Comoara ascunsă în mijlocul codrilor: mănăstirea Vorona adăposteşte peste 4.000 de cărţi extrem de valoroase. Legenda spune că aici a fost închis Cuza
0
În mijlocul codrilor seculari ai Voronei, se află mănăstirea Vorona. Veche vatră egumenică, întemeiată în urmă cu mai bine de 500 de ani de călugări ruşi, mănăstirea reprezintă loc de pelerinaj şi un adevărat leagăn cultural, adăpostind mii de cărţi vechi şi hrisoave de o valoare culturală uriaşă.
Localitatea Vorona, situată la 21 de kilometri de municipiul Botoşani, este o veche vatră moldovenească, atestată încă din timpul lui Ştefan cel Mare. A fost un sat de răzeşi, durat în mijlocul codrilor seculari, ce acoperă dealurile şi văile până dincolo de Tudora. Şi astăzi, din adâncurile codrilor, clopote vechi, cu dangăte care parcă acoperă secolele, cheamă la rugăciune.
Pe un drum, astăzi asfaltat, prin mijlocul pădurii se ajunge la Mănăstirea Vorona, vechi leagăn monastic ridicat în mijlocul pădurii. La doar câţiva kilometri de prima mănăstire se afla şi cea de-a doua, Schitul Vorona, locuită de monahi. Odinioară, cele două mănăstiri făcea parte din acelaşi aşemânt monahic.
Peste tot în jurul mănăstirii, duminica, mai ales sau în zilele de sărbătoare, se află parcate maşini cu numere din toată Moldova şi nu numai. Mii de credincioşi vin să se roage la mănăstirea din mijocul codrilor. Pe lângă valoarea spirituală, mănăstirea a fost şi un vechi sălaş de cultură şi astăzi aici aflându-se unul dintre cele mai importante fonduri de carte veche din ţară.
Mănăstire întemeiată de călugări ruşi
Mănăstirea Vorona a fost întemeiată conform tradiţiei în anul 1503, de un grup de călugări ruşi, pribegiţi în aceşti codri. Aceştia au ridicat o bisericuţă din lemn, cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”. Această bisericuţă din lemn a constituit baza organizării mănăstirii de către călugării ruşi. De-a lungul secolelor acestora li s-au alăturat călugări români şi greci.
Familiile boiereşti din zonă au acordat mare importanţă mănăstirii de la Vorona, inclusiv autorităţile de la Botoşani începând cu secolul al XIX lea, mănăstirea fiind considerată una dintre cele mai importante din această zonă. Între anii 1793-1803, pe lângă biserica din lemn deteriorată, un mare boier paharnicul Iordache Panaite a ridicat o biserică din piatră cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".
Biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” ridicată în 1803 FOTO Cosmin Zamfirache
Mai târziu, în 1835, stareţul Rafail ridică încă o biserică din piatră, tot cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”, ca cea iniţială. În 1869, biserica a fost pictată şi înfrumuseţată de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu, un mare boier din zona Tudorei. Închisă după 1945, mănăstirea a fost redeschisă în 1968 şi transformată în mănăstire de maici, cum a rămas de altfel până astăzi.
Casă şi şcoală pentru copii refugiaţi în timpul războiului
Mănăstirea de călugări era una dintre cele mai importante din Moldova. Se adunaseră ieromonahi învăţaţi. Când a izbucnit Primul Război Mondial, după înfrângerile de pe Valea Jiului, valuri de refugiaţi olteni şi munteni s-au îndreptat către Moldova.
La mănăstirea Vorona au fost aduşi copii refugiaţilor. Tocmai fiindcă erau mulţi călugări cu multă ştiinţă de carte a fost organizată o şcoală pentru aceşti refugiaţi. Istoricii mănăstirii spun că mănăstirea Vorona a reprezentat loc de refugiu încă din secolul al XIX lea pentru transilvăneni şi alţi transfugi din zone de conflict. Copii erau automat înscrişi în şcolile mănăstirii.
Maica Serafima povesteşte despre trecutul mănăstirii FOTO Cosmin Zamfirache
”În timpurile de prigoană, aici erau organizate şcoli pentru copii. Chiliile călugărilor erau puse la dispoziţie pentru aceşti copii, exista o scoală de muzică, pictură şi sculptură, dar şi de scriere religioasă. Copiii erau ajutaţi de călugări ca să înveţe”, precizează maica Serafima, un specialist în istoria mănăstirii. Totodată, maica Serafima spune că mănăstirea şi în timpuri de pace avea deschise şcoli pentru copii din sat, atât în mănăstire, cât şi în satele apropiate. ”Mănăstirea s-a implicat în această activitate în satele din apropiere, a ridicat şcoli în satele Poiana şi Icuşeni. În unele cazuri, călugării plăteau profesori pentru copii”, adaugă maica.
Fond de carte unicat în Moldova
Încă din Evul Mediu, mănăstirea Vorona a devenit un leagăn de cultură. Aici erau scrise şi copiate cărţi religioase, împodobite cu miniaturi şi încastrate în coperţi şi rame metalice cu încrustaţii. Mare bibliotecă a mănăstirii, una dintre cele mai importante din Moldova, a fost jefuită în perioada comunistă, când mănăstirea a fost închisă. După redeschidere, fostul mitropolit Arăpaşu a amenajat la mănăstirea de maici un fond de carte veche şi de hrisoave unicat în Moldova. Mii de volume extrem de rare au fost adunate în păstrarea mănăstirii.
Locul unde se află adăpostit fondul de carte la mănăstirea Vorona FOTO Cosmin Zamfirache
”Pe timpul călugărilor a existat o bogată bibliotecă. În 1968, când maicile au redeschis mănăstirea, nu s-au mai găsit aceste cărţi. În amintirea acestei biblioteci, Preafericitul Teoctist a ţinut în mod deosebit să înfiinţeze un depozit de carte religioasă veche. El cuprinde aproximativ 4.000 de exemplare dintre care 2.000 fac parte din patrimoniu. Au fost aduse de la bisericile de parohie din judeţul Botoşani, au fost restaurate şi tratate cu sprijinul Muzeului Judeţean din Botoşani şi astăzi se păstrează în depozitul de carte veche al mănăstirii”, precizează maica Serafima.
Legendele mănăstirii
Pe lângă acest fond de carte care o consacră ca un adevărat leagăn de cultură şi cercetare, mănăstirea Vorona păstrează şi o serie de legende. Printre acestea este prinderea lui Alexandru Ioan Cuza de către călugări şi întemniţat în beciurile mănăstirii, fiindcă ar fi călcat pământurile mănăstirii fără a cere aprobare. Domnitorul ar fi fost costumat în negustor şi a fost găsit de călugări în timp ce dormea sub un gorun din apropierea mănăstirii. Legenda spune că a fost eliberat de garda domnească. Şi astăzi se mai află gorunul de poveste, lângă mănăstire. Totodată prin aceste păduri s-a aflat şi Sfântul Onufrie, un schivnic rus care a trăit la Sihăstria Voronei în secolul al XVIII lea. Se spune că moaştele sale, dar şi mormântul său, sunt făcătoare de minuni.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
FOTO Sfântul de la Maglavit: Ciobanul Petrache Lupu este omul care a vorbit cu Dumnezeu
FOTO Istoria iese la lumină. Vestigii din perioada romană, descoperite în curtea Mănăstirii Coşuna
Se încarcă comentariile...
