Viaţa în cea mai săracă localitate din România. Singura speranţă a rămas doar sfârşitul: „Sunt beţivi şi puturoşi. De unde să aibă, dacă nu muncesc?”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
In cei 1136 de locuitori ai comunei , 800 sunt pensionari
In cei 1136 de locuitori ai comunei , 800 sunt pensionari

Comuna teleormăneană Necşeşti, declarată drept cea mai săracă localitate din România, este locul care pare să îşi aştepte sfârşitul. Oamenii abia trăiesc de la o zi alta, pământul nu-l munceşte mai nimeni, nu există apă curentă, canalizare, nici măcar o farmacie. Şi nici copii nu se mai nasc. De vină sunt „puturoşii”, sau autorităţile, sau, pur şi simplu, viaţa.

În comuna teleormăneană Necşeşti, catalogată drept cea mai săracă localitate din România, conform ultimului studiu prezentat, în 2013, de Ministerul Dezvoltării, timpul pare că s-a oprit în loc de zeci de ani. Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curţii, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari şi abia îşi duc traiul de la o zi la alta, din pensiile moştenite după munca la fostul CAP. Suprafaţa arabilă a comunei însumează 4.016 de hectare, însă doar 50 de familii îşi mai lucrează pământul individual. Ceilalţi l-au dat în grijă celor două asociaţi agricole din comună.

În Necşeşti, timpul s-a oprit în loc de mulţi ani, iar peisajul care te întâmpină pe uliţe este dezolant. Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curţii, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari şi abia îşi duc traiul de la o zi la alta, din pensiile mioştenite după o viaţă muncită la CAP şi din ce primesc de la cele două asociaţii agricole unde şi-au dat pământul în grijă.

Necsesti

Suprafaţa arabilă a comunei însumează 4.016 de hectare, însă doar 50 de familii îşi mai lucrează pământul individual. Puţinii tineri care au mai rămas în localitate trăiesc de pe urma pământului şi a animalelor din gospodărie. Locuri de muncă nu există la Necşeşti.

Aici statut de salariaţi au angajaţii din Primărie, 13 la număr, şi profesorii de la şcoală. Din cele aproximativ 900 de case din Necşeşti, 300 sunt părăsite. Cei care au plecat, nu s-au mai întors. În comună nu există apă curentă şi canalizare, farmacie, frizerie sau cablu TV. La singurul cabinet medical disponibil pentru cei 1.136 de locuitori, medicul vine de două ori pe săptămână. În cele trei sate componente-Necşeşti, Belciug şi Gârdeşti-sunt  şapte buticuri şi două biserici. Aşa arată, pe scurt, viaţa în lumea celor mai săraci dintre români. 

Necsesti

”E urâtă treaba şi nimeni nu face nimic”   

Vestea că localitatea lor a fost desemnată drept cea mai săracă localitate din România  a împărţit Necşeşti în două. Unii localnici îşi varsă amarul pe autorităţi şi spun că zac în sărăcie pentru că nimeni nu face nimic.

”Cu adevărat , cam aşa este. Suntem departe de oraş, tineretul nu are unde lucra. Nu au cu ce se ocupa aici. La nivel de localitate, bătrânii au pensii de CAP, pensii mici. N-avem apă, n-avem canal. Drumurile, cât de cât, le-a mai făcut primarul. N-avem farmacie, n-avem frizerie. Medicul nu e stabil în comună, vine de la oraş. Medicamentele le luăm de la oraş. E urâtă treaba şi nimeni nu face nimic” , spune nena Gheorghe , de 72 de ani. După 38 de ani de muncă ca mecanizator are o pensie de 950 de lei şi se numără printre bătrânii cu cele mai mari pensii din Necşeşti.
Necsesti

”Beţivi, puturoşi, nu le place să muncească”

Alţi bătrâni ai statului arată cu degetul către consătenii cărora nu le mai place deloc munca. ”Beţivi, puturoşi, nu le place să muncească. De unde să aibă? Dacă nu munceşti, de unde să ai? Să muncească pământul, dacă vor să aibă. Nu au locuri de muncă, aşa e. Tineretul e plecat. Sunt bătrâni mulţi, bolnavi. Farmacie avem la Ciolăneşti, de acolo ne ducem şi luăm”, spune Ioana Nicula, o bătrână  de 74 de ani, cu o pensie de 400 de lei, după 20 de ani de muncă la CAP.

Multe studii de fezablitate şi zero perspective

După patru mandate în fruntea primăriei, edilul din Necşeşti, Soare Angel nu agrează statistica Ministerului Dezvoltării. Admite lipsurile localităţii pe care o conduce şi are justificări pentru tot ceea ce nu s-a reuşit la Necşeşti, adică cutii întregi cu studii de fezabilitate pentru care s-au cheltuit bani din buget.

”Pentru apă curentă şi canal am studii de fezabilitate de opt ani Nu am obţinut finanţare. Le-am tot depus. Acum nu mai avem nicio şansă, sub 2.000 de locuitori, ca să depun proiect pentru apă şi canal. Va trebui să facem în colaboare cu altă comună”, mai spune edilul.

Necsesti

Bugetul anual sărac, sursele de venituri proprii aproape inexistente sunt alte cauze ale sărăciei din Necşeşti, după cum invocă autorităţile.  La un buget de 4 miliarde de lei vechi, în 2016, la Necşeşti se poate asigura doar banii de funcţionare. ” Avem bani de salarii, utilităţi. Nu de dezvoltare. Riscam să nu avem nici bani de salarii până la sfârşitul anului, dacă nu rămânea din fondul de rulment de anul trecut. Am avut buget mai mare anul trecut”, mai spune Angel Soare.

   

În anii 90, când comuna număra 3000 de locuitori,  la Necşeşti existau trei şcoli. În prezent mai funcţionează doar una, în care învaţă 120 de copii. După şcoala generală,  toţi copiii iau drumul liceelor şi şcolilor profesionale şi nu se mai întorc la Necşeşti decât în vizită, în vacanţe. Cu doar 4 naşteri pe an şi peste 30 de decese, comuna pare sortită dispariţiei. În ciuda studiilor de fezabilitate îndosariate de autorităţi în perspectiva accesări de fonduri, toate şansele de dezvoltare la Necşeşti sunt anulate din cauza sărăciei. ” Nu ştiu cine să facă canalizare în Necşeşti, Cei bătrâni nu-şi permit să plătească dacă se face canalizare . La 400 de lei pensie, nu se încadrează să-şi plătească utilităţile”, recunoaşte Zamfir Maria, referent asistenţă socială din Primăria Necşeşti.

Alexandria



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite