Povestea impresionantă a eroului de război uitat pe nedrept. Ostaşul dorohoian, erou la 1848 şi 1877, decorat personal de Carol I pentru vitejie
0
Ofiţerul Stroe Buican, originar din oraşul botoşănean Dorohoi, a participat la toate evenimentele constituirii statului român modern din secolul al XIX-lea: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române şi Războiul de Independenţă. Povestea lui Buican, erou rămas în anonimat, a fost scoasă la lumină din arhive de istorici. În urma lui au rămas o pereche de epoleţi şi mormântul din Cimitirul Eroilor de la Dorohoi.
Numele lui Stroe Buican nu apare în cărţile de istorie şi nici în vreun roman istoric. Cu toate acestea, Stroe Buican, un ostaş român născut la Dorohoi, în judeţul Botoşani, acum 185 de ani, a servit credincios Armata Română timp de 35 de ani, de-a lungul secolului al XIX-lea. El a luat parte la toate evenimentele importante care au dus la formarea statului român modern.
La 1848, în timp ce Nicolae Bălcescu şi Cesar Bolliac elaborau prima constituţie modernă din Principatele Române, Stroe Buican lupta pe Dealul Spirii contra armatei otomane. La 1859, după ce Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Principatelor Române Unite, Stroe Buican antrena soldaţii din prima armată modernă a Principatelor.
În cele din urmă, la 1877, când Regatul României îşi câştiga independenţa în faţa Imperiului Otoman, Stroe Buican, alături de soldaţii din renumitul Regiment 16 Dorobanţi, lua cu asalt redutele de la Griviţa şi Plevna. Buican a supravieţuit şi a fost decorat pentru vitejie în repetate rânduri, chiar de către regele Carol I. După ce şi-a servit ţara timp de 35 de ani, s-a întors acasă, la Dorohoi, şi a murit în anonimat. În urma sa au mai rămas o pereche de epoleţi de la uniformă şi un monument funerar, aflat în Cimitirul Eroilor din Dorohoi.
Posteritatea îi uită pe supravieţuitori
În 2002, istoricul botoşănean Liviu Şovan a reuşit să întregească portretul lui Stroe Buican, la 105 ani de la moartea sa şi după ani întregi de cercetări în arhive. „De multe ori, când vorbim despre fapte de arme, îi preamărim şi-i scoatem în prim-plan pe cei care au murit pe câmpul de luptă într-un mod eroic. Cei care au avut şansa să supravieţuiască unor evenimente excepţionale şi care s-au comportat exemplar, în mod ironic câteodată sunt daţi uitării“, spune Liviu Şovan.
Cimitirul eroilor din Dorohoi, locul unde se odihneşte Stroe Buican FOTO Cosmin Zamfirache
Istoricul precizează că astfel de cazuri sunt destul de rare în istoria românilor, iar cercetarea biografiei lui Stroe Buican o vede ca pe un act de dreptate pentru eroul dorohoian.„Cercetările ne-au permis să identificăm şi să reconstituim, parţial, desigur, destinul de excepţie al unui erou anonim al Botoşaniului, care a participat la toate cele trei evenimente amintite“, precizează istoricul Liviu Şovan.
Înrolat la 17 ani
Aşa cum a reconstruit-o Liviu Şovan, pe baza documentelor de arhivă, povestea lui Stroe Buican a început la Dorohoi, acolo unde s-a născut la 16 decembrie 1830. Datele prea sărace nu reuşesc însă să ofere detalii despre familia lui Buican, în ce mediu s-a născut sau câţi fraţi avea. Cert este, dă de înţeles istoricul, că Buican provenea, cel mai probabil, dintr-o familie de ţărani, având în vedere că s-a înrolat în armată ca simplu răcan. Se ştie însă că a intrat în armată în 1847, când, la vârsta de 17 ani, a primit în mână o puşcă cu baionetă şi uniforma Regimentului 2 de Infanterie.
A plecat departe de casă, la Bucureşti, împreună cu regimentul său comandat de colonelul Radu Golescu. Aici au avut loc primele aventuri ale soldatului Buican, după cum arată istoricul Regimentului 2 de Infanterie. Trupa de militari a colonelului Golescu a intervenit la marele incendiu care a cuprins Bucureştiul în acel an şi a anihilat bandele de tâlhari care-şi făceau de cap pe braţele Dunării.
Cantonat pe Dealul Spirii
În 1848, soldatul Buican, alături de oamenii din regimentul său, a fost chemat de Grigore Alexandru Ghica să tragă în revoluţionarii din Moldova. Buican, ca toţi oamenii din regimentul său, a refuzat. Şi-au aruncat armele la pământ şi au decis să nu respecte ordinul.
„Niciun oştean nu a dorit să participe la înăbuşirea Revoluţiei de la 1848. Nici ei, nici comandanţii lor. Stroe Buican era tânăr şi era clar că era şi el cuprins de acel spirit al revoluţiei. Oricum, au depus jurământ că nimeni nu va trage în fraţii de dincolo de baricadă“, relatează Şovan. Imediat, Regimentul 2, din care făcea parte Buican, a trecut de partea revoluţionarilor şi a plecat la Bucureşti în iulie 1848, unde a fost cantonat pe Dealul Spirii. Revoluţia era în toi, se aştepta o intervenţie turcească, iar Regimentul 2 a primit primul drapel de luptă în culorile tricolorului.
A luptat împotriva a 9000 de turci
Stroe Buican avea atunci 18 ani şi urma să primească cu adevărat „botezul focului“. Practic, el şi încă 1.000 de camarazi din Regimentul 2, din Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie şi din Compania de Pompieri au luptat împotriva a 9.000 de turci în celebra bătălie de pe Dealul Spirii.
Bătălia de pe Dealul Spirii FOTO Arhiva Adevărul
„Revoluţia de la 1848 a fost primul eveniment major al istoriei secolului al XIX-lea din România la care a participat Stroe Buican. Este cunoscut îndeobşte că primul examen al capacităţilor, al potenţialului de luptă al Armatei Române a fost dat la 13 septembrie 1848, când trupele turceşti, care trecuseră Dunărea pentru reprimarea Revoluţiei, au întâmpinat rezistenţa companiei de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zăgănescu, dar şi a unor subunităţi din Regimentele 1 şi 2 Infanterie de sub comanda colonelului Radu Golescu. În rândurile Regimentului 2, care a dus greul în această luptă, s-a numărat şi Stroe Buican“, precizează Liviu Şovan. De altfel, participarea ostaşului dorohoian la bătălia de pe Dealul Spirii este consemnată şi pe crucea de la mormântul acestuia din cimitirul eroilor de la Dorohoi.
Avansat caporal, pe Dealul Spirii
La 1848, pe Dealul Spirii, cele mai grele lupte cu turcii le-a dus grupa de 600 de oameni a Regimentului 2, în care se afla şi Stroe Buican. Lupta a fost descrisă de Dimitrie Papazoglu, unul dintre ofiţerii Regimentului 2, mai precis şeful grupei a 5-a.
„... nu trecu al optulea minut şi tot frontul trupelor otomane, ce se afla mărşăluind în despărţiri îndărătul a toatei întinderii cazărmii, având şi tunuri între distanţele batalioanelor, se întocmi în front spre cazarmă şi deschise cel mai iute foc de rânduri asupra frontului nostru, cum şi sloboziri de tunuri cu cartece, care curgând ca ploaia dimpreună cu ţăndări de uluci din împrejurimea cazărmii asupra noastră, începurăm şi noi cu menţionatele şase companii a trage focul cel mai teribil asupra lor“, arăta Dimitrie Papazoglu în cartea sa „Istoria fondărei oraşului Bucureşti“, şi în special în capitolul „Ceva despre Revoluţia din 1848“.
Distins pentru curaj deosebit
După trei ore de luptă, trupele române, „sufocate“ de numărul mare de trupe turceşti, care aveau şi artilerie, se retrag prin spatele cazărmii. „Acest conflict, această nepregătită încăierare a unui număr de 500 de români în total cu numeroasa trupă de 9.000 de oameni, ce marşa în Capitală, ţinu de la 4 jumătate după-amiază până la 7 ore seara, la 13 septembrie, până când, cu încetul, ne-am retras prin uliţa din fundul cazărmii, unde, întâmpinând în acea furie de retiradă şi o patrulă de Cavalerie Otomană, alcătuită de opt oameni lănceri, vrând a trage cu carabinele în noi, fură trecuţi prin baionete, ei şi caii lor, trecând peste cadavrele lor până ce ne răspândirăm care încotro am vrut“, completa Papazoglu.
Statisticile bătăliei arată că românii au pierdut 48 de ostaşi şi au fost înregistraţi 57 de răniţi. În schimb, otomanii au avut 158 de morţi şi 400 de răniţi. Printre cei distinşi pentru curaj deosebit arătat în luptă s-a numărat şi tânărul de 18 ani, Stroe Buican, avansat în gradul de caporal. ;
În slujba lui Alexandru Ioan Cuza, modernizează armata
La 24 ianuarie 1859, avea loc Unirea Principatelor Române, domnitor fiind ales candidatul Partidei Naţionale din Moldova, Alexandru Ioan Cuza. Acesta a fost al doilea eveniment major pentru constituirea statului modern român în secolul al XIX-lea. Stroe Buican a participat şi la acesta. Mai mult decât atât, a participat activ la modernizarea Armatei Române. După cum arată şi Istoria Armatei Române, volumul IV, la 4 aprilie 1859 a luat naştere tabăra militară de la Floreşti, unde, timp de şase luni, 12.000 de ostaşi români din Moldova şi din Ţara Românească s-au instruit în comun. Iar la 12 noiembrie 1859, s-a înfiinţat Statul Major General, condus de generalul Ion Emanoil Florescu.
Îi învăţa pe soldaţi tehnici europene de luptă
Soldaţii români erau pregătiţi pentru eventualitatea unei invazii din partea Marilor Puteri care nu acceptaseră iniţial Unirea, printre care şi Imperiul Otoman şi Austria. Printre instructorii din taberele militare, s-a aflat şi Stroe Buican. Îi învăţa pe soldaţi noile tehnici europene de luptă şi utilizarea puştilor aduse din Franţa.
Istoricii sunt de părere că, cel mai probabil, Stroe Buican participase la instrucţia organizată de misiunea franceză trimisă de Napoleon al III-lea în Principatele Române, unde a deprins tehnica folosirii noilor arme. Aşa se explică de unde provine calitatea sa de sergent major însărcinat cu instrucţia, în care este descoperit documentar în 1861, când este evidenţiat de Alexandru Ioan Cuza pentru rezultatele deosebite pe care le avea în pregătirea soldaţilor.
Unul dintre epoleţii de la uniforma lui Stroe Buican. Unul dintre puţinele lucruri rămase de la ofiţerul român FOTO Cosmin Zamfirache
„Prezenţa lui este confirmată de Ordinul de zi 176 din 6 iulie 1861 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin care, în urma inspecţiei făcute, s-a acordat, drept mulţumire, pentru plăcută stare a Regimentului 2 de linie, dreptul de a purta dragon cu fir (n.r. – şiret din fir metalic, terminat cu un ciucure care se prindea de mânerul sabiei) unui număr de ostaşi, printre care şi sergentului major Stroe Buican“, precizează Liviu Şovan.
Carol I l-a făcut ofiţer
Practic, Buican s-a numărat printre primii instructori militari ai Armatei Române. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza şi venirea lui Carol I ca rege al României, a fost avansat în gradul de sublocotenent, prin decretul din 9 august 1868.
