Povestea Elisabetei, cea mai frumoasă fiică a Reginei Maria. A fost un copil egoist, o tânără foarte capricioasă, o femeie divorţată şi nefericită

Elisabeta

Elisabeta, cea mai frumoasă dintre fiicele Reginei Maria, a ajuns, în urma căsătoriei cu George I, Regina Greciei. Frumuseţea nu i-a asigurat nici o căsnicie fericită, nici împlinirea. A divorţat de rege şi a trăit modest, lucrând ca profesoara de pian, în exil.

Regina Maria a născut-o pe Elisabeta, al doilea copil cu Regele Ferdinand pe când avea doar 19 ani. Elisabeta a venit pe lume pe 12 octombrie 1894, la Sinaia. Cum regina mamă era prea tânără, de creşterea şi educaţie copilului blond şi frumos s-a ocupat  Regina Elisabeta, cea de la care principesa a preluat şi numele. Cel mai misterios, dar şi cel mai frumos copil, aşa a văzut-o Regina Maria pe Elisabeta despre care nota în jurnal : 

„Micuţa avea o piele albă ca laptele şi nişte ochi mari, verzi, mereu uimiţi. Iubea peste măsură florile, încă de când a făcut primii paşi. Deşi era atât de tăcută, îmi povestea că sta de vorbă cu nuferii din heleşteu, cu uriaşele dalii, aliniate lângă peronul din faţa castelului, unde trăgeau şirurile de trăsuri. M-a tulburat şi mai mult când mi-a spus că visează colorat şi că s-a împrietenit cu îngerul ei păzitor. A fost cel mai misterios copil al meu”.  

Frumoasa principesă Elisabeta nu a urmat cursurile unei şcolai publice. A fost singura dintre copiii familiei regale care a primit educaţia acasă. A luat lecţii de pian şi vioară chiar de la George Enescu. A studiat pictură şi a învăţat la vârsta adolescenţei patru limbi străine. Ca adolescentă, frumoasa principesă a fost văzută de mama ei drept un copil ciudat, dificil şi egoist. 

”Secretul stă în egoismul ei total şi absolut, nu dăruieşte niciodată nimănui nimic, nici dragoste, nici timp, nici atenţie. Trăieşte numai pentru ea, şi totuşi se ascunde în ea un fond foarte bun. Trăieşte ruptă de realitate şi aleargă după himere, vrea să fie întotdeauna admirată şi compătimită ca o neînţeleasă. Are la dispoziţie tot ce şi-ar putea dori şi nicăieri nu se simte bine. N-ai cum s-o faci fericită, orice ai face, pentru că nu e nici urmă de fericire în sufletul ei. Ea ne iubeşte, în felul ei, dar nu este o dragoste activă, ei nu-i oferă nici un fel de bucurie şi nouă foarte puţină, pentru că nu se manifestă niciodată”, mai scria Maria despre Elisabeta.

Idilă cu un dirijor 

Conştientă de farmecul ei, principesa Elisabeta nu s-a dat înapoi de la flirturi. Se spune chiar că ar fi fost surprinsă flirtând cu sotul surorii sale, Alexandru, regele Iugoslaviei. A trăit o scurtă relaţie amoroasă cu dirijorul George Georgescu. Aceasta a fost vrăjit de frumuseţea principese şi se spune că nici ea n-ar fi rămas insensibilă în faţa artistului.  Când Regina Maria a descoperit idila celor doi, a fost decisă să îi pună punct cu orice preţ, în condiţiile în care spera la un mariaj cu un rege pentru Elisabeta.

 Regina  i-a cerut lui Georgescu să pună punct relaţiei. ''Dragul meu Georgescu, copiii regali au viata lor, au un destin. Destinul copiilor mei este sa fie regi si regine, deci noi plecam la Paris sa-i fac trusoul. Se va marita cu Diadocul George al Greciei. Stiu ca esti om de cuvant. Te rog sa nu-i scrii, sa nu-i telefonezi, sa nu-i telegrafiezi, sa nu-i raspunzi la srisori pentru ca e mai bine sa sufere decat sa stricam ceva care poate intr-o zi va fi bine pentru ambele tari - Grecia si Romania'', i-a scris Regina Maria lui George Georgescu. Dirijorul şi-a dat cuvântul de onoare Reginei şi a pus capăt relaţiei.

Regina Greciei 

Elisabeta avea 26 de ani când Regina Maria i-a găsit soţ în persoana lui George al Greciei . Principesa n-a fost încântată de ideea măritişului, deşi realiza că la 26 de ani riscă să rămână fată bătrână dacă nu acceptă căsătoria. „Am 26 de ani şi mă simt aproape bătrână, obosită de speranţe şi aşteptarea unei iluzii ce nu mai soseşte”, nota Elisabeta în jurnal. Elisabeta a României şi George al Greciei s-au căsătorit pe 27 februarie 1921. În următoarea lună au părăsit ţara, iar un an mai târziu, când George al II-lea a urcat pe tron, Elisabeta a devenit Regina Greciei. Nu s-a adapat în ţara adoptivă şi nici în căsnicia cu George. Refuza să paricipe la dineurile oficiale, preferând să se refugieze în muzică şi lectură, să călătorească mult şi să stea departe de soţ. A refuzat să îi ofere acestuia moştenitori. Când Regele George a abdicat în 1924 şi cei doi au plecat în exil, relaţia s-a răcit şi mai tare. Se spune că George n-ar fi vrut divorţul, însă Elisabeta care nu se regăsise niciodată în căsnicia cu el, nu a fost de înduplecat. A preferat să renunţe la coroana de regină, deşi soţul ei a insistat să-şi ducă mai departe viaţa împreună. „Înaintea divorţului, George a mai încercat, în câteva rânduri, să se împace, dar parcă ar fi vorbit cu pereţii! Elisabeta îi răspundea cu citate în versuri, fie din Petrarca, direct în italiană, fie din Ronsard, în franceză.Cine s-o mai înţeleagă?” , nota Regina Maria în jurnal. 

Profesoara de pian în exil

După divorţ, întoarsă în ţară, Elisabeta s-a stabilit la Peles. A dus o viaţă izolată  şi a fost în proaste relaţii cu  Carol  din cauza amantei Elenei Lupescu pe care Elisabeta nu a agreat-o. Pe marginea ciudatei firi a principesei, izolată în Palatul Elisabeta, au circulat multe zvonuri şi bârfe. 

Principesa a cumpărat un conac al unui grof din Banat, în Banloc, unde s-a retras împreuna cu doua servitoare. În 1947, când Regele Mihai I a fost obligat de comunişti să abdice, a părăsit ţara împreună cu ceilalţi membri ai familiei regale. A locuit o vreme în castelul de la Sigmaringen, din Germania, apoi s-a stabilit la Cannes. A dus-o o viaţă modestă , trăind din banii câştigaţi ca profesoară de pian, într-un apartament închiriat.  A murit  pe 15 noiembrie 1962, la 62 de ani, la Cannes.