Deces cu „binecuvântarea“ CCR. Efectele nedrepte ale dezincriminării neglijenţei în serviciu

Pacientului i s-a rupt piciorul la urcarea în ambulanţă

Curtea de Apel Bacău a decis că un brancardier judecat pentru neglijenţă în serviciu, după ce a fracturat piciorul unui pacient, nu poate fi pedepsit deoarece fapta sa nu este prevăzută de o lege penală, potrivit hotărârii Curţii Constituţionale din 2017.

Decizia Curţii Constituţionale din 2017 privind infracţiunea de neglijenţă în serviciu, în sensul reinterpretării acesteia, prin tragerea la răspundere a inculpatilor care încalcă o prevedere menţionată expres de o lege penală îşi produce efectele. 

Rând pe rând, dosare în care inculpaţii sunt acuzaţi de fapte de neglijenţă în serviciu scapă nepedepsiţi deoarece faptele lor nu sunt prevăzute de o lege penală, ci apar doar în reglementări administrative, ca atare cauzele primesc soluţii de achitare. 

Un astfel de dosar a fost soluţionat recent de Curtea de Apel Bacău. Magistraţii băcăuani au dispus achitarea unui brancardier acuzat că, urmare a unei crase neglijenţe, i-a fracturat piciorul unui pacient grav bolnav. Din cauza complicaţiilor ulterioare, pacientul a decedat după un an de suferinţe.

Decizia Curţii de Apel Bacău este definitivă. Iniţial, instanţa de fond hotărâse condamnarea brancardierului la plata unei amenzi penale, în cuantum de 7.500 de lei, transformate în 250 de zile de închisoare în caz de neachitare. În plus, unitatea medicală unde acesta este angajat a fost obligată să achite familiei pacientului 200.000 de lei, daune morale. 

După pronunţarea soluţiei de achitare, soţia şi fiii pacientului vătămat nu au mai primit niciun leu daune morale, instanţa lăsând nesoluţionată latura civilă. Practic, familia este nevoită să se adreseze instanţelor civile pentru eventuale despăgubiri.

Pacientul paralizat, smucit de brancardierul deranjat

Incidentul revoltător s-a petrecut la Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ în vara anului 2014. Pacientul, un bărbat de 75 de ani, cu handicap locomotor (tetrapareză spastică), a fost adus cu o ambulanţă la spital, acesta având „stare de rău, dureri abdominale/ de spate,  dureri constrictive în regiunea lombară”. Bărbatul a fost consultat în cadrul secţiei de chirurgie, unde s-a stabilit că nu necesită tratament chirurgical, motiv pentru care în dimineaţa următoare s-a decis externarea sa.

Având în vedere imposibilitatea pacientului de a se deplasa, cadrele medicale ale Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean de Urgenţă Neamţ au solicitat o ambulanţă pentru a transăporta pacientul înapoi la domiciliu. 

Nefiind vorba de o urgenţă medicală, a fost alocată o ambulanţă neclasificată, doar cu ambulanţier. Acesta a relatat anchetatorilor că, după ce a întocmit formalităţile, l-a transportat pe pacientul paralizat de la brâu în jos, cu căruciorul, din camera de aşteptare la ambulanţă. Pentru că nu putea urca singur pacientul în ambulanţă, şoferul a solicitat sprijinul unui ambulanţier din UPU, care iniţial a refuzat, dar în cele din urmă a acceptat, însă vizibil deranjat, să ajute pacientul.

„Ambulanţierul a oprit căruciorul cât să permită deschiderea portierei dreapta spate, a poziţionat căruciorul între portieră şi banchetă, persoana vătămată şi-a ridicat picioarele cu mâinile, şi le-a pus singură în maşină, în locul unde se stă cu picioarele;  inculpatul s-a dus pe partea stângă spate, a intrat în genunchi în maşină, fiind nervos pentru că i se solicitase  ajutorul, iar ambulanţierul i-a cerut să aibă răbdare, să ridice bolnavul din scaun, însă inculpatul a apucat ,,cu ciudă” de pijamaua bolnavului, din zona brâului, începând să tragă; ambulanţierul a strigat la el să aibă răbdare şi grijă că picioarele pacientului sunt îndoite, însă inculpatul a tras în continuare, moment în care martorul a auzit o pocnitură de os, iar bolnavul a strigat ,, aoleu, mi-ai rupt piciorul”, spunând că îl doare”, se menţionează în hotărârea Curţii de Apel Iaşi.

