Diana Mocanu - copilul de aur al României/ Aflaţi aici ce mai face mândria Brăilei, medaliata cu aur de la Sidney

Sportiva care a dus numele Brăilei şi al ţării întregi pe culmile gloriei, antrenează un grup de copii la CSM Brăila. Dublă campioană olimpică la Olimpiada de la Sidney, Diana a ocupat locul I aproape un deceniu, la toate competiţiile sportive, şi s-a retras în plină glorie.

Născută în urmă cu 27 de ani, la Brăila, într-o familie de oameni modeşti - tatăl, muncitor la Combinat, mama, spălătoreasă la LPS -, Diana Mocanu este legenda vie a sportului românesc din toate timpurile.

Poate fi comparată, ca şi performanţă sportivă, cu Nadia Comăneci dar, cu toate acestea, este de o modestie debordantă.

Dacă înainte îşi petrecea cel puţin şase ore pe zi în bazin, la antrenamente, acum preferă să antreneze copii, în cadrul CSM Brăila şi îşi dedică parte din timp cockerului Spaniel pe care l-a cumpărat acum 7 ani, din piaţă. Uneori, preferă să se joace cu nepoţica ei de un an şi nouă luni.

„Am învăţat modestia"

„În ce mă priveşte, a fost vorba şi de puţin noroc, dar performanţele pe care le-am obţinut s-au datorat efortului şi muncii susţinute. Mă antrenam de două ori pe zi, câte 3 ore dimineaţa şi 3 după-amiaza, cu antrenoarea mea Laura Sachelarie, o tipă vulcanică, dar care făcea tot ce-i stătea în putinţă ca să-i ajute pe sportivi. De multe ori, prefera să pună bani din buzunar, ca să ne ajute să stăm la hotel. Pentru ea, bazinul a fost pe primul plan. De la antrenoarea mea am învăţat, în primul rând, modestia", povesteşte înotătoarea.

După 11 ani de competiţii, s-a retras din cariera sportivă.

„Începând cu 1993 şi până în 2004, când am renunţat la competiţiile sportive, am fost multiplă campioană la Juniori şi Seniori. Întotdeauna, am considerat că trebuie să-ţi asculţi antrenorul. Prin 2004, au fost anumite neînţelegeri cu antrenoarea mea, Laura Sachelarie, şi am preferat să mă retrag. Aveam nevoie de o perioadă de linişte, de «odihnă activă», după Olimpiada de la Sidney, dar, pentru că nu am fost înţeleasă, am preferat să mă retrag", ne-a mărturisit brăileanca.

Diana Mocanu a fost multiplu recordmen naţional, iar la Jocurile Olimpice, la proba 100 M Spate, a stabilit un nou record olimpic.

„În 2000, am participat la Jocurile Olimpice de la Sidney, din Australia, împreună cu brăilencele Camelia Potec şi Beatrice Câşlaru. Cu Beatrice am stat în cameră. Acomodarea cu fusul orar a fost grea, pentru că prânzul la ei însemna noapte la noi. Ne-au trebuit câteva zile ca să ne obişnuim", povesteşte Diana.

„Am obţinut 2 medalii de aur, la 100 M Spate şi 200 M Spate. Secretul reuşitei mele a stat întotdeauna în faptul că, din momentul în care intram în bazin, nimic altceva nu mai conta. Nu m-a interesat niciodată ce făceau ceilalţi sportivi, iar timpul dintre antrenamente şi reuniuni era dedicat exclusiv odihnei", ne-a spus campioana care a obţinut performanţe „doar prin efort susţinut şi din aporape în aproape".

Primire triumfală la Brăila

În 2001, a participat la Campionatele Mondiale din Japonia, de la Fukuoka, unde a obţinut Medalia de aur la 200 M Spate şi Medalia de argint la 100 M Spate.

Totodată, în 2002, a participat la Campionatele Europene de la Berlin, unde-a ajuns în finală.

„Fără voinţă de fier, fără determinare şi fără ajutorul familiei n-aş fi ajuns un mare sportiv. Au fost momente în care m-am gândit să renunţ la înot pentru că antrenamentele erau foarte dure", a mai spus campioana.

În 2000, la întoarcerea de la Olimpiadă, pe când avea 16 ani, a trăit momente emoţionante.

„Nu mă aşteptam să mi se facă o astfel de primire. Au fost mii de oameni pe platoul din faţa Primăriei Brăila, iar PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, mi-a înmânat Crucea Sfântului Andrei şi titlul de Cetăţean de Onoare al Brăilei, în prezenţa autorităţilor", îşi aminteşte Diana Mocanu.

Succesul n-a transformat-o, însă, într-o îngâmfată.

„Am rămas aceeaşi Diana"

„La Jocurile Olimpice, medaliile de aur au însemnat, pe lângă recunoaştere mondială, şi două maşini Ford Mondeo (una am dat-o, cu cealaltă mă deplasez) şi un apartament cu trei camere, oferit de Primăria Brăilei, prin act de donaţie. Majoritatea oamenilor credeau că voi fi o încrezută, din cauza titlurilor obţinute. În realitate, am rămas aceeaşi Diana Mocanu, modestă, care dă „săru-mâna" la toată lumea, inclusv femeii de serviciu", ne-a mărturisit campioana.

Cam prin 2005, după retragere, Diana a fost la Campionatele Naţionale de la Piteşti, dar ca spectator. Mai că-i venea să intre în bazin.

Are în jur de 4-5 ani de antrenorat la CSM Brăila. Neavând experienţă cu copiii, a fost dificil până ce s-a acomodat cu postura de antrenor de înot. Lucrul cu copiii a fost ceva nou, dar cu stăruinţă, a ajuns să-i cunoască şi să-i înţeleagă pe cei mici.

„Nu întotdeauna duritatea este benefică, mai degrabă, trebuie să-i înţelegi şi să intri în pielea lor. Nu înseamnă că severitatea nu-şi are rostul ei", a spus antrenoarea Diana Mocanu.

„Am o nepoţică de un an şi nouă luni care este foarte apropiată de mine, dar mai ales de prietenul meu, Adrian. Îmi place la nebunie ceea ce fac aici, la bazin. Ultimul concurs la care am participat cu copiii a fost cel de la Piteşti, din 28-29 mai. Pentru mine, ca antrenor, emoţiile au fost enorme. Am înţeles că, de multe ori, antrenorul este mai emoţionat decât sportivul pe care l-a pregătit", a mai spus sportiva de aur a înotului românesc.