Pasiunile politice ale marilor scriitori şi istorici români. Caragiale s-a vrut parlamentar, Preda a ajuns deputat în Marea Adunare Naţională
0
Scriitori români importanţi au cochetat cu politica de-a lungul vieţii. Unii n-au avut succes, alţii au deţinut funcţii importante în Guvern sau Parlament. În vreme ce idealiştii au ales calea politicii cu convingerea că vor reuşi să schimbe ceva, alţii au vrut doar să profite de uşile deschise prin prisma funcţiilor politice.
Ion Luca Caragiale, Octavian Goga, Zaharia Stancu sau Marin Preda sunt, astăzi, pentru români, mari scriitori ai neamului care au lăsat moştenire opere de căpătâi în literatura română. În epocile lor au fost nu doar scriitori, ci şi oameni politici care s-au lăsat atraşi de mirajul puterii. Unii au rămas la stadiul de candidaţi, alţii au avut succes şi au ocupat funcţii importante în Parlament sau Guvern. Dacă pentru unii politica a fost percepută ca o datorie care venea din dragostea de patrie, pentru alţii lumea politică a fost doar un mijloc de a accede către funcţii sau de a scăpa de represiunile regimului.
Marele dramaturg Ion Luca Caragiale, celebru pentru ascuţita sa ironie la adresa politicienilor, s-a aflat el însuşi în postura de candidat. Caragiale şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la Berlin, în exil, părăsind România, dezgustat şi scârbit. Nenea Iancu a părăsit ţara după ce a fost târât într-un proces de plagiat de către un obscur publicist invidios pe nume Caion. În 1904, Caragiale se declara scârbit de tot ce se întâmplă în România şi lua calea exilului lăsând în urmă cuvintele: ”Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea”. Patru ani mai târziu, după ce îşi epuizase resursele financiare la Berlin, a început să caute surse de venit. Revenit în ţară, într-o vizită, dramaturgul a fost atras de Take Ionescu în luma politicii.
”Caragiale participând cu însufleţire la întrunirile politice, după ce ani de zile se ţinuse departe de astfel de frământări, intenţiona să se aleagă deputat. Strâmtorat de nevoi, îi cere lui Take Ionescu să îi fixeze candidatura. Binenţeles, şeful nu îl refuză, ba chiar e încânat”, notează biografii B Jordan şi Lucian Predescu în cartea ”Tragicul destin al unui mare scriitor”.
Caragiale în campanie electorală pentru un post de deputat
Aşa a ajuns Ion Luca Caragiale un nume de candidat pe listele Partidului Conservator, condus de Take Ionescu. Nenea Iancu şi-a făcut şi campanie electorală, alături de mai marii partidului.
Cu prilejul unei întruniri electorale, la Piteşti, Caragiale declama de la tribună: ”Carevasăzică, d-voastră, domnilor conservatori veniţi aici, dacă m'aş adresa şi v'aş spune: «tâlharilor! şnapanilor! hoţilor! chilipirgiilor! oameni cari nu aveţi altă socoteală decât numai să furaţi din banul public şi să vă chivernisiţi pentru interesele voastre particulare!». Ce aţi zice? Aţi zice: «omul, din cauza căldurii acesteia, a înnebunit!». Căci, în adevăr, că nu e glumă... Ei bine, domnilor, de două luni şi jumătate au început să ne numească aşa pe noi toţi, pe Partidul Conservator, pe partidul lui Lascăr Catargiu. De vreo două luni, au început, încet-încet, să ne numească şarlatani, coţcari, până când după împrejurarea nenorocită de la Craiova, acum suntem în adevăr briganzi, bandiţi, încât ţara este puşcăria şi oamenii cinstiţi au rămas la clubul lui Vanicu! La clubul lui Vanicu e moralitate, la clubul lui Vanicu e patriotism, naţionalism şi toate ismurile..., iar noi suntem nişte ticăloşi, încât, în adevăr, M.S. Regele trebue să fie disperat, trebue să-şi zică: nu mai merge cu ţara aşa; pot eu să fac două ministere din colivia lui Vanicu, dar n'o să mai am ţară! (...) Eu rog pe Dumnezeu, ca instinctul meu nu de a prevede, dar de a presimţi, să nu se desmintă prin împrejurări de ordine brutală; să dea Dumnezeu să trăiască Take Ionescu; acest om va fi un al doilea Ion Brătianu, în sensul modern al cuvântului".
