Ce piese vestimentare purtau pe vremuri femeile din mediul rural

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fete de măritat şi fete îmbărcate după moda de la oraş
Fete de măritat şi fete îmbărcate după moda de la oraş

Felul în care femeile se îmbracă este în continuă schimbare. Pe vremuri, în mediul rural portul popular femeiesc era alcătuit din anumite piese esenţiale.

Portul popular femeiesc de vară era alcătuit pe vremuri, în comuna arădeană Covăsânţ, din spătoi, poale şi cârpă. Spătoiul avea mânecile prinse pe umeri. Cele mai vechi erau foarte largi. Când erau croite pe lăţimea pânzei, fiind foarte scurte, spătoaiele erau adăugite. Umeriţa spătoiului era ornamentată doar cu o cusutură simplă numită „ochiţi”.

Încreţitura de la gât a spătoiului era prinsă într-o bentiţă îngustă, de care era cusută fodra, fie din cipcă, fie din pânză, ornamentată cu motive vegetale. Spătoiul era tăiat în faţă şi avea, de o parte şi de alta, tighele numite „forment”. Mâneca, de un lat şi jumătate, se strângea la cot şi se termina într-un volănaş, larg, de cipcă sau pânză simplă.

După 1944, acest tip de spătoi a fost înlocuit cu spătoiul cu platcă, unul care se închidea pe umăr. Acest model mai nou era fără guler, mâneci drepte, strâmte, până la cot. Peste spătoi femeile măritate îmbrăcau un zobon din barşon negru, brodat cu fir auriu sau argintiu, cu catarame din aramă.

De asemenea, la începutul secolului XX, fetele şi femeile purtau în zilele de sărbătoare coturi după cap, din mătasă, cu ciucuri. Mai trâziu, spătoaiele s-au purtat pe sub vizicluri, confecţionate din acelaşi material ca „rocia”. Poalele, în număr de cinci, şase sau şapte, s-au purtat în Podgoria Aradului numai sub rocie. Ele erau croite largi, din şase- şapte laţi de pânză, şi lungi până la gleznă. Iniţial au fost făcute din pânză de cânepă cu bumbac, apoi din pânză de bumbac, creţ în creţ, iar mai târziu din jolj. Ornamentele erau dispuse în partea de jos a poalelor, să se vadă de sub rocie. Puteau să fi e „tăzluite”, „cu colţi bătuciţi” cu aţă colorată sau cu cipcă.

Rocia era făcută din material industrial: stofă, mătasă, cârtiţă, barşon.

imbracaminte veche

Femeie măritată învălită şi port popular bărbătesc

Modelul mai vechi, cunoscut ca „rocia cu poală”, era tăiat la jumătate, continuându-se cu un voal mare. La fetele de măritat rochiile erau din materiale de culori mai deschisă. În partea de sus, peste bluză se purta un „duşang” din acelaşi material cu rochia.

Cârpa dinainte era făcută din caşmir sau mătase, din 2 laţi, pictaţi. Jur împrejur sau numai în partea de jos avea fodră. Pe cap la sărbători se purta cot din pană de pliş.

imbracaminte veche

Îmbrăcămintea la copii FOTO Monosgrafie 

În preajma Primului Război Mondial, iarna femeile purtau şubă albă, din lână ţesută în casă şi dubită, mai puţin ornamentată decât şubele de pe Valea Crişului Alb. Totuşi la mâneci, piept şi buzunare, se aplicau ornamentate din postav negru şi roşu, peste care se broda cu bârcă.

După război, şuba a fost înlocuită cu jacheta de croială orăşenească, făcută din pluş sau postav. Femeile mai bogate, sub infl uenţa portului german, purtau căbate din pliş. Cojoacele purtate iarna, erau unele lungi, altele scurte. Cele lungi erau frumos ornamentate pe piept şi la buzunare, cu motive fl orale brodate cu bârcă colorată şi cu fâşii de piele. Cojoacele scurte erau încheiate pe piept cu bumbi din piele de oaie. Pieptarele se încheiau pe umăr şi sub braţ. 

Iarna, s-a mai purtat şi cotul după cap, din lână, de culoare albă, neagră,verde sau cafenie. Fetele de măritat purtau părul împletit în 7-8 cozi strânse în jurul capului. Peste ele se aplica o agrafă mare de os, de culoare castanie, traforată, având sub ea staniol ca să se vadă modelul. Costumul popular bărbătesc a fost şi el urbanizat cu vremea.

Totuşi până în anii din urmă în Podgoria Aradului au mai putut fi văzuţi oameni îmbrăcaţi în cămaşă, izmene şi zobon.

imbracaminte

Bărbaţi în portul din Covăsînţ FOTO Monografie 

Cămaşa, făcută din 4 laţi numiţi „stani”, era lungă până la genunchi, cu tivitură de un deget. Mânecile erau din doi laţi, încreţite la umeri. Iniţial aceste cămăşi în Covăsânţ nu au avut pumnari şi guler, ci erau încreţite, iar la gât se legau cu un şnur. Ulterior modelul s-a schimbat, s-au introdus pumnarii, care erau laţi de 3 degete, foarte strâmţi şi cu mulţi nasturi albi. La fel, odată cu apariţia gulerului acesta era înalt de 2 degete şi cu nasturi tot albi.

Izmene, croite din 6 laţi erau lungi până deasupra gleznelor, largi şi se terminau cu o tivitură lucrată alb pe alb ca la cămaşă. De regulă zmenele se purtau legate, în cizme ori la opincă. Deasupra cămăşii se purta un zobon de stofă meagră sau din mătasă, ultimele frumos lucrate cu borduri late de fir.

În cap, tinerii vara purtau pălărie neagră cu boruri scurte, iar cei mai în vârstă pălărie cu boruti scurte, ridicate în sus, şi cu ţintă în faţă. La sărbători cei mai bogaţi umblau cu pălării împodobite cu flori şi fire de beteală. În zilele de lucru putrau cloape pe paie şi de nuiele. Iarna bărbaţii îmbrăcau cioareci albi ornamentaţi pe picior cu găland negru sau cioareci negri, cojoc sau pieptar din oaie, bogat ornamentat cu cusături din mătase şi şubă albă, ornamentată la mâneci şi buzunare cu postav roşu, portcaliu şi negru. Capul şi-l acopereau cu căciuli de astrahan de culoare neagră.

În picioare bărbaţii purtau iniţial cu opinci cu gurgui, mai apoi bocanci şi iarna cizme pe picior. (Sursă: Monografia Comunei Covâsînţ – Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi).

Vă mai recomandăm: Transformă hainele vechi în haine la modă

Idee de business: mică afacere cu haine produse din lână românească

Arad



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite