Mărturii despre marele cutremur din '77. Cum a fost păcălit Ceauşescu cu cifre false: „Am fost şi vom fi o ţară de parşivi“
0
Zimnicea, unul dintre oraşele puternic afectate de cutremurul din 4 martie 1977, păstrează şi astăzi ruinele blocurilor neterminate ordonate de Ceauşescu după marele seism.
Zimnicea, unul dintre oraşele româneşti puternic afectate de cutremurul din 4 martie 1977, păstrează ruinele unor blocuri care ar fi trebuit ridicate ulterior pentru a reface localitatea teleormăneană din temelii. Imediat după catastrofala mişcare tectonică, autorităţile locale au trimis rapoarte exagerat de alarmiste la centru, motiv pentru care dictatorul Nicolae Ceauşescu a decis să facă o vizită de lucru la Zimnicea. „S-a vehiculat ideea că Zimnicea a fost distrusă în procent de 80% la fondul de clădiri, a existat un astfel de anunţ către Bucureşti“, scria Gheorghe Boldişor, un cunoscut profesor din Zimnicea, în numărul din martie 2008 al ziarului Primăriei Zimnicea. Ulterior, mărturiile lui Boldişor au fost preluate de Corneliu Beda în cartea „Oraşul Zimnicea în 1.000 de imagini şi documente“. În acelaşi ziar se amintea că seismul a cauzat decesul a patru oameni la Zimnicea şi a rănit peste 100 localnici.
„Se dărâmase mai mult de 50% din ce era bun“
Emil Petrescu este unul dintre locuitorii din Zimnicea care a fotografiat străzile oraşului după producerea cutremurului. Pe spatele imaginilor developate de Petrescu, păstrate în arhiva unui urmaş, apar însemnări pe care fotograful le-a făcut în acele zile. Printre altele, fotograful a notat că cutremurul n-ar fi distrus decât „30% din clădiri, dar buldozerele au făcut restul până la 100%“ şi că „în câteva ore, până să vină Şefu' (n. r. - Ceauşescu), se dărâmase mai mult de 50% din ce era bun“.
Imagine din ziarul Primăriei Zimnicea din martie 2008, publicată de Corneliu Beda în cartea „Oraşul Zimnicea în 1.000 de imagini şi documente“
„Dictatorul a ajuns la Zimnicea la două zile după cutremur, pe 6 martie 1977. Pe una dintre pozele care-l surprind pe Ceauşescu pe străzile oraşului, Petrescu a scris:
„Am fost şi vom fi o ţară de parşivi: clădirile din spatele lui Ceauşescu, înainte de venirea lui, dimineaţa erau toate în picioare. Un buldozer, în câteva ore, le-a adus în starea în care se văd. Până şi pe Ceauşescu l-am dus de nas! Şi uite aşa Ceauşescu a promis că Zimnicea va fi un oraş modern şi model. După numai doi-trei ani, aproape toate şantierele au sistat lucrările. Apartamentele aproape terminate au început să fie jefuite de ţigani, dar şi de alţii, inclusiv personalul (…). S-a furat tot ce se poate fura: de la uşi, ferestre până la dezlipirea linoleumului. Însăşi de pe şantiere se fura tot ce se putea: ciment, cărămizi, cofrag, fier beton, var, nisip etc. Zimnicea nu a ieşit nici modernă, nici model. Jumătate din blocuri au rămas neterminate“.
Familia lui Emil Petrescu din Zimnicea a păstrat albumele acestuia FOTO: arhiva Emil Petrescu
Planul ratat de 6.000 de apartamente noi
Într-un articol publicat în Calendarul „Scânteia“ pe 18 februarie 1984 sunt detaliate dispoziţiile date de Ceauşescu la Zimnicea. Prin „oraş modern şi model“, dictatorul înţelegea „sistematizarea noului oraş“. „S-a pornit de la aprecierea unei populaţii care în anul 1985 va număra circa 25.000 de locuitori, faţă de circa 15.000-16.000 în perioada anterioară, iar în 1990, circa 35.000“, se arată în articol. În baza acestor calcule, urmau să se construiască la Zimnicea, imediat după 1977, peste 6.000 de apartamente, cu spaţii comerciale la parterul blocurilor, casă de cultură, magazin universal, cinematograf, hotel, sală de sport şi stadion.
Familia lui Emil Petrescu din Zimnicea a păstrat albumele acestuia FOTO: arhiva Emil Petrescu
Manole Deca (70 de ani), fost horticultor din oraş, povesteşte că a asistat la vizita lui Ceauşescu şi l-a auzit declarând în faţa localnicilor că va reconstitui Zimnicea din temelii. Deca adaugă, pe de altă parte, că planul era disproporţionat deoarece au fost case care nici n-au fost atinse de cutremur.
Un alt localnic, fost învăţător, Marcel Constantinescu, povestea, în urmă cu câteva luni, pentru „Adevărul“, că ideea construirii blocurilor a fost „nepotrivită“: „După ce s-a terminat cutremurul s-a luat hotărârea de către organele de partid de atunci să se construiască. Aveau de gând să dărâme tot oraşul să construiască blocuri. O idee tâmpită! Păi, pentru cine le construia? (…) Au rămas blocurile care se văd, nişte schelete“.
Imagini cu casele după cutremur FOTO: arhiva Marian Nedelcu
Planurile lui Ceauşescu au început să fie puse în practică cu viteză la Zimnicea. Cu toate acestea, după maximum 5 ani şantierele au fost sistate în totalitate. „Jumătate din blocuri au rămas neterminate. Zimnicea nu a ieşit nici modernă, nici model“, mai spune localnicul Emil Petrescu.
Explicaţia judeţelor de pe faţada blocurilor
După cutremur, la Zimnicea au fost aduse echipe de muncitori, militari, ingineri din mai multe judeţe ale României pentru a munci la reconstruirea oraşul. Pe unele dintre blocurile care au fost terminate şi sunt locuite apar scrise nume de judeţe: Caraş-Severin, Vâlcea, Dâmboviţa sau Ialomiţa. Inginerii de şantier au aprobat inscripţionarea acestor cuvinte pe clădiri. „E un fel de recompensă pentru muncitorii veniţi din Dolj, Gorj, Ialomiţa, Teleorman, Neamţ sau Maramureş pentru că au construit blocurile. Având în vedere că Zimnicea se remarcă prin faptul că este cel mai sudic punct al ţării şi oraş la Dunăre, cred că popularizarea acestei caracteristici ar atrage câţiva curioşi, cel puţin din regiune“, crede Cristian Popescu, un tânăr originar din Teleorman, specialist în turism.
Blocuri din Zimnicea FOTO: Florina Pop
Pe 4 martie 2019, se împlinesc 42 de ani de la cel mai devastator cutremur produs în secolul XX în România. A durat 55 de secunde şi a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. Potrivit statisticii oficiale, au murit atunci 1.578 de oameni, 11.300 au fost răniţi, iar 35.000 de locuinţe au fost distruse.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
