Solomonarii, făpturile la limita dintre mit și realitate. Controlau furtunile și grindina
0Maramureșul abundă în mituri și legende, toate frumoase și fascinante. Însă despre solomonari, făpturile la limita dinte mit și realitate, se cunosc destul de puține lucruri. Despre ei se vorbea doar în șoaptă, de teamă să nu le fie atrasă mânia și, astfel, să aducă furtuni și „vreme grea”.
Despre „ultimul șolomânar” din Maramureș s-a scris în presă că ar fi murit în 2003. Un reportaj fascinant despre un bătrân dintr-un sat din Maramureș descria viața ciudată, la limita sărăciei, dar pigmentată cu momente la limita magiei a acestuia.
Oamenii aveau pentru el o formă de respect amestecat cu teamă, deși părea cel mai sărac din sat și chiar era pusă la îndoială sănătatea lui mintală.
Când la înmormântarea lui a avut loc o rupere de nori care a creat panică în sat, s-a spus despre „Ionu Morarului din Susani” că a fost solomonar. De fapt, că a fost „ultimul solomnar” din Maramureș.
Făpturi cu chip de om
Credința în aceste făpturi cu chip de om, dar cu o viață de neînțeles pentru muritorii de rând a existat dintotdeauna. Chiar până la jumătatea secolului trecut, în Maramureș se mai credea în existența acestor făpturi mitologice. Probabil unii bătrâni ar putea jura că ei încă mai sunt printre noi.
Folclorul contadictoriu aduce asupra solomonarului o imagine cu atât mai contradictorie. De cele mai multe ori este socotit drept discipol al Diavolului, însă alteori este consdierat chiar un sfânt.
„Mai mult decât nişte simpli vrăjitori ori șamani autohtoni, acești <gonitori de nori> au fost asociați ba cu peroții asceți traco-geţi, ba cu urmașii taumaturgului Sântilie, ba cu cei ai înțeleptului Împărat Solomon. Spirite superioare, inițiați în descifrarea stihiilor, a vechilor scrieri, în prezicerea viitorului și în stăpânirea fenomenelor meteorologice extreme, despre solomonari se spune că sunt activi din luna mai până la sfârșitul lui septembrie”, scrie Iulia Gorneanu într-un articol pe tema solomonarilor.
Copiii însemnați, preferații solomonarilor
Istoricul maramureșean Teofil Ivanciuc spune despre aceștia că erau, de fapt, semidivinități și că, potrivit vechilor credințe, aceștia furau copii pentru a-i transforma în solomonari.
„Solomonarul provine din copiii furați de către solomonarii bătrâni și duși la școala de solomonie. Erau copii care de obicei aveau un semn pe cap, un semn de mamă, ca și cei care se nășteau cu căiță. Și erau duși în lumea <cealaltă>, pe tărâmul <celălalt<, unde învățau nouă ani la școala de solomonie, cum să provoace vremurile. Ei stăpâneau norii, furtunile, se ocupau și de munții înalți și de lacurile adânci și de peșterile adânci - erau în responsabilitatea lor, dată de o divinitate pe care noi nu o știm”, explică el despre vechile credințe.
Despre aceste făpturi se credea că pot călători pe cer, călare pe balauri, conduceau norii, stăpâneau furtunile, ploile și grindina.
„Deși au înfățișare de cerșetori, sunt recunoscuți după accesoriile purtate: o carte veche, un frâu din coajă de mesteacăn, un topor vrăjit și un toiag cu care a fost omorât un șarpe. Unii spun că ar avea și o toacă mică din lemn”, mai arată etnologul Iulia Gorneanu în articolul ei.
Date puține și fragmentate
Istoricul Teofil Ivanciuc competează că informațiile păstrate despre credința în aceste făpturi sunt puține și fragmentate, dar se crede că ar proveni din vechi credințe dacice.
„Ce s-a păstrat (despre vechea credință, n.r.) sunt doar fragmente de legende”, arată el, completând că legendele au fost completate intuitiv. „Solomonarii se consideră că ar fi fost urmașii acelor preoți dacici care umblau prin mări. Ar fi fost o semidivinitate de origine dacică”, mai arată el.
Legendele despre solomonari și balaurii pe care-i călăresc sunt la fel de fascinante. Vechile credințe populare arătau că balaurii provin din șerpi care nu au văzut sau nu au fost văzuți de om sau animal timp de șapte ani. Apoi, dacă mai mulți balauri suflă în foc, acolo se formează o mărgică ce are proprietăți magice. Balaurul care o va înghiți va putea zbura. De altfel, în Maramureș există multe legende și mituri despre „mărgeaua șarpelui” și proprietățile ei magice.
Solomonari și contrasolomonari
Se credea că solomonarii pot îngheța apele, pot aduce grindina și pot pricinui multe necazuri sătenilor, dacă aceștia nu s-au purtat frumos cu el.
„Se consideră că acești solomonari au dispărut, că nu ar mai fi printre noi acum. Dar în perioada interbelică încă se mai credea că există, că apar uneori prin sate și că cerșesc, că au aspect de om și că dacă sătenii se purtau urât cu ei, aduceau vreme rea peste ei”, mai explică istoricul.
Apoi, mai arată el, au apărut „contrasolomonarii”, care puteau să repare răul făcut de primii.
„O parte dintre acești solomonari s-au convertit, adică le-a părut rău că fac rău oamenilor și au devenit contrasolomoari, care făceau descântecele în sens invers. Nu știm exact ce fel de descântece erau, însă știm că puteau anula răul făcut de solomonar”, mai spune el.
Nici nu e de mirare, deoarece în Maramureș, legendele sunt încă parte din viața oamenilor.
„Traian Herseni crede că tagma solomonarilor ar proveni din ordinul monastic al dacilor - ktistai - deoarece locuiau în locuri solitare, în păduri sau aproape de lacurile montane, adânci”, mai explică istoricul, vorbind despre cercetători care au studiat aceste vechi credințe românești.
Se încarcă comentariile...
