Românul genial care a trăit în sărăcie şi a devenit om de ştiinţă. Unul dintre puţinii savanţi autohtoni recunoscuţi pe plan internaţional

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dimitrie Pompeiu, matematicianul de geniu FOTO Univeristatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Dimitrie Pompeiu, matematicianul de geniu FOTO Univeristatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Unul dintre cei mai mari matematicieni români şi unul dintre puţinii recunoscuţi pe plan internaţional a fost Dimitrie Pompeiu. A fost un copil de ţăran care, printr-o ambiţie şi o sete nemăsurate de ştiinţă, a reuşit să ajungă un adevărat inovator, fiind responsabil inclusiv de organizarea şcolii matematice în România, un personaj cu o poveste şi o evoluţie fascinante.

Acum 144 de ani, pe teritoriul actual al judeţului Botoşani se năştea un copil de ţăran care va uimi lumea ştiinţifică din Europa. Se numea Dimitrie Pompeiu şi a fost unul dintre primii matematicieni români de importanţă internaţională. 

Pompeiu, nu a beneficiat de burse sau ajutoare substanţiale din partea familiei, reuşind cu economii şi sacrificii uriaşe să-şi facă studiile în străinătate şi să ajungă de la un simplu învăţător de ţară la profesor universitar recunoscut în toată Europa. Pe lângă faptul că a fost un savant deosebit de talentat, Pompeiu a fost responsabil şi de organizarea învăţământului matematic în România, dar şi de reprezentarea cât mai expresivă şi mai uşor de înţeles a construcţiilor matematice.

Copilul de la ţară genial 

Dimitrie Pompeiu se năştea pe 22 septembrie 1873, în satul Broscăuţi, aproape de târgul Dorohoiului, în judeţul Botoşani. Era copilul unor ţărani mai înstăriţi şi care doreau să-şi trimită copilul la învăţătură. Pompeiu a urmat şcoala primară şi gimnaziul la Dorohoi. Încă din clasa a III-a se dovedea a fi genial la matematică. Mai precis puştiul din Broscăuţi reuşea să rezolve rapid probleme la care şi profesorii pierdeau timpul să se gândească. Mai mult decât atât, tot din clasa a III-a ajunge să colaboreze cu revista de specilitate ”Recreaţii ştiinţifice” din Iaşi. 

Talentul său a fost imediat remarcat şi trimis la Şcoala de Institutori de la Bucureşti. Tânărul Pompeiu urma să devină învăţător. Avea talent şi la pedagogie, după cum au lăsat mărturii foştii săi profesori. Mai precis Alexandru Odobescu, membru al comitetului de perfecţionare al şcolii de institutori, l-a remarcat la lecţiile de practică pedagogică pe Dimitrie Pompeiu. Pentru Odobescu, elevul Pompeiu era bine documentat, avea ţinută impecabilă şi metoda potrivită de predare. Se spune de altfel că de la Odobescu a rămas Pompeiu cu distincţia în societate şi grija pe care o avea pentru ţinută şi bunele maniere.

Institututorul care a făcut economii la sânge pentru ştiinţă

Dimitrie Pompeiu primeşte diploma de institutor la 1 iunie 1893. Tot atunci este repartizat la Şcola Primară numărul 5 din oraşul Galaţi. Pompeiu însă visa la o carieră în cercetare matematică şi dorea să fie cât mai aproape de Bucureşti, în speranţa că şansa îi va surâde. Tocmai de aceea s-a transferat în acelaşi an ca institutor la Ploieşti, la Şcoala numărul 1, un oraş situat mai aproape de capitală. Între timp tânărul institutor se căsătoreşte cu institutoarea Aristiţa Dragomirescu, alături de care va avea trei copii. Pasiunea lui Pompeiu rămâne matematică şi colaborează cu diferite reviste ştiinţifice. De altfel în 1896 a fost admis ca membru al societăţii ”Amicii ştiinţelor matematice”. 

Totodată se dedică total activităţii ştiinţifice, reuşind să scrie inclusiv studii de fizică şi geografie. Visul cel mai mare al lui Pompeiu rămânea studiul matematicii la nivel universitar. Îşi dorea să ajungă la Universitatea din Paris. Cu o ambiţie ieşită din comun şi sprijinit de soţie, Dimitrie Pompeiu a trăit auster şi a strâns bani din leafa sa de institutor pentru a putea pleca la Paris. A reuşit în cele din urmă să strângă o sumă suficientă pentru a sta măcar o perioadă în capitala Franţei. Totodată este ajutat şi de un unchi dar face şi un împrumut rambursabil din drepturile salariale de institutori. Practic obţine pentru un an de zile concediu plătit şi pleacă împreună cu soţia la Paris. 