Canidatura lui Caragiale nu a fost una cu succes. I-a fost respinsă într-un final, în prag de alegeri, chiar de Comitetul de Partid din care făcea parte pe motiv că dramaturgul ”nu inspiră încredere şi nu este destul de serios”.
Alecsandri, deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei
Vasile Alecsandri, autorul Pastelurilor şi unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai liricii româneşti, s-a implicat intens în viaţa politică. Idealist, Alecsandri a văzut în politică o cale pentru a-şi realiza visele pornite din iubirea sa de ţară. A fost un excelent diplomat pledând în străinătate pentru înfăptuirea Unirii, unul dintre cele mai mari vise ale sale.
A făcut parte din Comitetul central al Unirii şi a fost autorul imnului ”Hora Unirii”. A fost ales deputat de Bacău în Divanul ad-hoc al Moldovei, dar nu şi-a putut exercita funcţia din cauza unor probleme de sănătate. Ulterior, în 1858, poetul a fost desemnat secretar de stat provizoriu la Postelnicie. Despre Alecsandri se spune chiar că a fost la un pas să fie domn în locul lui Cuza. În timpul domniei lui Cuza a fost ministru al Afacerilor Străine în Moldova. În guvernul lui Ion Ghica a deţinut şi funcţia de ministru de Externe al Munteniei. În 1863 a ales să se retragă la Mirceşti. A revenit pe scena politică spre finalul vieţii. În 1884 a fost ales senator, iar în 1885 a devenit ministru plenipotenţiar la Paris.
Agârbiceanu a fost ales senator
Creatorul personajului ”Fefeleaga”, Ion Agârbiceanu, scriitor şi preot, a făcut şi el politică în vremuri grele pentru România. Preotul care a activat pe front în Primul Război Mondial şi mai apoi a fost director de ziar în Cluj a deţinut mai multe funcţii în primul Parlament al României Mari. Pentru prima dată a fost ales parlamentar în 1919, apoi a mai obţinut un mandat în perioada 1922-1926. A fost ales ulterior senator şi chiar a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Senatului României.
Delavrancea a fost primarul Bucureştiului
Eruditul avocat şi scriitor Delavrancea a fost primarul capitalei preţ de un mandat. Membru al Partidului Conservator, Bardu Stefanescu Delavrancea a fost ales primar al Bucureştriului în sedinta de constituire din 29 iunie 1899 cu 30 de voturi pentru şi o abtinere. A ocupat fotoliul de edil al capitalei în perioada iunie 1889-februarie 1901, sub domnia regelui Carol I. Istoricii îl amintesc drept unul dintre cei mai vrednici primari ai Capitalei din secolul trecut.
Deşi s-a confruntat cu o perioadă de criză economică a ţinut să-şi ducă la îndeplinire proiectele cu care a preluat funcţia de primar. Nu de puţine ori a intrat în conflict cu consilierii locali cărora Delavrancea obişnuia să le spună: "Dacă vreţi să iscalim numai hârtii, atunci nu merităm mandatul ce ni s-a dat". Activitatea politică a scriitorului a continuat şi după mandatul de la primărie. A fost ministru al Lucrărilor Publice între anii 1910-1912, Ministru al industriei şi comerţului din 1917 până la finalul vieţii.
Prim-ministrul Octavian Goga
Poetul ţărănimii Octavian Goga a fost şi el înregimentat politic şi a deţinut funcţii importante. Pe vremea când era cetăţean austro-ungar, în 1915, Goga a încercat să candideze în Colegiul electoral II, în judeţul Romanaţi, la Caracal. Candidatura nu s-a finalizat cu un succes, deoarece autorităţile liberale au cerut anularea candidaturii invocând pretextul cetăţeniei.
Zece ani mai târziu, în 1925, Octavian Goga a câştigat la alegerile parţiale din Reghin, un mandat de deputat în Parlamentul României, fiind reprezentant al Partidului Poporului. Sloganul său a fost ”Muncă, Cinste, Legalitate”. Vreme de ani buni, poetul a fost o prezenţă importantă pe scena politicii româneşti, aplaudat de unii, dar contestat de alţii. A fost învestit în funcţia de ministru de interne, sub conducerea regelui Ferdinand, şi a deţinut această funcţie în perioada 30 martie 1927 şi 4 iunie 1927.
