Cum se pregătesc să întâmpine Paştele pensiunile cu specific tradiţional din Maramureş
0
În satele din Maramureş încă se mai păstreză multe din vechile obiceiuri şi tradiţii legate de sărbătoarea Paştelui, cea mai mare sărbătoare creştină din an. Unele pensiuni cu specific local oferă turiştilor astfel de experienţe.
De cum ai trecut de Cavnic şi începi să cobori spre Budeşti, o zonă cu serpentine şi cu peisaje care ar putea inspira şi pe cei mai pretenţioşi pictori, o salbă de pensiuni şi case de vacanţă răsar ici şi colo, de-o parte şi de alta a drumului. Zona, cu un potenţial turistic atât de mare, nu a putut fi ratată de localnici sau investitori, ori pur şi simplu oameni care şi-au permis şi vor doar să se bucure de o căsuţă de vacanţă într-o zonă absolut spectaculoasă.
Iar sărbătorile în acest colţ de ţară au un parfum aparte, al vechilor tradiţii care sunt păstrate, încă, în majoritatea satelor. Pensiunile care îşi aşteaptă vizitatorii se pregătesc întens pentru zilele de sărbătoare.
Deşi nu mai sunt clienţii ca înainte de pandemie, unele pensiuni sunt rezervate în totalitate şi administratorii lor spun că au ajuns cu pregătirile pe ultima sută de metri.
Curăţenia, gata până în Săptămâna Mare
Rodica Nemeş, administrator al unei pensiuni din Budeşti - Maramureş, a terminat curăţenia până în sâmbăta Floriilor. De când intri în sala în care se serveşte masa, construită din lemn ca şi camerele de cazare, te întâmpină un miros de proaspăt. Podelele din lemn au fost recondiţionate şi pregătite cu soluţii de întreţinere, după ce la ultimele petreceri, dănţăuşii au tropotit zdravăn pe ele.
Conform ritualului, până în Săptămâna Mare, casa trebuie să fie curată, iar pensiunea cu specific tradiţional nu face excepţie. „În săptămâna Paştelor, curăţenia trebuie să fie gata. Căsâle-s mândru gătate şi apoi, la treabă”, spune ea.
Pâinea este coaptă în cuptor zilnic Foto: Angela Sabău
Primele zile din Săptămâna Mare sunt rezervate pregătirii acelor ingrediente care necesitau multă migală şi iau timp. „Luni şi marţi, pregătim nuca. Sunt faze pregătitoare, ca să ne fie mai uşor cu celelalte. Pregătim cuptorul, facem verificări, îl mai lipim cu lut”, mai spune ea. Fosta bilbiotecară nu a putut renunţa la toate cărţile ei, astfel că cei care-i trec pragul pot afla din cărţile pe care le-a expus tot ce vor să ştie despre Maramureş.
Reguli respectate cu stricteţe
Botezată în sat „a lu’ Cobâlă”, Rodica Nemeş cunoaşte toate regulile satului şi nu se abate de la ele nici chiar la pensiune, cel puţin atât cât e posibil.
„De joi încolo începem să pregătim pâinea şi bucatele care nu se strică. În vinerea de Paşti nu lucrăm nimic. Se consideră exact ca şi ziua de Paşti, din punctul de vedere al activităţilor permise. E post şi ajun şi aşa e creştineşte. Nici bărbaţii nu lucrau, nu prindeau caii, nu făceau absolut nimic. Apoi, e adevărat că sâmbătă se adună lucruri multe de făcut”. Rodica Nemeş
Dacă ouăle se puteau vopsi şi pâinea putea fi coaptă joia, colacul nu intra în aceaşi categorie. „Colacul se făcea sâmbătă, ca să fie mai proaspăt. Sunt şi acum, prin sate, bătrâne care ţin cu sfinţenie aceste reguli”, mai spune ea.
Ziua de sâmbătă era, astfel, una foarte aglomerată, pentru orice gospodină din vechiul sat tradiţional. „Sâmbăta să sierbe (fierbe, n.r.) şoldul (pulpa de porc), cârnaţul, umplem mielul, pregătim zama de miel (ciorba), toate bucatele specifice de Paşte”, enumeră ea.
Zeama de miel, după o reţetă atipică
Dar zeama de miel, cum este numită în Maramureş ciorba, nu se face după reţete sofisticate. Potrivit ei, în zona Călineşti sau Budeşti din Maramureş, ciorba de miel e o fiertură simplă, cu doar câteva ingrediente, asemeni unei fierturi care se face la stână. „Zama de miel nu se face cu atâtea legume ca altă ciorbă. Se face ca şi la la stână. Punem carnea şi o fierbem încet, cu cimbru de pe câmp. Cu cimbru sălbatic. E doar fiartă în apă cu sare şi un pic de piper, nicio legumă, ci doar cimbru de pe câmp. Şi la final smântână, cine vrea. Aici ciorbele-s mai dulci, nu se acresc ca în alte părţi”, mai explică ea.
