Secretele coloniei de muncă de la Nistru, locul în care deţinuţii comunişti erau foarte uşor de supravegheat

Colonia de muncă forţată de la mina Nistru a rămas cunoscută datorită reliefului de munte în care este situată şi care a făcut mai uşoară treaba celor ce o păzeau. Marius Uglea, doctor în istorie, a publicat un volum pe această temă, în care descrie în amănunt atât aşezarea lagărului, cât şi „locatarii” acesteia.

Colonia de muncă de la Nistru a avut un aspect şi un regim aparte, datorat, oarecum, reliefului şi nu numai. ”Dacă la Baia Sprie şi la Cavnic incintele coloniilor erau prevăzute cu barăci construite din prefabricate pentru adăpostul deţinuţilor, la Nistru existau patru corpuri de case, aşezate la distanţe egale una în spatele celeilalte, aşezată pe Valea Nistrului, numele unei ape curgătoare de mici dimensiuni, care trecea prin acea zonă”, spune arhivistul Marius Uglea, arătând că acest lucru făcea ca aspectul coloniei să fie mult mai atrăgător decât în cele de la Baia Sprie ori Cavnic. 

Însă nici de aici nu lipseau soldaţii înarmaţi postaţi în miradoare, din 50 în 50 de metri, de-a lungul gardului ce împrejmuia întregul spaţiu. 

”Numărul deţinuţilor politici de la Nistru nu a fost mai mare de 400, fiind deci o colonie de muncă mult mai mică decât cele care funcţionau în această perioadă în România comunistă”, mai arată Marius Uglea, care a descris în volumul ”Coloniile de muncă de la exploatările miniere Baia Sprie, Cavnic şi Nistru (1950-1955)”, publicat în cadrul seriei ,,Historia” a Editurii Ethnologica din Baia Mare mai multe din ororile regimului din aceste lagăre.

Elevi de liceu, condamnaţi la muncă silnică la Nistru

Colonia de muncă de la Nistru a fost înfiinţată în anul 1951, fiind inaugurată de un lot de 50 de deţinuţi aduşi de la Baia Sprie. În primele loturi care au fost aduse la Nistru se afla şi Sorin Botez, în momentul arestării, elev la Liceul ,,Mihai Viteazul’’ din Bucureşti. 

Activitatea anticomunistă, mai spune autorul, era destul de pregnantă între elevii acestui liceu, punându-se aici şi bazele cunoscutei organizaţii, ,,Avram Iancu’’, membrii ei fiind implicaţi în redactarea, multiplicarea şi distribuirea de manifeste anticomuniste foarte bine scrise. 

”Într-un proces-verbal încheiat în 20 februarie 1949, păstrat în dosarul penal privind grupul cu care a fost condamnat Sorin Botez, acesta recunoştea că a propus colegilor Petrovanu Miron, Negrescu Fag, Drăghici Alexandru, Charles Brodier Kercer, Roth Rene, Cristescu Ştefan, Hazan Suzy să treacă la <o acţiune de rezistenţă şi sabotare a acţiunilor propagandistice democrate din şcoală>. Pentru încălcarea articolului 209 din Codul Penal, <uneltire contra ordinii sociale>, Sorin Botez, ca şef al organizaţiei subversive <Avram Iancu> a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, în 1949 şi transferat la scurt timp de la Gherla la mina Nistru”, mai arată marius Uglea. 

Pentru Sorin Botez, mai spune el, mina din Valea Nistrului a constituit o desprindere de întunericul şi răceala penitenciarului, ajungând aici în Vinerea Mare. Într-un document în care se vorbeşte despre un interviu cu Sorin Botez, acestea spunea:  

”Nu mai văzusem soare şi cer de luni de zile, nici nu mai ştiam cum arată, cu o mâncare oarecum normală, pentru că trebuia să ne refacă înainte de a intra în mină, şi cu o atmosferă destinsă. Ăia habar n-aveau. Habar n-aveau, şi cântau, şi râdeau, şi erau oameni ca mata şi ca mine acum. Nu-mi venea a crede. Poate că atunci a avut loc reala mea convertire la creştinism. Eu sunt creştin, neam de neamul meu, dar era o credinţă aşa, undeva, departe, cum e la majoritatea. Atunci a avut loc această convertire, această convingere pe care o am şi acum, că nimic nu este întâmplător, nici suferinţele, nici bucuriile, nici moartea, nici naşterea.”

Exploatarea Nistru, considerată un loc de detenţie mai lejer

Potrivit documentelor pe care le-a studiat arhivistul Marius Ugela şi care au stat la baza elaborării volumului publicat, exploatarea Minieră de la Nistru era, în opinia lui Sorin Botez, un loc de detenţie mai lejer din punct de vedere al regimului şi nu se putea compara cu detenţia politică de la Gherla. 

”O caracteristică a loturilor nou sosite la Nistru consta în faptul că între deţinuţi se aflau, pe lângă intelectuali, şi un număr mare de ţărani. O parte dintre ţăranii deţinuţi de la mina Nistru făceau parte din organizaţia <Vlad Ţepeş>, organizaţie existentă încă din anii 40, iar alţii constituiau primele eşaloane arestate din organizaţiile din Munţii Muscelului conduse de colonelul Arsenescu şi fraţii Arnăuţoiu. Alţi deţinuţi proveneau din organizaţia <Pădurea Babadag> din Dobrogea, din organizaţii de prin Munţii Bucovinei sau din regiunea Someşului”, mai descrie autorul volumului.

El mai arată că în toate cererile adresate de serviciul de evidenţă al Direcţiei Generale a Penitenciarelor, Lagărelor şi Coloniilor de Muncă către penitenciare pentru trimiterea de efective de deţinuţi ”contrarevoluţionari” la muncă în colonia de la Nistru erau excluşi deţinuţii foşti SSI-işti, poliţişti, jandarmi, legionari. 

”Cu toate acestea, Ion Diaconescu aminteşte de prezenţa în loturile de deţinuţi aflate în formaţiunea de la mina din Valea Nistrului a legionarilor şi a foştilor jandarmi, aspect confirmat şi în urma cercetării fişelor matricole penale ale deţinuţilor”, mai precizează autorul. 

Deţinuţii, uşor de supravegheat din cauza reliefului

La Nistru, mai spune el, deţinuţii erau mult mai uşor de supravegheat în timpul muncii, întrucât <orizonturile mergeau în sus, paralel, la câte 30 de metri unul de altul, pe când cele de la mina Cavnic sau cea de la Baia Sprie erau de adâncime>.

”Din această cauză, deţinuţii nu se mai confruntau cu temperaturi exagerate sau cu lipsa oxigenului din subteran. Deşi era o mină de suprafaţă existau aceleaşi meserii ca şi la Baia Sprie şi Cavnic, perforajul fiind cel mai greu şi aici, la fel şi vagonetarii şi ceilalţi mineri deţinuţi lucrând din greu la diversele orizonturi ascendente. Minereul era scos din mină cu vagoane care erau trase de cai, un sistem rudimentar dar foarte practic deoarece necesita mai puţin timp şi personal pentru efectuarea acestei operaţiuni, care la alte colonii miniere era printre cele mai grele, deţinuţii depunând eforturi maxime pentru împingerea vagoanelor grele, încărcate cu minereu brut”, mai detaliază atorul volumului. 

Mai puteţi citi:

La ce trebuie să fim atenţi atunci când cumpărăm o locuinţă