Botoşăneanul care a uimit Parisul

Dimitrie Pompeiu va fi nevoit ca, pentru a urma cursurile Universităţii din Paris, să dea Bacalaureatul în Franţa. Timp de un an, botoşăneanul se vede nevoit să urmeze cursurile şcolii secundare franceze, la clasa specială de matematică, reuşind în 1899 să obţină Bacalaureatul cu distincţia de ”tres hoborable”. Abia apoi se înscrie la Facultatea de Matematică la celebra universitate de la Sorbona. După numai un an de studii îşi uimeşte profesorii, cu logica şi demersurile sale. Obţine certificatul de calcul integral şi diferenţial, cel de mecanică raţională şi mai apoi după alt an de studii şi cele de analiză superioară şi mecanică experiemntală. Pompeiu era o adevărată revelaţie la Paris, fiindu-i acordată licenţa. 

Terminarea studiilor la Paris a însemnat un efort uriaş pentru familia Pompeiu. Ambii soţi trăiau în condiţii austere, mai mereu fără bani şi izolaţi. Mai mult decât atât la Paris s-au născut şi doi dintre cei trei copiii ai matematicianului Pompeiu. Chiar şi în aceste condiţii, într-o sărăcie lucie, matematicianul române este decis să rămână la Paris până când va reuşi să obţină şi doctoratul. Pentru a-l sprijini, soţia sa Aristiţa pleacă cu copiii la Ploieşti, unde şi-a reluat munca de institutoare. Pentru a-l ajuta pe soţ să termine studiile, Aristiţa face un nou împrumut şi trimite banii la Paris. 

Până în 1905, Dimitrie Pompeiu studiază şi câte 14 ore pe zi. Reuşeşte să-şi susţină teza în faţa unei comisii formată din mari matematicieni ai vremii precum Henry Poincare, Koenings şi Goursat. Teza sa este uluitoare pentru comisie. Conţinea două părţi şi aborda un subiect din domeniul teoriei funcţiilor de o variabilă complexă. Profesorii i-au acordat doctoratul fără discuţii. Eforturile lui Dimitrie Pompeiu şi ale familie sale au fost răsplătite. 

Matematicianul român de importanţă internaţională

După ce obţine doctoratul, Pompeiu se întoarce în ţară. Este angajat ca şi conferenţiar la catedra de matematică a Universităţii din Iaşi. În 1907, ocupă şi o catedră de mecanică. Mai apoi în 1912, Pompeiu se transferă la Bucureşti. Aici prin talentul său, devine succesor al lui Spiru Haret. În mediul universitar, Dimitrie Pompeiu îşi arată din plin valoarea. ”Un matematician se consideră realizat dacă a îndeplinit cel puţin una dintre următoarele condiţii: 1. A introdus o noţiune nouă, într-un domeniu al matematicii, fără de care acest domeniu suferă. 2 A elaborat o nouă metodă recunoscută şi aplicată de specialişti. 3. A rezolvat o problemă importantă care a fost abordată de muţi alţi specialişti. 4. A enunţat o problemă nouă de larg interes în lumea matematică. 

Dimitrie Pompeiu a îndeplinit cu prisosinţă toate aceste condiţii, remarcându-se ca cel mai strălucit reprezentant al şcolii matematice româneşti de la începutul secolului XX”, precizează profesorul doctor Petru Mocanu de la Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Babeş Bolyiai. Totodată, Pompeiu a devenit cunoscut în toată Europa prin teoriile elaborate de el mai ales în domeniul analizei matematice, dar şi al mecanicii. ”Pompeiu este iniţiatorul teoriei funcţiilor poligene, care constituie o extindere naturală a funcţiilor analitice. În acest domeniu a introdus noţiunea de derivată areolară şi a extins celebra formulă a lui Cauchy, prin formula cunoscută ca formula lui Cauchy-Pompeiu. Într-o scurtă lucrare publicată în anul 1929, Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcţii continue în plan are aceeaşi valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcţia se reduce la o constantă.

Această simplă observaţie a generat una dintre cele mai interesante probleme ale analizei matematice, cunoscută ca ”problema lui Pompeiu”, precizează profesorul doctor Petru Mocanu. În urma prodigioasei sale activităţi, Pompei devine în 1934 membru al Academiei Române. Este autorul a 150 de publicaţii de specialitate, distribuite în mai multe limbi străine în toată lumea. Totodată în 1929 începe să editeze revista matematică ”Mathematica”, distribuită la fel, peste tot în lumea. Mai mult decât atât este considerat unul dintre părinţii învăţământului matematic în România. Mai precis organizează după Primul Război Mondial la Cluj primul seminar matematic după celebrul College de France. De altfel foştii elevi, ajunşi la rândul lor oameni de ştiinţă, îşi aduceau aminte cu plăcere de modul de a preda al profesorului Pompeiu. ”La Pompeiu învăţai toată matematica şi, dacă voiai, şi mecanica“, preciza Grigore Moisil. Dimitrie Pompeiu a murit în 1954 la Bucureşti.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Antonio Baderas îl va juca pe Pablo Picasso în ”Geniul”: când va fi premiera

Aura Christi, cu poezia prin Peninsulă

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite