Vâltorile, fascinantele maşini de spălat din natură la care apelează de decenii o comunitate de săteni din Bistriţa-Năsăud
0
Spălatul hainelor în vâltori este ceva obişnuit în comuna Şanţ, singura din Bistriţa-Năsăud unde încă se mai practică această activitate. Pentru a se asigura că lucrurile nu se vor schimba, autorităţile locale au amenajat două asemenea maşini de spălat naturale chiar în centrul localităţii.
Vizitatorii care ajung în comuna Şanţ din Bistriţa-Năsăud vor fi întâmpinaţi în primul rând de aerul curat, de munte, şi mai apoi vor fi uimiţi să descopere, în centrul localităţii, la doi paşi de primărie, o construcţie ciudată din lemn. Este vorba despre o vâltoare amenajată pe pârâul care tranzitează comuna.
Invenţia se întinde pe câţiva metri pătraţi şi ţine loc de maşină de spălat. Totul pare să fie atent calculat. O bucată de lemn redirecţionează apa spre construcţie. Aceasta este compusă dintr-o platformă dreaptă din lemn, o cuvă cu găurele unde este direcţionată apa şi o altă zonă unde, după spălare, sunt lăsate la uscat hainele. Totul funcţionează doar cu ajutorul forţei apei.
Procedeul este simplu: păturile, covoarele şi hainele sunt date cu detergent pe o platformă special amenajată, după care sunt puse în vâltoare, adică într-o cuvă din lemn, unde apa cu presiune le învârte şi le limpezeşte. După ce sunt spălate, acestea sunt scoase cu ajutorul unui cârlig şi mai apoi lăsate să se usuce pe bucăţile din lemn din apropiere.
În comuna Şanţ se găsesc, în prezent, patru asemenea vâltori, două construite de Primărie şi două private. Deşi nu există gospodărie din Şanţ care să nu aibă o maşină de spălat, păturile, covoarele sau pur şi simplu hainele foarte groase sunt duse tot la vâltoare. Primăvara şi vara, pe uliţele satului mişună gospodinele, trăgând după ele cărucioare pline, în drum spre maşina de spălat naturală.
„Cetăţenii nu mai trebuie să-şi ducă covoarele şi păturile mai mari la spălătorie. În 2012, Primăria a amenajat două astfel de vâltori, pentru că nu vrem ca acest obicei să dispară, aşa că l-am încurajat. Mai ales primăvara şi vara vine foarte multă lume. Nu se percepe nicio taxă pentru utilizarea «vâltorilor», ar fi culmea, e un dar de la Dumnezeu“, precizează Alexandru Filipoi, viceprimarul comunei.
Bărbatul spune că îşi aminteşte vâltorile încă de când era copil. Acestea nu au dispărut, aşa cum mulţi s-ar fi aşteptat, ci s-au înmulţit. Potrivit localnicilor, primele vâltori au apărut în Şanţ în anii ’40-’50. Cei
care le-au făcut au fost localnicii experţi într-ale lemnului.
GARANŢIE: 20-25 DE ANI
Pe o uliţă îndepărtată, unde ajungi doar pe jos, îl găsim pe Ioachim Pop, unul dintre experţii în vâltori. Bătrânul, care împlineşte anul acesta 87 de ani, este şi cel care a fost consultat de Primărie atunci când au fost amenajate cele două vâltori publice. Localnicul deţine şi una dintre cele două vâltori private din sat. Spune că a studiat vâltoarea amenajată de naşa sa câteva sute de metri mai jos de casă şi s-a apucat de treabă.
Bărbatul a avut nevoie de două-trei zile şi de lemn de brad pentru a materializa acest proiect. La vâltoare l-a ajutat şi fiul său, căruia a încercat să-i transmită secretele. Bătrânul spune că vrea să le lase copiilor săi moştenire această vâltoare, pentru a duce mai departe obiceiul.
Ioachim Pop spune că nu a fost deloc complicat să construiască maşina de spălat naturală, pentru că a lucrat câteva decenii bune la pădure şi a învăţat încă din copilărie să prelucreze lemnul. Prima vâltoare a amenajat-o în urmă cu mai bine de 20 de ani. Iar acum câţiva ani a fost nevoit să înlocuiască lemnul, întrucât se deteriorase. Localnicul adaugă că vârsta medie de viaţă a unei vâltori este de 20-25 de ani. După această perioadă trebuie schimbate componentele din lemn.
„Şi maşina de spălat le spală bine, da’ acolo pui d-astea mai micuţe, ce încap. Restu’ se pun în vâltoare. Am făcut un pod acolo, unde se întind, se dau cu săpun şi se bagă în vâltoare“, ne explică Ioachim Pop mecanismul de funcţionare.
CÂT DUREAZĂ UN CICLU DE SPĂLARE
Câteva sute de metri mai jos, descoperim o altă construcţie asemănătoare. Este o vâltoare care are deja 30 de ani de existenţă. Inedit este faptul că aceasta este alimentată de o microhidrocentrală. Proprietara este Sabina Popârţan, care are 44 de ani de văduvie şi de 30 de ani are grijă de această construcţie.
„De 30 de ani am vâltoarea asta. Un ficior de-al meu o construit-o. Ştia de la taică-su’ cum se face, că tătă lumea de aici o lucrat la pădure şi ştie să lucre lemnul. Depinde cât e folosită, atâta ţine vâltoarea“, spune Sabina Popârţan. Femeia de 86 de ani adaugă că preferă vâltoarea, unde spală nu doar pături şi covoare, ci şi haine, pentru că apa cu presiune le şi albeşte, fără soluţii speciale.
„Şi haine ţărăneşti de-ale noastre le aduc aici şi le spălăm. Aduc femeile vara costume populare, le soponesc şi le bagă în vâltoare. Atâta se albesc de fain! Hainele se lasă o ţâră, până se clătesc“, explică femeia.
Dacă pentru haine este nevoie de doar câteva minute, ţoalele groase care asigură căldura locuitorilor pe timp de iarnă au nevoie şi de trei zile pentru a se curăţa cum trebuie. Bătrâna nu percepe nicio taxă vecinilor şi cunoscuţilor pentru a se folosi de vâltoarea sa, însă majoritatea lasă 3-4 lei după ce o folosesc. Banii adunaţi sunt folosiţi tot pentru întreţinerea vâltorii şi înlocuirea elementelor deteriorate de trecerea timpului.
Femeia mai spune că mulţi sunt cei care bat drumul până pe uliţa unde locuieşte, doar ca să se minuneze de această construcţie inedită. Sabina Popârţan le stă la dispoziţie curioşilor, explicându-le şi arătându-le cum funcţionează inedita maşină de spălat din lemn.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