În 1928 a fost ales vicepreşedinte al Partidului Poporului, iar în 1932 i-a luat locul lui Averescu devenind şef de partid. A schimbat numele partidului ”Partidul Naţional Agrar”. Ca şef de partid, Goga a câştigat la alegerile din 1933 opt mandate parlamentare. Şi-a schimbat orientarea politică după 1934, înclinând către extrema dreaptă. Partidul său a fuzionat în 1935 cu Liga Apărării Naţional Creştine creând Partidului Naţional Creştin. La alegerile din 1937, Goga a devenit prim-ministru. Guvernarea sa a fost una scurtă şi controversată.
La finalul ei, în 1938, politicanul Goga spune: „Eu îmi spăl mâinile. Am făcut faţă tuturor îndatoririlor mele, eram în plină desfăşurare a muncii mele, ordonate, gata să arunc în cumpănă tot restul existenţei mele pentru triumful unei idei.”
Politicianul Iorga
Istoric, critic literar, dramaturg şi memorialist, Nicolae Iorga a fost şi un politician important. Şi-a început cariera în 1907, când la vârsta de 36 de ani a fost ales deputat de Iaşi. A candidat ca independent, fiind singurul politician independent din Parlamentul României.
A fost co-fondator al partidului Partidului Naţionalist Democrat în 1910. Partidul lui Iorga era văzut ca o formaţiune personală a scriitorului, la care aderaseră discipolii acestuia. Întrebat ce reprezintă Partidului Naţionalist Democrat, Iorga spunea:” Paltonul, pălăria şi bastonul meu sunt partidul”. A fost membru al Parlamentului până în 1938.
A fost, pe rând, preşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte al Senatului. Pentru o scurtă perioadă de timp a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, cea mai importantă funcţie din Guvern. A deţinut şi funcţia de consilier regal, în perioada 1939-1940.
Mircea Eliade, candidat pe listele partidului ”Totul pentru ţară”
Apropierea filosofului Mircea Eliade de mişcarea legionară este una dintre controversele din viaţa lui. Se spune că, prin prisma mentorului său Nae Ionescu, Eliade ar fi început să cocheteze cu mişcarea legionară în 1933. Potrivit unor biografi ai lui Eliade, la alegerile din decembrie 1937, Eliade ar fi candidat pentru Cameră Deputaţilor pe listele electorale ale partidului legionar ”Totul pentru ţară”. Filosoful ar fi fost ales ca deputat în noul parlament, dar nu şi-a exercitat funcţia.
Pentru convingerile sale politice, Eliade a fost arestat, după reţinerea mentorului său Nae Ionescu. Potrivit autorului cărţii ”Mircea Eliade si Garda de Fier”, Claudio Mutti filosoful a stat închis şase săptămâni în arestul Siguranţei. Ministrul de Interne de la acea vreme, Armand Călinescu, i-a propus să semneze o declaraţie prin care să se disocieze de mişcarea legionară, pentru a-şi recâştiga libertatea. Eliade a refuzat. Mutat din închisoare în sanatoriu, Eliade a fost eliberat pe 25 noiembrie, cu câteva zile înaine de de asasinarea liderului legionar Codreanu.
Preda, deputat in Marea Adunare Natională
Cel mai iubit dintre pământeni şi unul dintre cei mai ”vânaţi” de Securitate scriitori în regimul comunist, Marin Preda a deţinut funcţia de deputat. În 1980, anul apariţiei romanului „Cel mai iubit dintre pamanteni”, Preda a fost ales deputat in Marea Adunare Naţională. În martie 1980 era deputat al Circumscripţiei electorale numărul 5 Dracşani-Teleorman. Se spune că Preda n-a participat decât la o singură sesiune a Marii Adunari Nationale, prima. În luna mai a aceluiaşi an, Preda a fost găsit mort în camera lui de creaţie de la Palatul Mogoşoaia. La data morţii, Preda nu era doar cel mai celebru scriitor contemporan, ci şi deputat în Marea Adunare Naţională.
Controversatul Zaharia Stancu
Autorul romanului ”Desculţ” a avut o activitate politică controversată. A fost ales deputat în Marea Adunare Naţională în perioada 1948-1952. Scriitorul a fost acuzat că ar fi fost un profitor care a ”cântat” regimul comunist pentru a-şi păstra funcţia de conducere de la şefia Uniunii Scriitorilor şi pentru alte beneficii. În 1950 a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, acuzat fiind că a fost agent al Siguranţei Statului. Zaharia Stancu a petrecut mulţi ani în anticamera Partidului Comunist solicitând carnetul de partid. Acest lucru s-a întâmplat abia în 1964.
Se încarcă comentariile...
