Șarpele, în vechile credințe românești. De ce se încredința copilul nou-născut șarpelui

Vechi credințe populare din satul maramureșan indică faptul că șarpele avea un rol protector. Astfel, uneori, copiii nou-născuți erau încredințați șarpelui, pentru a fi protejați și să nu moară.

Șarpele, în vechi credințe românești FOTO mixdecultura.ro

În Maramureș, în satul străvechi se credea că șarpele este un protector al casei. Exista acea credință că orice casă trebuie să aibă un șarpe protector și se credea chiar că, dacă găsești un astfel de șarpe lângă casă, nu ar trebui să-l omori sau să-l înlături.

Cu toate că în prezent, un șarpe ne poate inspira orice în afară de siguranță și protecție, în trecut, acesta chiar era considerat benefic. Așa se face că e regăsit în multe balade sau „cântece bătrânești” din Maramureș, sau în unele ritualuri în care copilul este încredințat șarpelui.

Șarpele, printre motivele sculptate pe porțile maramureșene

Etnograful Pamfil Bilțiu spune că existau ritualuri care se săvârșeau chiar la nașterea unui copil. „Copilul, de exemplu, era încredinţat şarpelui după naştere, pentru a-l proteja de moarte”, explică el.

În cercetările sale din satele maramureșene chiar a găsit sculptat pe celebrele porți maramureșene, câte un șarpe. Punând întrebări despre asta, a aflat că exista acea credință din vechime, referitoare la rolul șarpelui. „Mi-a spus că apără coconii (copiii, n.r.) să nu moară. Atunci am înţeles şi m-am dus la balada cu şarpele antropofag, în care mama încredinţează, la naştere, copilul şarpelui, să-l ocrotească, să nu moară”, mai arată etnograful.

Protector al copiilor

Deși există în repertoriul maramureșean „cântece bătrânești” care evocă un blestem al mamei asupra copilului nou-născut să fie „înghițit” de un șarpe sau balaur, credința că șarpele are rol protector nu a fost anulată.

„Sunt frecvente în folclorul nostru basmele și baladele în care mama își blestemă copilul în leagăn să-l mănânce șarpele”, mai arată etnograful, potrivit Memoria Ethnologică.

„Desigur, șarpele a fost învestit de către omul din popor cu virtuți ocrotitoare, cu putere mitică. Numai așa ne putem explica prezența lui în ornamentica porților sau de pe zidurile caselor”, explică Bilțiu.

Potrivit lui, șarpele este învestit cu o forță neobișnuită, chiar întruchipând unele zeități, în unele religii. Dar cel mai adesea este întâlnit în vechile credințe, având rol protector în special al copiilor. „În jurul relației părinți-copii s-au brodat numeroase credințe. Orice simptome al evoluției anormale a unui nou-născut genera teama de moarte a acestuia”, relatează el.

Copilul era încredințat șarpelui

În cercetările pe care le-a făcut, etnograful mai dezvăluie că înțărcarea înainte de vreme a bebelușului ducea la crearea unor situații-limită pentru mamă, care apela la vechile credințe poplare, pentru rezolvarea situației. „De aici apare încredințarea copilului la șarpe, animal teriomorf și puternic”, mai arată el.

În lipsa laptelui matern, posibilitățile de alimentație ale copilului erau extrem de limitate, iar moartea era un pericol real. Astfel, încredințarea copilului la un șarpe care să-l ocrotească se credea că va anula, într-un fel sau altul, riscul de moarte al copilului.

Simbolul șarpelui poate fi găsit însă în aproape orice cultură. La limita dintre bine și rău, șarpele este asociat atât cu puterea de vindecare, cât și cu cea de a otrăvi.

Creștinii îl asociază cu Diavolul, fiind cel care a însemnat-o pe Eva să muște din fructul oprit.

Simbolistică în alte credințe

În Roma antică însă, șarpele din tradiția romană nu avea nicio semnificație negativă, dimpotrivă era considerat un protector binevoitor al casei și al locuitorilor săi.

Din punct de vedere iconografic, șarpele-balaur a fost adesea folosit pe pereții exteriori ai clădirilor ca un factor de descurajare pentru a comite gesturi grosolane în împrejurimi, un avertisment pentru a respecta și a nu murdări locul, potrivit Wikipedia.

În tradițiile tantrice ale hinduismului, energia divină despre care se crede că se află într-o formă liniștită la fiecare individ la baza coloanei vertebrale, este adesea asimilată unui șarpe adormit, înfășurat pe sine, care așteaptă să fie trezit conștiinței.

Această energie reprezintă o forță ocultă, misterioasă și periculoasă, legată de sex, gata să izbucnească pentru a mușca și astfel să-și injecteze veninul, dar care presează să fie cunoscută pentru a dezvălui aspectul opus, benefic, potrivit aceleiași surse.