Povestea unei fotografii tulburătoare din vreme de război. De ce erau așezați copiii „în poziția de rugăciune”
0Durere, speranță, neputință și rugăciune. Așa putem descrie fotografiile de război care erau făcute pentru a alina dorul celor ce luptau pentru pământul strămoșesc.
Astfel de fotografii le deține Alexandru Chiș, tânărul arădean care și-a deschis Muzeul Etnografic din Covăsânţ, chiar în casa părintească.
Acesta ne vorbește despre cum erau fotografiile de război și care era rolul lor. Mai exact, este vorba despre încercări aproape disperate de a le alina dorul celor ce luptau pentru pământul strămoșesc, pentru limba română, pentru credința cea sfântă, într-un cuvânt pentru țară și viitorul ei. Iar nevestele rămase acasă (cu sau fără copii), se agățau de orice speranță, așa că își făceau o fotografie și o trimiteau soțului.
„Tristețe despărțirii, frica de a-l pierde, singurătatea și greul rămas pe umerii nevestei mi se pare ca se văd pe chipul ei. Pentru a-l îmbărbăta și pentru a-i arăta că sunt alături de el, copiii sunt așezați în fotografie «în poziția de rugăciune». Oare câte rugăciuni s-au spus atunci? Oare câte lacrimi au curs? Oare câte fotografii au ajuns pe front? Oare câte s-au mai întors acasă cu cel căruia i-a fost trimisă fotografia ? Of, câte întrebări și câte povești pornesc de la o simplă fotografie”, sunt întrebările pe care și le pune Alexandru Chiș.
Pasionat de istoria satului natal, tânărul a încercat să culeagă informații, nu doar de la bătrânii satului, ci și din documentele vechi sau fotografii.
„Fotografiile vechi, cu patina și mirosul lor, ne amintesc de persoane, situații și momente frumoase sau mai puțin frumoase. Fotografiile vechi sunt modul în care putem înțelege mai bine istoria, oamenii și viața din deceniile trecute. Pe lângă obiectele pe care le-am colecționat pentru Muzeul «Zestrea Satului» din Covăsânț, am adunat și fotografii vechi, unele cu niște povești impresionante în spate”, mărturisește tânărul arădean.
Arhivă digitală
Alexandru mai spune că fiind conștient de faptul că unele persoane nu se pot despărți de fotografii, a hotărât să le scaneze și să realizeze o arhivă digitală, drept urmare, în acest moment a reușit să adune în format digital o mulțime de fotografii.
Unele fotografii au fost făcute tablouri, din dorința de a le expune prin diverse locuri.
„Am amenajat în cadrul Muzeului și o mică expoziție cu aceste comori, care așteaptă să fie admirate și să li se afle povestea din spate. Mi-ar plăcea în viitor chiar să le expun în orașele mari, astfel încât lumea să cunoască istoria și cultura unui punct mic pe hartă, dar mare în sufletul meu, Covăsânț”, încheie Alexandru Chiș.
Se încarcă comentariile...
