Legendele Mănăstirii Dealu, locul unde este îngropat capul domnitorul Mihai Viteazu - cea mai mare necropolă domnească din ţară

Mănăstirea Dealu, un aşezământ de maici situat pe un deal din apropierea municipiului Târgovişte, este una dintre principalele atracţii pentru turiştii care vizitează judeţul Dâmboviţa.  Aici există o adevărată necropolă domnească, fiind locul unde se află capul domnitorului Mihai Viteazu.

O aşezare monastică exista la Dealu în anul 1431, aşa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate.  

Se spune că mănăstirea a fost intemeiată iniţial de către Mircea cel Bătrân, însă Radu cel Mare este cel care a ctitorit-o în anul 1500. Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Ţara Românească. 

Fiu al lui Pătraşcu cel Bun, Mihai Viteazul este cel intrat în legendă prin faptul că, deşi condamnat la decapitare de către predecesorul său, Alexandru cel Rău, a rămas în viaţă refuzând să-şi plece grumazul pe butucul călăului şi a rămas semeţ şi drept, motiv pentru care călăul a mărturisit că nu poate lua viaţa unui astfel de om. 

Se ştie despre uciderea marelui voievod în Câmpia Turzii, undeva în Ardeal şi despre faptul că a fost decapitat, iar trupul i-a fost batjocorit şi lăsat să zacă undeva, în afara taberei. După trei zile, nişte sârbi îl îngropară pe furiş, iar capul a fost luat de către comisul Radu Florescu – cel care îl ajutase pe Mihai Viteazul ca să-si prezinte candidatura, când fusese numit domn al Ţării Româneşti – şi îngropat la Mănăstirea Dealu, lângă tatăl său, peste mormânt fiind aşezată o piatră “prin grija lui Radu Buzescu”.

După moartea lui Mihai  „Turturea paharnic, el a furat capul lui şi l-a adus adus în ţară, de l-a slujit şi l-a îngropat la Mănăstirea Dealu cu multă cinste ca pe un domn ".

FOTO: art-historia.blogspot.ro

„La Târgovişte, putem spune, s-a născut renaşterea românească din ţările româneşti extra-carpatice. Biserica este ctitorită de acel mare voievod renascentist Radu cel Mare la 1500-1501. Să nu uităm că în timpul domniei scurte, tulburante, dar eroice a lui Mihai Viteazu, Târgoviştea a jucat un rol important. La vremea aceea, mănăstirea era arondată capitalei”, ne-a spus istoricul George Coandă.

Osemintele, duse la Iaşi, de frica păgânilor

Osemintele domnitorului se află la Mănăstirea Dealu, ctitoria lui Radu cel Mare încă de la 1601, la scurt timp după ce a murit. De atunci, o singură dată, în timpul Primului Război Mondial, au fost duse la Iaşi, pentru a nu fi profanate de oştile păgâne. În acest loc îşi au odihna tatăl, fratele, sora şi străbunicul domnitorului. 

«Auzit-aţi d'un oltean» vor întreba bătrânii pe nepoţi. 

«Auzit-am, auzit,

Auzit-am d'un Mihai

Ce luptă pe şapte cai,

De-au strigat duşmanii, vai!»“ 

„Târgoviştea nu beneficiază, trebuie să recunosc, şi ca istoric şi ca gazetar, de o bună propagandă a monumentelor târgoviştene, care  unele, aşa cum vorbeam la un moment dat când am vorbit despre Palatul Poştelor şi Telegrafului, riscă uneori să cadă în ruină. Acest monument a suferit câteva degradări de-a lungul timpului, mai ales la cutremure”,  a mai spus George Coandă. 

Biserica Sf. Nicolae, care adăposteşte capului lui Mihai Viteazu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Ţara Românească. Pictura care împodobise iniţial interiorul bisericii, o operă din 1515 a meşterului Dobromir din Târgovişte în colaborare cu Jitian şi Stanciu, nu s-a păstrat. În 1985 biserica a fost repictată de arhimandritul Sofian Boghiu.

Morminte de voievozi, la Mănăstirea Dealu

La Mănăstirea Dealu sunt înmormântaţi în ordine cronologică: Vlad Dracul (1436-1442; 1443-1447) şi fiul său Nicolae, Vladislav al II-lea (1448-†1456), cel ucis de Vlad Ţepeş, Radu cel Mare (†1508), aflat în partea stângă a bisericii, Jupâniţa Caplea, sora sa (†1511), (pe a cărei piatră stă scris “răposat-a roaba lui Dumnezeu Caplea, fiica lui Io Vlad voievod şi sora lui Io Radu voievod şi a domnului Io Vlad marele voievod, fosta jupâneasă a lui Bogdan marele vornic, în anul 7019 (1511), luna fevruarie în luna a 21-a zi.), Vlăduţ Voievod sau Vlad cel Tânăr, fratele lui Radu (†1512), cel ce a luptat împotriva lui Neagoe Basarab şi a fost omorât de soldaţii lui Mehmed Paşa, Radu Vodă Bădica, fiul domnitorului (1523-†1524) – cel care încercase să-l detroneze pe Radu de la Afumaţi (1522-1529), Vlad Înecatul (†1532), fiul lui Vlad cel Tânăr şi al Doamnei Anca, înecat în râul Dâmboviţa, Pătraşcu Vodă cel Bun (1554-1557), Mihai Viteazul (1592-1601), Principele moldovean Mihail Movilă (†1608), ginerele domnitorul muntean Radu Şerban, călugări, precum caligraful Mihail Rusin, răposat în 7122 (1613-14) şi egumenul Matei al Mirelor (†1624). 

Lagăr de prizonieri

La mijlocul sec. al XIX-lea, clădirile mănăstirii şi turnul-clopotniţă au fost refăcute de domnitorul Gheorghe Bibescu, care a dăruit mai multe odoare bisericii voievodale. La 1863, mănăstirea a fost secularizată, ajungând în nepăsarea autorităţilor statului român din acea vreme. La 1877, aici a fost lagăr de prizonieri, iar din 1879 clădirile aşezământului au avut diferite destinaţii militare. După 1902, fosta Mănăstire Dealu a servit ca şcoală a copiilor de trupă.