Rodica Nemeş a expus la pensiune cărţi despre Maramureş Foto: Angela Sabău
Apoi, conform tradiţiei, seara se merge la biserică, unde se duc bucate la sfinţit, chiar în noaptea de Înviere. Dar nu se pun în coşarcă. „Seara se pregăteşte traista. La noi, se duc bucate la biserică, dar nu în coşarcă, ci în traistă. Le aşezau acolo toate, în vase noi, de regulă. Se pune zin (vin, n.red.) şi câte o bucăţică din toate: drob, ouă roşii, pască, pâine, sare - foarte importantă pentru că această sare se ţine peste an. Este folosită apoi să îndepărteze spiritele rele, dar şi pentru altele”, mai spune ea.
Şi alte bucate sfinţite la biserică sunt folosite pentru a alunga spiritele rele. Altele se dau şi la animale, tot în scop ritualic.
„Se duce la biserică pentru sfinţit şi un pic de usturoi şi, după ce sosesc acasă, se ung blănile la uşă. Bătrânii, din bucatele sfinţite, duceau şi la animale, în grajd. Câte o fărâmitură, le împărţeau cum puteau şi, în funcţie de numărul de animale, le dădeau să mănânce pentru spor, pentru sănătatea animalelor, pentru toate”, mai explică ea.
De joi până duminică, fără mâncare, doar apă
Dar cel mai important lucru era ajunul, care se ţinea de joi, până duminică. Astăzi ni se pare cel puţin ciudat ca două zile să nu mănânci nimic. Dar cu ani în urmă, acesta era un sacrificiu pe care sătenii îl aduceau fără să se plângă. „La noi, de joia nu se mai mânca nimic până duminică, după ce se venea de la biserică. Desigur, cine putea. Dar bătrânele aşa ajunau. Nu mâncau deloc. Cu un pic de apă, doar îşi udau gura, din Joia Mare de Paşti, până când veneau de la biserică şi mâncau bucatele sfinţite. Ăsta era ajunul”, mai explică ea.
Odată veniţi de la biserică, duminica era rezervată familiei.
„Nimeni n-o umblat în vecini, unu la celălalt. Era lege! Nu era bine să îmble vecinii, neamurile, nimeni. Nici nu să făcea joc! Era tot un fel de jelanie, o zi de doliu, încă”. Rodica Nemeş
„Apoi, a doua zi, feciorii tocmeau ceteraşi, mereau la joc, neamurile, pretinii, se ospătau. Întindeau mese mari”, mai explică ea.
Tradiţii păstrate şi la pensiune
La pensiune, socăciţele pregătesc, zilnic, un cuptor de pâine, care înseamnă 22 de pâini ce se vor consuma până seara. Ziua începe în jurul orei 4-5 dimineaţa, când încep să frământe aluatul. Până la orele amiezii pâinea proaspătă trebuie să fie scoasă din cuptor şi gata să fie pusă pe masă.
Pâine coaptă pe vatră în Maramureş
Rodica Nemeş şi soţul ei încearcă din răsputeri să ţină toate aceste tradiţii, în măsura în care poate. Desigur, multe dintre obiceiuri sunt adaptate nevoilor turiştilor, fiind considerate extrem de restrictive. „Încercăm, pe cât e posibil, să păstrăm aceste tradiţii. Noi le spunem cum sunt rânduielile, dar mai ales dacă vin cu copii, nu le poţi cere să respecte asemenea restricţii. Dar le place să afle despre tradiţiile noastre. Ei vin să se simtă bine; oamenii se detaşează de probleme şi reguli când vin aici”, mai justifică ea.
Petrecerile, „punctul forte” al turiştilor
Totuşi, foarte mulţi clienţi vor să participe chiar şi la slujba de Înviere şi merg la biserica din sat. „În prealabil vizitează, şi apoi se duc unde le place. Îi însoţim uneori şi le place foarte mult”, mai arată ea. „Le pregătim masă tradiţională, le aducem horitori - acum, că ne-au dat voie - şi se lasă cu petrecere în toată regula. Aici e, de fapt, punctul forte”, mai explică Rodica Nemeş.
Celebrele petreceri ale moroşenilor sunt stropite cu pălincă de prună din belşug, dar nici de vin nu se duce lipsă, iar bucatele gătite din ograda proprie sau din sat nu seamănă cu mezelurile din supermarket. Ceteraşii „zâc din strune” până dimineaţa, făcând pe oricine să iasă la joc, la o „tropotită ca în Maramureş”.
Toate astea, însă, a doua zi de Paşte, în mod tradiţional. Dar, dacă clienţii cer, regula poate fi încălcată şi petrecerile pot fi organziate şi duminică, în ziua de Paşte.
Pregătiri de Paşte în Maramureş
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