Fractura cauzată pacientului a fost „omisă” în biletul de externare

Ambulanţierul  i-a cerut brancardierului să aducă o targă cu care să transporte pacientul înapoi în spital pentru a i se face o radiografie, însă acesta a refuzat şi i-a cerut să-l ducă acasă. Fiind ameninţat cu poliţia de către şoferul de la Ambulanţă, brancardierul a adus o targă pe care a aşezat pacientul, acesta fiind transportat la secţia de radiologie. În urma examinării radiologice, s-a stabilit că pacientul a suferit „o fractură supracondiliană genunchi stâng fără deplasare”. Pacientului i s-a imobilizat piciorul cu atelă gipsată, însă în mod inexplicabil în documentele de externare nu a fost consemnat diagnosticul de fractură. Ulterior, după declanşarea anchetei, procurorii au solicitat documentele spitalului, consemnarea diagnosticului de fractură fiind găsită în evidenţele serviciului de Radiologie, nu şi la UPU.

A doua zi după fracturarea piciorului, pe 28 iulie 2014, pacientul a solicitat externarea din spital, fiind transportat la domiciliu cu o ambulanţă. Pentru leziunile suferite, medicii legişti au stabilit că pacientul necesita 75 - 85 de zile de îngrijiri medicale. Evoluţia stării de sănătate nu a fost una favorabilă, în primăvara anului 2015 bărbatul suferind o nouă intervenţie chirurgicală în cadrul Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ.

Potrivit familiei, înainte de incidentul din 28 iulie 2014, bărbatul de 75 de ani se mai putea deplasa în afara locuinţei, folosind improvizaţii pentru a se ridica din scaun cu ajutorul mâinilor, însă ulterior nu s-a mai putut deplasa deloc, astfel că a suferit că nu mai putea ieşi din casă şi a rămas imobilizat la pat. Urmare a complicaţiilor şi suferinţelor, pe 23 noiembrie 2015 pacientul a murit.

Familia a formulat plângere penală, iar în urma cercetărilor brancardierul din cadrul UPU a fost pus sub acuzare pentru neglijenţă în serviciu. Concret, acesta a fost acuzat că a încălcat obligaţiile prevăzute în fişa postului, potrivit cărora brancardierii transportă bolnavii şi ajută personalul autosanitarelor la coborârea şi transportul bolnavilor în incinta secţiei.

Cinismul şi neglijenţa brancardierului au fost condamnate de Judecătoria Piatra Neamţ, însă nu şi de instanţa de control judiciar. Curtea a stabilit că atribuţia concretă stabilită în sarcina inculpatului, cu privire la care se reţine comiterea infracţiunii, nu este prevăzută expres de o lege.

„Atribuţia de serviciu a brancardierului nu prevăzută expres de o lege”

„Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 518/2017, atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se afla inculpatul şi pe care acesta a încălcat-o trebuie să fie prevăzută expres de lege, noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României. Examinând dispoziţiile legale invocate în rechizitoriu, rezultă că acea conduită imputată inculpatului - respectiv obligaţia că brancardierul  transportă bolnavii şi ajută personalul autosanitarelor la coborârea şi transportul bolnavilor în incinta secţiei, nu este prescrisă de lege, o atare obligaţie nefiind stabilită decât general în fişa postului de brancardier - iar cu adresa din 15.10.2018, partea responsabilă civilmente S JU Piatra Neamţ a comunicat că nu există alte acte administrative care să reglementeze atribuţiile brancardierilor”, au invocat magistraţii Curţii de Apel Bacău.

În opinia instanţei, îndeplinirea defectuoasă de către brancardier a unei atribuţii de serviciu impusă prin fişa postului nu are semnificaţie penală, motiv pentru care acesta nu poate fi tras la răspundere penală.

„Fapta reţinută în sarcina inculpatului nu corespunde condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute în art. 298 C. pen., putând constitui temei al răspunderii civile sau al răspunderii disciplinare, fără să constituie o faptă prevăzută de legea penală. De altfel, chiar prin deciziile Curţii Constituţionale sus-menţionate s-a stabilit că „incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul ultima ratio (n. red. - ultimul argument)”, au conchis magistraţii Curţii de Apel Bacău.