„Stroe Buican avea o experienţă de peste 20 de ani de carieră militară. Căpătase o mare experienţă instruind trupele şi în calitate de subofiţer. A fost avansat ofiţer şi pentru rezultatele sale deosebite în instrucţie. Era nevoie de cadre care să reorganizeze Armata Română aflată în plin proces de modernizare. Erau arme noi, tehnici noi, iar ostaşul din Dorohoi era foarte priceput în a deprinde, dar şi în a-i învăţa pe alţii cum să le mânuiască. A fost unul dintre pionierii Armatei Române moderne“, precizează Şovan.
Până la vârsta de 47 de ani, Stroe Buican a instruit mii de soldaţi. Le-a arătat cum se folosesc arme franţuzeşti şi mai apoi puşti prusace de tipul Dreyse, importate de statul român încă din iulie 1868.
Decorat de Carol I pentru eroism
În anul 1876, Principatele Române Unite, conduse de Carol I de Hohenzollern, erau vasale Imperiului Otoman. Dezvoltarea economică a Principatelor era grav afectată de această situaţie politică. Intelectualii şi politicienii din secolul al XIX-lea visau la independenţă.
Istoricul Liviu Şovan a scos la lumină povestea eroului Stroe Buican FOTO Cosmin Zamfirache
În această perioadă, numită şi „primăvara naţiunilor“, aveau loc numeroase mişcări de eliberare şi de constituire a statelor moderne. Profitând de răscoalele sârbilor şi ale bulgarilor din Balcani, Rusia era hotărâtă să intervină la sudul Dunării şi să declare război Imperiului Otoman. Pentru români a fost un moment prielnic.
La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat independenţa României, decizia a căpătat putere de lege, Principatele Române n-au mai plătit tribut turcilor şi au intrat în război de partea ruşilor.
Ofiţer în regimentul 16 Dorobanţi
La acea dată, Stroe Buican avea 47 de ani, instruise mii de soldaţi şi era ofiţer la comanda Companiei 8 Başeu din Batalionul 2 al renumitului Regiment 16 Dorobanţi. Stroe Buican a plecat cu regimentul său la Bucureşti la 1 aprilie 1877 şi apoi a intrat în focul luptei de la sud de Dunăre. Stroe Buican şi-a condus soldaţii pe care-i instruise în nordul Moldovei în toate bătăliile.
„Au participat la toate bătăliile importante: la Griviţa, la Plevna. S-au acoperit de glorie, inclusiv Stroe Buican. Dorobanţii au dat printre cele mai grele asalturi. Infanteria era, de altfel, «coloana vertebrală» a Armatei Române şi mai ales în războiul de tranşee şi redute era esenţială. În urma acestor bătălii, Stroe Buican a fost decorat pentru eroism de Carol I“, spune Şovan. Acest fapt este confirmat de decretul numărul 443 din 28 februarie 1878, prin care i s-a acordat „Virtutea Militară de Aur“ pentru eroism pe câmpul de luptă.
S-a pensionat în 1882
După ce a luptat în Războiul de Independenţă, Stroe Buican s-a întors acasă, la Dorohoi, unde a fost primit în glorie de localnici, alături de oamenii din Regimentul 16 Dorobanţi. După ce a participat la cele trei evenimente majore care au dus la construirea României moderne, Stroe Buican a dispărut de pe scena istoriei. Se ştie doar că a continuat să instruiască soldaţi până la pensie.
Crucea lui Stroe Buican în cimitirul eroilor din Dorohoi FOTO Cosmin Zamfirache
„A fost un personaj discret. Un militar care nu căuta luminile rampei. Este genul de ostaş exemplar, îşi făcea doar datoria. Ofiţer de carieră, după război, Stroe Buican şi-a continuat munca de instruire a trupelor. În 1879, documentele îl menţionează mutat la Regimentul 6 Infanterie de linie 2, iar în 1882, a ieşit la pensie. Stroe Buican a murit la 23 noiembrie 1897, fiind înmormântat în cimitirul Eroilor din Dorohoi“, încheie istoricul Liviu Şovan.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
