Ioan Gaftone, un militar de carieră pasionat de lectură

A ajuns  comandant de batalion la 29 de ani, pe când colegii săi conduceau în cel mai bun caz plutoane. A fost pe rând ofiţer de operaţii, a înfiinţat  brigadă de Vânători de munte  din Miercurea Ciuc, a fost şef de stat major, iar anul trecut când s-a retras a făcut-o din funcţia de locţiitor al comandantului Brigăzii 81 Mecanizate

Colonelul Gaftone are armata în sânge de mic copil, iar reflexele de militar de carieră nu le-a pierdut nici la un an de la pensionare. Se trezeşte în continuare la cinci dimineaţa chiar şi atunci când lecturile l-au ţinut treaz până la ora patru, iar reflexul de a scana fiecare persoană cu care intră în contact îl are şi acum. La începutul carierei îşi imagina că generalul este intermediarul între cer şi armată. Viaţa la comandă şi apropierea de acest grad, despre care mărturiseşte că l-a separate un pas foarte mic, l-a făcut să înţeleagă că nu gradul este cel care contează ci modul în care ce-l care-l deţine îşi asumă responsabilitatea acestuia şi a funcţiei. 

Nu-şi aminteşte exact în ce moment al vieţii sale de copil a luat decizia de a intra în armată, dar spune că momentul invaziei Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia şi reacţia autorităţilor române de atunci l-au impresionat profund:"M-am născut şi am copilărit într-o zonă în care amintirea Regimentului de Graniţă este încă vie. De aici dorinţa de a deveni militar a fost una naturală pentru toată generaţia mea. Apoi ne-a impresionat pe toţi invazia ruşilor în Cehoslovacia şi a conducerii statului roman de a condamna atacul şi de a refuya să li se alăture..În opinia populară armata ajunsese în acele timpuri o instituţie extrem de respectată ", îşi aminteşte colonelul Gaftone. A făcut şcoala militară la Sibiu, iar modelul întregii sale generaţii au fost militarii de vocaţie, cei care, au sfârşit în temniţe comuniste "Eram cred, o generaţie de ofiţeri cu alt design intelectual decât cei imediat dinaintea noastră, ridicaţi în grad fără pregătire, doar pe baza obedienţei faţă de partid", este convins colonelul.

Viaţa de militar l-a purtat în multe colţuri din ţară, din Bistriţa în Vatra Dornei, sau în Miercurea-Ciuc, unde a fost trimis în 1993 să înfiinţeze un batalion de Vânători de Munte " cu un top de hârtie şi o dactilografă, dar în doi ani unitatea era complet operaţională", îşi aminteşte colonelul.. A comandant militari trimişi în toate teatrele de război, din Balcani în Afganistan, iar cea mai mare satisfacţie a fost că nu s-a prăpădit niciunul:" Din 1000 de soldaţi toţi s-au întors vii în ţară, însă s-a întâmplat ca opt să moară aici, în accidente de circulaţie. M-am întrebat atunci unde este de fapt adevăratul război",se întreabă colonelul.

Retragerea din armată odată cu pensionarea a fost mai grea decât o lasă să se vadă colonelul, care a rămas un temperament vulcanic. Partea pozitivă a fost că are timp să citească volume de care nu s-a putut apropia: "Citesc fără limite", mărturiseşte colonelul, care are acum timp şi pentru călătoriile pe care nu a apucatsă le facă niciodată.

Profil

Născut:9 iunie 1956, Telciu

Familie: căsătorit, doi băieţi gemeni

Studii: Universitatea Naţională de Apărare

Ce-i place: lectura, să studieze comportamentele individuale şi colective şi să le desluşească determinările. Este dependent de mişcare, îi place să muncească în livada proprie. Este pasionat de munte, a practicat alpinism şi ski prin meseria sa şi crede că pe munte se poate desluşi cine e bărbat şi cine nu.

Ce nu-i place: minciuna, lenea, oamenii nepotriviţi pe locuri cu responsabilitatea mare, din ce în ce mai mulţi în ultima vreme