Numele Râului Mureş vine de la copilul unui împărat

Municipiul Arad are o atracţie deosebită pentru turişti. Este vorba despre râul Mureş care traversează oraşul. În apele acestui rău se poate practica  pescuitul sportiv, deoarece dispune de o vasta varietate de peşte (crap, somn, caraş, ştiucă, mreana, scobar, clean, etc.).În apele acestui rău se poate practica  pescuitul sportiv, deoarece dispune de o vasta varietate de peşte (crap, somn, caraş, ştiucă, mreana, scobar, clean, etc.).

Mureşul (în latină Maris, în maghiară Maros, în germană Mieresch) este un râu, care curge în România şi Ungaria, în lungime de 761 km şi se varsă în Tisa. Mureşul izvorăşte din Munţii Hăşmaşu Mare, străbate Depresiunea Gurghiului şi defileul Topliţa - Deda, traversează Transilvania separând Podişul Târnavelor de Câmpia Transilvaniei, străbate culoarul Alba-Iulia - Turda, în Carpaţii Occidentali separă Munţii Apuseni de Munţii Poiana Ruscă, străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest trecând prin municipiul Arad în Ungaria, unde se varsă în râul Tisa. Pentru 22,3 km râul marchează frontiera româno-ungară. Istoricii arădeni spun că încă din perioada antichităţii, râul Mureş a fost o cale navigabilă foarte intens folosită atât pentru traficul comercial cât şi în scop strategic, devenind o adevărată autostradă a zonei de la Nord de Dunăre.
Menţionat de Herodot încă din anul 484 î.Ch. (cu 4 secole înainte de crearea „Drumului Mătăsii”), sub denumirea de Maris, Mureşul este, după Dunăre, al doilea râu al României ca lungime (761 km) şi ca suprafaţă hidrografică (27.890 kmp). Încă din timpul războaielor daco-romane controlul Mureşului a constituit una din manevrele militare cheie, pe care armata romană s-a străduit să o obţină pentru a avea un avantaj asupra sistemului defensiv al Regatului dacic.

Astfel, în cursul operaţiunilor militare din debutul celui de-al doilea război dacic al lui Traian se presupune că vexilaţia formată din trupele Pannoniei Inferior avându-l în frunte pe Aelius Hadrianus, pe atunci guvernator al provinciei pannonice, ar fi pătruns spre inima Daciei pe Valea Mureşului, folosindu-se probabil şi de flota fluvială - Classis Flavia Pannonica.

Existenţa unui collegium nautarum la Apulum este un indiciu că cei care se ocupau cu cărăuşia pe apă în epoca romană erau destul de numeroşi. Toate materiile prime: aur, fier, sare, lemn, erau exportate spre Roma şi alte provincii vestice pe calea apei.

Lipsa sării în provinciile romane învecinate (cele două Pannonii şi cele două Moesii) este un bun argument pentru a explica regularitatea acestui export masiv pe Mureş.

Acest fapt, împreună cu densitatea mare de locuire civilă (prin cele două oraşe), şi cu prezenţa legiunii şi a guvernatorului Daciei la Apulum face să apară aici cel mai important port fluvial civil al Daciei romane. De altfel, aici se intersectau autostrada fluvială a Mureşului (care se conecta la Partiscum cu drumul dinspre Lugio) cu principalul drum imperial al provinciei Dacia, ce traversa cele mai importante oraşe de la nordul Dunării: Dierna - Tibiscum - Ulpia Traiana – Apulum – Potaissa – Napoca - Porolissum.

Valea Mureşului, cu o lungime de aproximativ 715 km pe teritoriul României, prezintă pe parcursul ei un număr diferit de terase.

Numărul şi altitudinile variabile ale acestora sunt generate de evoluţia paleogeografică în ansamblu a văii şi de unele cauze locale, cum ar fi: structura geologică, tectonica, alternanţa sectoarelor de defileu (Defileul Topliţa-Deda, Defileul Şoimuş-Lipova) cu bazine depresionare (Depr. Giurgeului, Depr. Transilvaniei, Depr. Haţeg-Orăştie, Depr. Panonică) etc.

„Unul dintre punctele de reper ale judeţului Arad este râul Mureş. Acesta invită turiştii într-o călătorie pentru a experimenta frumuseţea sa diversă, fie cu canoea, fie cu bicicleta”, spune Remus Radut, istoric arădean.

Legenda Mureşului

Se spune că era odată un împărat şi o împărăteasă care aveau doi băieţi, ce semănau la chip, dar cu firi foarte diferite: unul era aprig şi tulburat, altul liniştit.

Pe unul îl chema Mureş, iar pe celălalt Olt. Şi a plecat împăratul la război, pe când erau copiii mici, dar nu s-a mai întors niciodată. Crescând băieţii mari, au dorit să-l caute pe tatăl lor, poate i-or da de urmă. De aceea au mers la mama lor, împărăteasa, cerând binecuvântare de drum.

Mama s-a bucurat de gândul lor bun, dar s-a şi întristat, că se duc în lume. Ea le-a dat binecuvântare şi i-a rugat să meargă împreună, să nu se despartă pe drum, orice ar fi. Aşa au promis flăcăii, pornind la drum. Numai că, îndată ce au părăsit palatul, aflat pe vârf de munte, s-au şi certat, datorită firilor lor diferite... Şi Oltul a luat-o spre sud, iar Mureşul spre nord, plecând în calea lor. Împărăteasa a aflat de separarea fraţilor şi mult s-a supărat şi a plâns.

A încercat să-i caute şi să-i unească, dar nu a reuşit. Mureşului i s-a făcut dor de fratele lui şi s-a întors şi el spre miazăzi, dar nu l-a mai ajuns din urmă pe Oltul cel năvalnic. Iar de la plânsul mamei lor, şi Oltul, şi Mureşul, s-au prefăcut în două râuri. Oltul a tot alergat printre stânci, spumegând, iar Mureşul a luat-o în altă direcţie, curgând liniştit, între şesuri.

Oamenii îi astfel:
Mureş, Mureş, apă lină,
Trece-mă-n ţară străină
Şi-mi fă parte de hodină.

Mai puteţi citi: Aradul, judeţul al cărui nume provine de la Cavalerul Orod