Împătimiţii de “bird waching”, care ar da orice pentru o fotografie reuşită cu păsări rare, găsesc aici un mic paradis pentru pasiunea lor. Temeinic instruiţi, ghizii parcului natural îi pot conduce pe turişti pe trasee mai uşor sau mai greu accesibile, vorbindu-le cu multă pasiune despre egreta mare şi egreta mică, despre cormoranul mare şi cormoranul mic, despre stîrcul cenuşiu, stîrcul de noapte şi stîrcul galben şi despre ţigănuş, cu alte cuvinte despre speciile ce formează coloniile de păsări din parcul natural.
Vizitatorii află cum se hrănesc, cum cuibăresc şi cum se ciondănesc în permanenţă păsările de colonie, pentru un loc mai bun în copacii de pe malul lacului. În poveştile ghizilor se găsesc, însă şi speciile care trăiesc în afara coloniilor, pe luciul de apă - lebede, lişiţe, găinuşa de baltă - dar şi în pîlcurile de pădure - privighetoarea sau pescăruşul albastru. Pe teritoriul parcului natural şi-au făcut cuib două familii de vulturi codalbi, păsări extrem de rare.
Pescuitul sportiv este permis în incinta parcului, însă vânătoarea este interzisă cu desăvârşire. Partide de vânătoare nu se mai pot organiza de mai bine de zece ani, de când s-a înfiinţat Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Conducerea parcului spune că, potrivit planului de management, în zonă se poate face ecoturism, agroturism, turism educaţional, turism ştiinţific, în limitele condiţiilor reglementate prin HG 538/2011 privind aprobarea Planului de management pentru Balta Mică a Brăilei.
Activităţile turistice se fac la tarife ce pleacă de la câteva zeci de lei pentru transport, sau pentru ghid şi ajung la 300-500 lei tariful pentru fotografiat sau filmat.
Pe urmele banditului Terente
Legendele legate de banditul brăilean Terente dau şi ele un farmec aparte locului. Chiar dacă multe dintre ascunzătorile unde temutul lipovean se ascundea de autorităţi sau îşi ţinea ibovnicele nu mai există de când cu îndiguirile făcute de comunişti, câteva dintre ele încă mai pot fi identificate în incinta actualului Parc Natural Balta Mică a Brăilei, fiind incluse în traseele turistice. Una dintre ele se află în zona denumită de localnici Japşa Hoţilor, chiar în apropierea cabanei Egreta, construită în anii '80 pentru dictatorul Nicolae Ceauşescu, dar care în prezent nu mai este funcţională
În ciuda numeroaselor atracţii turistice, încă nu există în satele situate lângă teritoriul parcului natural, pensiuni autorizate care să valorifice aşa cum ar trebui acest potenţial. Există gospodari care se oferă să primească în gazdă turiştii şi chiar dacă în cazul acestora nu se poate vorbi decât despre un agroturism destul de arhaic, experienţa poate fi una de neuitat. Hrana sănătoasă, naturală, borşul de peşte gătit ca pe baltă, plimbările cu căruţa sau direct pe cal, sunt doar câteva dintre activităţile ce pot fi experimentate aici.
Cabană din lemn, învelită cu stuf şi aşezată pe piloni de beton
Din fericire, încep să apară investitori care şi-au dat seama de potenţialul zonei şi să pună bazele unor facilităţi de cazare corespunzătoare normelor actuale. În Măraşu, o comună situată în vecinătatea parcului natural, a fost construită recent o cabană care acum este în curs de autorizare la Agenţia Naţională aTurismului.
Realizată integral din lemn şi învelită cu stuf, în stilul tradiţional al caselor deltaice, cabana “La Moş Fane” este sprijinită pe piloni de beton înalţi de doi metri. Aceştia au dublu rol, acela de a asigura protecţie în cazul inundaţiilor şi acela de a asigura o bună vedere la Dunăre.
În curând, după ce formalităţile se vor încheia şi cabana va putea să funcţioneze, turiştii care se vor caza aici vor “gusta” din plin farmecul zonei. Ei vor avea posibilitatea să meargă la pescuit, fie la Dunăre, fie în lacurile din incinta parcului natural, vor putea face plimbări cu căruţe conduse de localnici, vor putea trece fluviul cu barca pentru a vizita Parcul Naţional Munţii Măcin şi, bineînţeles, vor putea intra în incinta parcului “Balta Mică a Brăilei”, însoţiţi de ghizi autorizaţi, pentru a vedea de aproape şi fotografia păsările sălbatice sau pentru a vizita una dintre ascunzătorile lui Terente. Nu sunt de neglijat nici plajele cu nisip foarte fin de la Dunăre, cei de la cabana “Moş Fane” având de pe acum şezlonguri pregătite pentru cei interesaţi.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Mai puteţi citi:
Cheile Borzeştiului, sălbăticia la câţiva paşi de oraş. Cum te poate „vindeca“ natura de stres
Se încarcă comentariile...
